În prima zi de şcoală de după revoluţie s-a hotărât spontan suspendarea cursurilor şi convocarea unei adunări generale a studenţilor. M-am autoimpus un fel de moderator al dezbaterii. La început am citit câteva rânduri scrise zilele trecute.
Libertatea deciziei
Relativ la literatură, filosofie, libertatea înseamnă dreptul de a fi lăsat să alegi, dar pentru a alege, trebuie să cunoşti, să fii lăsat să cunoşti. Există o corelaţie strânsă între libertate şi garantarea accesului la informaţie.
Deţinătorii puterii pot adopta atitudini diferite faţă de omul care vrea să cunoască permiţându-i într-o măsură mai mare sau mai mică accesul la informaţie.
Consider că există trei cazuri:
— Puterea garantează accesul nelimitat la întreaga cantitate de informaţie fără a-l sugestiona în vreun fel pe cel care vrea să cunoască.
— Puterea garantează accesul nelimitat la întreaga cantitate de informaţie, dar în prezenţa unor pârghii care încearcă să impună căutătorului o anumită direcţie.
— Puterea suprimă o parte mai mare sau mai mică din cantitatea de informaţie, căutătorului fiindu-i prezentat restul ca întreg.
În primul caz omul este cu adevărat liber în luarea deciziei. În al doilea caz este sugestionat să adopte o anumită decizie, dar are posibilitatea cunoaşterii şi poate respinge sugestia. Cazul al treilea e cel mai grav deoarece informaţia e prezentată trunchiat. Omul nu e sugestionat, e dirijat. Pentru a putea refuza direcţia pe care a fost canalizat, trebuie să redescopere singur informaţia cenzurată. Dacă cenzura funcţionează perfect, acest lucru devine posibil doar prin revelaţie, creaţie.
Primul caz reprezintă un ideal al democraţiei, dar atingerea acestui ideal ar însemna căderea în anarhie, prăbuşirea oricărui sistem de norme morale.
Cazul al doilea, e caracteristic pentru o societate autoritară. Acestui tip de societate îi e specifică stigmatizarea.
Al treilea caz e caracteristic societăţilor totalitare. Statul totalitar îşi asumă dreptul de a trunchia informaţia şi de a prezenta restul ca întreg. Este evident că o asemenea politică are efecte dezastruoase asupra culturii. Oamenii au fost înşelaţi, dar nu ştiu asta. Priviţi din exterior, de către cineva care a avut acces şi la informaţia ce le-a fost interzisă, ei se comportă anormal. Dar, din punctul lor de vedere se comportă normal.
Ştiam că mulţi dintre studenţi nu avuseseră acces la alte surse de informaţie decât cele controlate de propaganda comunistă, fiind educaţi în spiritul acesteia. Până la revoluţie aceştia ar fi fost în stare să se bată pentru ideile inoculate, idei care crezuseră că le aparţin.
Sunt convins că mulţi au înţeles mesajul din textul pe care îl citisem. Au fost însă şi alţii care au întrebat cu ce drept le ţin eu prelegeri şi m-au acuzat că vreau să mă impun la conducere, lucru pe care nu l-am contestat. Am fost comparat cu Napoleon, porcul din „Ferma animalelor” a lui George Orwell, deoarece cu câteva zile înainte rulase pe micul ecran filmul de desene animate cu acelaşi titlu.
S-a instalat o atmosferă de bâlci, unii voiau să vorbească, alţii voiau să plece. Studenţii se săturaseră de şedinţă. S-a hotărât ca fiecare an să-şi desemneze câte trei reprezentanţi care să formeze biroul sindicatului, organul de conducere ce urma să se ocupe de problemele studenţilor. După desemnarea reprezentanţilor, ceilalţi studenţi au plecat plictisiţi la cămin…