Nu cautati numele acestei piese pe Wikipedia, nu-l veti gasi…
Ieri m-a chemat la telefon Nico Nitai, sa ma invite la aceasta monodrama, scrisa si interpretata de el insusi. E un omagiu adus teatrului israelian uitat, cel din micutele sali si incaperi ale Tel-Aviv-ului de altadata, sau din Yaffo, teatrul periferic.
Nu vreau sa fac o cronica, sint inca prea emotionat de spectacol, dar voi scrie o critica a ei, fara indoiala, dupa ce ma voi duce a doua oara, ca merita.
Yehoshua, actor care devine maturator de strada, viseaza sa transforme Tel Avivul in centrul mondial al indragostitilor.
Cutreierind pe strazile orasului aduce din trecutul uitat numele teatrelor mici, care s-au inchis in decursul anilor (de altfel pe fiecare scaun spectatorul gaseste lista a 27 de teatre, inchise in timp – eu i-am amintit de inca vreo 4). Scaunele sint plasate, in trei rinduri, in mall-ul saracacios al statiei centrale de autobuze, in afara salii teatrului Karov (karov = apropiat), linga un restaurant tailandez si telefoanele publice pentru muncitorii straini.
Dupa cca 25 minute, publicul este adus in interiorul teatrului, dar numai in sala de la intrare, nu si in cea de spectacol (simbolic, deoarece teatrele, dramaturgii si actorii pomeniti, cei ce au revolutionat arta teatrala israeliana, au fost uitati in timp, iar teatrele institutionale, Habima, Hakameri, si-au impus puterea, lasindu-i inafara lor pe multi dintre cei pomeniti in piesa). – Exceptii Hanoch Levin, Moscu Alkalay, Iosi Banai si alti citiva…
Cei pe care i-a absorbit teatrul institutional, desi au facut o stralucita cariera (Ex. Iosef Millo), au fost, la sfirsit, aruncati afara din institutii ca niste mere putrede.
Actorul maturator descopera, in acest spatiu imaginar al Tel Aviv-ului, strazi misterioase, inexistente pe harta orasului. Unele poarta numele celor disparuti, precum Iosef Mundi. Cine oare il mai tine minte pe Iosef Mundi?- a intrebat Nico. Nu m-am putut opri sa nu exclam – eu, desigur. Mundi – de origine romana, a revolutionat teatrul ebraic, in anii 70, cu ” Se invirteste” – intilnire dintre Hertzel si Kafka- , dupa multe razboaie cu teatrele de repertoriu, a plecat in USA si a murit pe scarile de la La Mamma… Atitea destine ciudate, mai toate tragice…
Personajul din monodrama, actorul maturator, se ciondaneste in mod continuu cu primaria care refuza sa-si asume responsabilitatea nepasarii fata de protagonistii uitati si disparuti ai teatrului de odinioara…
Nu voi continua, deocamdata. Am fost foarte zdruncinat, pe unii i-am cunoscut personal foarte bine, cu citiva am si colaborat… Cind a amintit de Moscu Alkalay, decedat de curind, am plins, vaduva sa era printre spectatori… Era si Shmuel Wolf, care a jucat in ” Se invirteste”. Cit de nedrepte au fost institutiile cu acei oameni… David Avidan, poetul, a murit in saracie, Amos Kenan, unul dintre primii dramaturgi ai absurdului din lume – pomenit si in cartea lui Martin Eslin, a sfirsit si el in mod tragic…
Nico Nitai a fost exceptional, iar piesa – o capodopera, careia, din pacate, numai cei ce au venit demult in Israel, ii pot pricepe toate aluziile. Si totusi, o recomand si altor israelieni. Pentru originalitatea acestui „in memoriam” si a energiei creative a octogenarului, fost elev al lui Mihail Sebastian, Nico Nitai (in Romania Nicu Iacob), care si-a inceput cariera (copil) la Barasheum, iar mai tirziu a jucat in „Nota 0 la purtare”, la Teatrul Tineretului.
In repertoriul teatrului Karov intilnim, intre alte numeroase piese din dramaturgia clasica si moderna, „Steaua fara nume”, tradusa in ebraica, a lui Mihail Sebastian, „Shalom, D-le profesor”, piesa scrisa si interpretata de Nico in memoria aceluiasi Mihail Sebastian, in limba romana, cu numeroase citate din celebrul „Jurnal”, precum si doua piese ale lui Matei Vishniek, in ebraica.
Nico a tradus de curind piesa lui Jean Genet, „Balconul”, o va regiza la Teatrul National din Craiova, unde e director Mircea Cornisteanu. Pentru cei din Romania – daca veti avea ocazia, nu o pierdeti. De altfel, nu e prima oara cind Nico apare in Romania. Acum vreo doi ani a jucat, tot la Craiova, „Caderea” lui Camus.
Pe 8 martie se implinesc 35 de ani de cind Nico Nitai joaca in „Caderea”; la Teatrul Karov, va avea loc un spectacol festiv, desigur, nu pot absenta de la aparitia nr… 3000, cred ca e un record!
In cateva randuri, autorul reuseste sa surprinda atmosfera piesei, sa ne poarte intr-un periplu rapid prin istoria teatrului israelian, sa ne releve conditia teatrului si actorului din Israel, sa ne incite sa aflam mai multe despre teatrul israelian (si nu numai!) si sa ne determine sa nu ignoram oamenii de teatru oriunde ar fi. Bravo !