Acestea au fost primele cuvinte înlacrimate adresate telefonic MAMEI din România, din orasul Galati, ieri seara la orele 23:30, de catre CAMPIONUL MONDIAL LA BOX – LUCIAN BUTE – româno-canadian, aflat pe ringul succesului.
Vizibil emotionat, de succesul mondial obtinut la Montréal, unde rezideaza de 4 ani, si unde peste 15 mii admiratori si „microbisti” de toate nationalitatile, fani ai pugilismului, l-au ovationat cu „surle si fanfare” de la aparitia pe ring.
Nu fac parte dintre „microbisti”, dar de data aceasta, întrucât cunosteam parcursul acestui tânar de 25 ani, care de la început s-a afirmat cu brio în Canada, în acest domeniu, zic eu brutal, caruia totusi el a reusit sa-i dea si o alta nuanta, dupa cum o spun si comentatorii, „o oarecare eleganta”, am avut rabdarea sa vad match-ul de la început la sfârsit, ba l-am si înregistrat… merita.
Nu comentez match-ul în sine, pt. ca au scris toate publicatiile canadiene despre „lupta celor doi”, vreau numai sa afirm cu multa bucurie, ca sunt mândra când mai aud si vad români care s-au realizat pe tarâmuri îndepartate, si nu numai despre români care au facut tara de râs. Întotdeauna am spus ca „cine vrea si poate”. Lucian Bute de la 12-13 ani si-a dorit sa devina un CAMPION si iata rezultatele, dar nu fara munca si sacrificii, dimpotriva.
Crucea ortodoxa pe care si-a facut-o Lucian la începutul si sfârtisul match-ului si lacrimile în ochi când s-a cântat în lb. româna „Desteapta-te române”, m-au impresionat si determinat sa cred ca România mai are înca vlastare capabile, si nu numai în sport, care, din pacate, parasesc o TARA MINUNATA din cauzele pe care le cunoastem toti prea bine.
În final ma întreb daca mai putem avea vreo speranta ca tineretul sa nu mai fie obligat sa paraseasca pamântul stramosesc, parintii, bunicii, prietenii, dat fiind inconvenientele pe care le întâmpina în ROMÂNIA? Sunt sceptica si nu vad nimic pozitiv si favorabil cetateanului muncitor si dornic sa se realizeze, corect si cinstit în ROMÂNIA.