Vecernie care s-a prelungit prea mult,
Ziua se mistuie leneşă.
Picătură obosită
Gata să cadă în lacul negru al nopţii.
Clipele i se adună pe frunte.
Cu atât mai grele,
Cu cât mai târzii!
În gând
Îmi roiesc suspiciuni de tot felul.
Fluturi orbi
În jurul unui foc ce mocneşte doar,
Fierbinte,
Olog de braţele flăcărilor aurii.
A venit ploaia rece şi rea,
Iapă sălbatică, nestrunită.
Mi-a udat cărţile.
Lampa speriată s-a stins.
Un fulger isteric
S-a înfipt în lacul liniştit.
Faţa lui neagră
S-a luminat pentru o clipă.
Arăta ca o oglindă
Stropită de ploaie.
Dan David, Los Angeles, mai-07-2006.