În ultima vreme aud tot mai des, vorbindu-se despre ideea întoarcerii românilor acasă. Un excelent subiect de discuţii controversate la o bere şi un grătar în weekendurile emigranţilor români… şi vorbim, şi ne contrazicem, ne dăm argumente pro şi contra, ajugem chiar să ne şi certăm dacă nu suntem de acord, şi cam la asta se reduce totul…
Nu este o bază solidă în toată ideea aceasta, mă refer la ceva concret, un mesaj din partea autorităţilor ca să nu zic chiar nişte măsuri în acest sens… Ne punem toţi sentimentele şi amintirile pe masă, despre cum era în România şi ce am auzit noi acum că e, şi nu în ultimul rând ce mai vedem la televizor pe posturile româneşti internaţionale – cine are acces – sau ce mai citim pe ici pe colo în presa de pe internet.
Unii chiar iau decizia să se întoarcă acasă, încep să îşi planifice ce şi cum să facă, să vândă televizorul, maşina, casa… să îşi achite credit cardurile, sau nu… Nu trebuie să îi judecam nici pe cei care iau această hotărâre, nici pe cei care sunt sceptici, cred că ceea ce trebuie cu toţii să analizăm sunt faptele, lucrurile concrete: Dă România (mă refer la Guvernul României) vreun semn că ne vrea înapoi acasă? Să vorbim practic, nu doar declaraţii lipsite de susţinere faptică!
Fără şpagă şi fără pile?!
Salarii la nivel occidental, o calitate ridicată a vieţii, mediu stabil de trai şi muncă, securitatea cetăţeanului, accesul la informaţie, transparenţa sistemului, combaterea corupţiei, respectul faţă de individ, muncă, viaţă şi valorile morale, acestea sunt aspecte globale, generale, a ceea ce trebuie să fie schimbat în România pentru a deveni întradevăr atractivă celor care au cunoscut experienţa Vestului, şi în egală măsură tinerilor din ţară. Presa vuieşte şi la nivel naţional şi pe plan internaţional despre românii care doresc să se întorcă acasă sau cei care consideră aceasta opţiune şi aşteaptă să se întâmple minuni.
Bineînţeles că în spatele tuturor articolelor, pe lângă cei care îşi exprimă părerile personale, sunt jurnalişti care expun interesul anumitor grupuri politice, afacerişti, sau guverne. Astfel, răsfoind presa spaniolă aflăm, că dânşii ba îi invită pe români acasă, ba le dă speranţe pentru un acces mai uşor la locurile lor de muncă…
De italieni, nici nu mai pomenim, cine nu cunoaşte ecourile problemelor românilor din Italia? Nici englezii nu ne vor, dar se bucură de avantajele celor care s-au integrat şi muncesc cu succes în societatea lor, nemţii pentru ei, cu toată bunătatea şi politeţea, oricât de bine te-ai integra, nu vei fi niciodată considerat de-al locului.
De ce pleacă românii?
Opriţi-vă chiar acum, dacă gândiţi că ne plângem de milă, nu, nici vorbă, aproape toţi suntem plecaţi în lume pentru bani, oportunităţi şi un trai mai bun, şi sigur cine munceşte şi îşi vede de treaba lui le obţine, însă toate acestea au şi un preţ: sufletul, dacă îl ai, fireşte! Nu, nu îl pierzi, dar uneori îl împarţi, alteori îl închizi, îl lungeşti să acopere distanţa dintre familia de acasă şi familia din noua casă…
Şi uite aşa devii străin, străin cu adevărat, chiar şi pentru ai tăi de acasă, că pentru cei unde te afli, eşti oricum şi vei fi mereu. Cineva ar trebui să definească emigrarea ca procesul de înstrăinare a sufletului în contextul vieţii între două lumi care nu-ţi (mai) aparţin în totalitate.
Revin la politica din România, la toate vocile din diaspora, referitoare la întoarcerea românilor acasă, cum bine ne-am obişnuit, guvernul şi politicienii au o atitudine de taci şi fă-te că n-auzi, o să treacă şi asta, presa vorbeşte cu pereţii, ca întodeauna, ne jucăm de-a vaţi-ascunselea şi ne ascundem după deget…
Domnilor, scoateţi mâinile din buzunar şi puneţi-vă pe treabă, dumneavoastră aţi auzit de stimulente, facilităţi, scutiri de taxe şi impozite în favoarea cetăţeanului care ar aduce know-how, experienţă de viaţă şi de muncă într-un sistem occidental, forţă de muncă de o calificare superioară, seriozitate şi simţul datoriei, maturitate, şi nu în ultimul rând putere financiara şi chiar acces la fonduri de investiţii?
Adina CICORT este editoare a revistei Romanian VIP http://www.romanianvip.com/
Articolul dumneavoastra a pus degetul pe rana, mai ales pentru aceia dintre noi care au plecat din Romania nu din motive financiare, ci mai degraba pentru a-si gasi libertatea, a scapa de opresia politica sau fascinati de technologia din vest.
Eu am plecat in 1969 si cu toate ca nu am suferit de niciun fel de prejudecati am fost confruntat cu multe greutati din cauza limbii (prima escala a fost in Suedia), culturii, modului de viata, vremii, etc.
Viata pentru emigrantii din acea perioada era sinonima cu catararea pe un munte fara funie, singura solutie era sa mergi catre virf, poate de aceea marea majoritate a asa zisilor „Fugiti” s-au adaptat in noua tara repede si au avut succes in viata profesionala si in mare masura si in business.
Suferintele indurate din cauza regimului comunist iti schimba caracterul la nivelul ca nu mai vrei sa ai de a face nimic cu Romania, sa negi insusi faptul ca esti roman, dar dupa 15 -20 de ani numai amintirile frumoase ies la suprafata si spiritul militant se diminueaza.
Dorul de tara, dorul de prieteni, piederea celor apropiati si schimbarea de regim politic in tara te indeamna sa te rentorci la locurile natale.
Intoarcerea este dificila in special cind multi dintre cei dragi ii gasesti doar la cimitir, in locul casei din copilarie se gaseste un bloc cu 10 etaje.
Greu de crezut, dar revenirea in tara dupa o perioada de absenta indelungata creaza doua sentimente: bucurie si durere.
Dupa citeva zile de la sosire incepi sa te uiti la viata politica din tara. Inceputul democratie a adus la formarea tot felul de partide politice cu platforme greu de inteles, obisnuit cu sistemul democratic din USA haosul politic m-a dezamagit.
Lipsa de integritate a politicienilor, sistemul corupt si modul de viata bazat pe bacsis sau spaga este prea mult inradacinat in cultura si viata romanilor.
Nu poti sa schimbi mentalitatea si cultura oamenilor peste noapte.
Singurii care pot schimba viitorul sint tinerii, dar din pacate ce am vazut eu este un exod a tineretului catre vest.
Recent am instalat un TV pentru program romanesc, realitatea asa cum este reflectata la TV este foarte dureroasa si nu vad nici un partid sau presedinte capabil sa schimbe lucrile.
Intrebarea este la ce sa ma reintorc? Vin in Romania doar ca vizitator.
Nu prea înțeleg domnule Munteanu ce vreți să spuneți prin „Europa Occidentala, nu a tolerat niciodata vagabondajul si migratia fortei de munca.”
Adică emigrarea în masă a irlandezilor în sec. XIX ce a fost?
Dar venirea turcilor în Germania după 1945?
Dar a caraibienilor („Windrush”) și indienilor în Marea Britanie după 1948?
Dar a maghrebinilor, portughezilor, spaniolilor, iugoslavilor și grecilor în anii ’60 – ’70 prin toată Europa occidentală?
Nu cred că are rost să mă refer la anii ’90 și 2000 pentru că deja Europa occidentală este plină de milioane de lucrători imigranți din întreaga lume veniți în această perioadă.
Globalizarea înseamnă mobilitatea forței de muncă, iar libertatea de mișcare a persoanelor este unul dintre principiile pe care funcționează azi Uniunea Europeană.
Stimata doamna, cred ca va inselati.
Sau mesajele ziaristilor, politicienilor, etc. sunt mascate.
Nu are rost sa discutam despre istoria emigratiei romane. Ceea ce intereseaza neo-nomenklatura din Romania, este forta de munca ieftina care a plecat din tara dupa ’90 si in special dupa 2002.
Latifundiile in curs de edificare si noile santiere de constructii au nevoie de forta de munca ieftina. Nu prea se mai gaseste.
In rest, nimic nu s-a schimbat: bacsis, „protectie”, locuri de munca obtinute prin mita, performanta modesta, inchiderea in fata strainilor, care n-au mincat „salam cu soia” sau care au studii in strainatate (deci nu au dat mita si nu cunosc regulile noastre), justitie slaba si legi excrabile, care torpileaza efortul celor citiva politisti-procurori-judecatori care incearca (uneori cu disperare sau cu riscul vietii) sa-si faca datoria.
Problema este amplificata de faptul ca salarizarea este extrem de proasta, mult sub nivelul european, desi avem aceeasi productivitate si uneori, preturi mai mari la vinzare. (Asta si pentru oamenii de afaceri de..”stinga”, care nu mai pot de dorul saracilor).
Europa Occidentala, nu a tolerat niciodata vagabondajul si migratia fortei de munca. Scene ca cele din SUA in perioada crizei (’29-33′) nu veti vedea pe aici.
Mentalitatea medievala: a inchiderii portilor cetatii pe timp de noapte, a spinzurarii „vagabonzilor”, a izolarii in ghetouri pe cei de alta credinta sau in lagare de concentrare-gulaguri pe cei care gindec altfel, este inca puternica. (Sau amintiti-va de Erich Maria Remarque cu tabloul frontierelor europene din anii ’30).
Guvernul Romaniei, din servilism, din lipsa unei viziuni clare, din necesitati prorii, se subordoneaza acestei viziuni medievale si incearca sa mai tempereze elanul emigrantilor.
Doar in vorbe. Practic, nu au luat nici o masura concreta pentru repatrierea celor plecati la mai bine. Cum sa-i aduci la mai rau?
Pe de alta parte, daca firmele mari incearca sa deschida fabrici aici, tarile din Occident protesteaza. (Vezi cazul Nokia.)
Mai este mult pina sa reusim forjarea noii Europe, fara mentalitati depasite. (Proviciale, cum se numesc la ACUM).
Ce puteti face: incercati sa ocupati posturi la firmele internationale, care sa le reprezinte interesele in Romania.
Incercati sa deschideti firme in Occident, cu reprezentante in Romania. Luatui legatura cu rudele si vedeti cum s-au rezolvat problemele de restituire a mostenirilor si cum rezolvati aceste probleme cu ceilalti mostenitori legali.
Sunt chestii simple, de bun simt, care va pot tine in contact cu tara. In timp, veti decide singuri, dincolo de demagogia unuia sau a altuia.
Nu uitati ca azi se joaca cartea mondializarii. „Strainii” sunt liantul necesar noii constructii. Atit pentru firmele internationale, cit si ca reprezentanti ai statelor”nationale” in Occident, sau ai”Occidentului” la noi.
Este greu, dar sunteti intr-o pozitie favorizata. Si domniile voastre si copii domniilor voastre, daca stiu limba.
Tot ce va pot ura este mult calm, actiune continua si noroc.Si nu va luati dupa unul sau altul, care poate vorbi la comanda sau din interes ci formati-va surse de informatii sigure, proprii, care sa va atentioneze asupra tuturor oportunitatilor.
Toate cele bune din Constanta!
In ce masura revenirea in Romania poate fi privita ca o intoarcere acasa?
Ce mai este inca viu, intreg, din ce a ramas in urma?
Ce repere au ramas in picioare?
In ce masura romanii ramasi in tara ii primesc cu bratele deschise pe cei care se intorc?
In ce masura cei care au plecat ca sa ramana, isi doresc cu adevarat sa revina ca sa ramana?
N.R. Întrebări ale căror răspunsuri care pot face obiectul unui articol al Adinei Cicort.
Henric al VIII-lea Tudor a executat (prin sinzuratoare) peste 11.000 de „vagabonzi”. De fapt, mici fermieri liberi, ale caror paminturi au fost inghitite de marile latifundii, in procesul „imprejmuirilor”.
Toate tarile din Europa Occidentala, s-au inchis in fata romilor „vagabonzi” si au inchis populatia evreiasca in ghetouri.
Irlandezii au migrat in SUA. (Alaturi de nemti, italieni, romani, greci, unguri, turci,orientali, etc.; am precizat ca migratiile masive dupa un loc de munca sunt ceva obisnuit in SUA. Acolo neobisnuit este sa stai prea mult timp intr-un loc de munca sau la o adresa.)
In ceea ce priveste celelalte exemple, merita discutat doar cazul turcilor care au migrat masiv in Germania. Intr-un moment in care Germania era in expansiune economica si avea nevoie disperata de forta de munca ieftina.
Daca veti citi cu atentie articolul de la care am pornit discutia, veti observa ca indiferent cine vine in Germania si de cind e venit, este considerat tot strain.
Deci… Nu este afirmatia mea, dar am auzit-o de prea multe ori. Poate este adevarata. Oricum, banuiesc ca autoarea cunoaste situatia mai bine ca mine.
In ceea ce priveste celelalte cazuri, avem de-a face cu relatia metropola-colonii (sau foste colonii). Oamenii au venit in diferite timpuri, cu diferite probleme: economice, politice, casatorii mixte, studii, etc. Daca nu ma insel, in Franta de azi exista destule probleme pe tema. (Vezi si ascensiunea lui Le Pen).
Occidentul are mentalitatea „inchiderii” in fata strainilor. Ii primesc la munca, dar nu in viata cetatii. Si doar cit au nevoie de ei.
Pe cei ramasi, se chinuie sa-i asimileze prin deznationalizare. De acord ca estul (si Romania) nu sunt buricul pamintului, dar si Europa Occidentala (la asta ma refeream cind spuneam Occident, nu si la SUA) are demonii ei. Vedeti numai pozitia si tratamentele italienilor fata de romi. Vedeti noile proiecte de legislatii in domeniul emigratiei, etc.
Problema pleaca de la faptul ca in tarile est europene nou primite in uniune, nivelul de salarizare este mult prea jos. Asta face ca oamenii sa se orientze spre noile locuri de munca. In acelasi timp, UE doreste doar imigranti cu inalta calificare sau inteletuali.
Mai sunt multe probleme, dar nu are rost sa le discutam in acest articol.
Personal, cred ca UE este cam in stadiul in care erau SUA in anii ’50-’60. Trebuie forjata o noua constiinta. Fara separatisme (izolationism etnic, cultural; ca economic este imposibil). Iar fenomenul nu este propriu doar unora. In acelasi timp, in noua Europa avem de-a face cu interese politice, la nivel general, dar si cu interese particulare. La nivel individual, sau la nivel de firma. Nu intotdeauna aceste interese coincid. Este nevoie de o foarte mare atentie si o viziune integratoare, pentru a nu aduce daune sau ofense unora, in ideea binelui comun.
Sigur ca se poate, dar este dificil si de durata.
Dovada cea mai buna ca am dreptate, este faptul ca Europa Occidentala se confrunta cu un val urias de imigranti. Practic, un exod. Si raspunsul este inchiderea. (Repet, vedeti proiectele legislative in domeniu. Sau atitudinile Germaniei, Frantei, UK, mai nou Italia care trimite armata si carabinierii sa ia amprentele…)
Eu nu contest valorile Europei, si necesitatea UNIUNII, dar a nu vedea si greselile ei, este o miopie care poate costa in viitor.
Dar, in articol este vorba de revenirea emigrantilor romani in tara. Cred ca aici trebuie sa focalizam discutiile. Ce a fost sau este in UE, stiu ei din propria experienta.
Aveti, cu adevarat, niste observatii pertinente.
Cred ca problema nu poate fi pusa la nivel general. Fiecare emigrant, in parte, trebuie sa incerce sa pastreze contactul cu tara (adica cel putin o persoana de aici) sau sa-l restabileasca, daca l-a pierdut. Dupa o vizita mai lunga pe plaiurile mioritice si observarea directa a noilor obiceiuri, a intereselor directe, va putea decide singur, in deplina cunostinta de cauza daca se poate intoarce sau nu.
Ca o observatie personala: functionarii romani (Nu are rost sa discutam de stat sau tara, etc. Aici e vorba de interese personale, relatii personale. Cu functionarimea, rudele, prietenii. Cuvintele mari nu-si au locul. Totul trebuie sa fie concret.) sunt mult mai serviabili cu firmele straine. In concluzie: incercati sa deschideti firme in tarile in care locuiti si acestea, sa deschida filiale, etc., in Romania. Veti avea informatii directe mult mai bune si un nou cerc de cunoscuti, care depind de dvs. (angajatii firmei).
Daca veti veni sa descoperiti mituri si legende, cred ca gresiti.
Romanii de azi nu mai sunt sensibili la cuvinte mari. Interesul personal incepe sa fie mai puternic decit cel colectiv.
Fara indoiala, o reactie si la interesul general impus de comunism, in dauna personalitatii si a individului.
Totusi, unele limite s-au depasit.(Vedeti doar absenteismul masiv de la vot.) Nu va asteptati la mari gesturi din partea „aborigenilor”, pentru ca v-ati intors.
Sau, sa va asteptati, daca ati luat un post pe care-l rivneau ei, de ani de zile. (Surpriza neplacuta…) Dar nu cred ca administratia noastra, va va propulsa in posturi importante. Cel putin la stat.
Repet, nu va mai luati dupa ce zice unul sau altul. Inclusiv subsemnatul. Incercati sa petreceti o vacanta aici si va veti lamuri singuri.
Domnule Munteanu mă tem că trebuie să vă desființez mesajul punct cu punct pentru că este complet pe lângă subiect și uneori pe lângă adevăr.
„Henric al VIII-lea Tudor a executat (prin sinzuratoare) peste 11.000 de „vagabonzi”. De fapt, mici fermieri liberi, ale caror paminturi au fost inghitite de marile latifundii, in procesul „imprejmuirilor”.”
De unde ați luat această informație? Sau 11000 e ca numărul țăranilor uciși în răscoala de la 1907, inventat de ND Cocea, preluat de comuniști și inoculat mentalului colectiv până în ziua de azi?
„Toate tarile din Europa Occidentala, s-au inchis in fata romilor „vagabonzi” si au inchis populatia evreiasca in ghetouri.”
Vă rog să enumerați aceste țări. Știți care e etimologia cuvântului „ghetto”?
„Irlandezii au migrat in SUA. (Alaturi de nemti, italieni, romani, greci, unguri, turci,orientali, etc.; am precizat ca migratiile masive dupa un loc de munca sunt ceva obisnuit in SUA. Acolo neobisnuit este sa stai prea mult timp intr-un loc de munca sau la o adresa.)”
Au migrat în Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, practic în toată lumea. Și dacă nu emigrau, mureau de foame.
„In ceea ce priveste celelalte exemple, merita discutat doar cazul turcilor care au migrat masiv in Germania. Intr-un moment in care Germania era in expansiune economica si avea nevoie disperata de forta de munca ieftina.”
De ce merită discutat doar exemplul lor? P eceilalți de ce îi băgați sub preș, pentru că anulează complet ideea dumneavoastră?
„Daca veti citi cu atentie articolul de la care am pornit discutia, veti observa ca indiferent cine vine in Germania si de cind e venit, este considerat tot strain.
Deci… Nu este afirmatia mea, dar am auzit-o de prea multe ori. Poate este adevarata. Oricum, banuiesc ca autoarea cunoaste situatia mai bine ca mine.”
Domnule Munteanu, parcă am spus că nu mai vorbim după ureche, Germania și-a schimbat constituția de cel puțin 10 ani.
„In ceea ce priveste celelalte cazuri, avem de-a face cu relatia metropola-colonii (sau foste colonii). Oamenii au venit in diferite timpuri, cu diferite probleme: economice, politice, casatorii mixte, studii, etc. Daca nu ma insel, in Franta de azi exista destule probleme pe tema. (Vezi si ascensiunea lui Le Pen).”
Care sunt cazurile? Portughezii, spaniolii, iugoslavii, est-europenii vin din colonii?
„Occidentul are mentalitatea „inchiderii” in fata strainilor. Ii primesc la munca, dar nu in viata cetatii. Si doar cit au nevoie de ei.”
De unde știți dumneavoastră domnule Munteanu asta, ați trăit în Occident?
„Pe cei ramasi, se chinuie sa-i asimileze prin deznationalizare. De acord ca estul (si Romania) nu sunt buricul pamintului, dar si Europa Occidentala (la asta ma refeream cind spuneam Occident, nu si la SUA) are demonii ei. Vedeti numai pozitia si tratamentele italienilor fata de romi. Vedeti noile proiecte de legislatii in domeniul emigratiei, etc.”
Domnule Munteanu vorbiți din nou după ureche la un mod generalizator.
„Problema pleaca de la faptul ca in tarile est europene nou primite in uniune, nivelul de salarizare este mult prea jos. Asta face ca oamenii sa se orientze spre noile locuri de munca. In acelasi timp, UE doreste doar imigranti cu inalta calificare sau inteletuali.
Mai sunt multe probleme, dar nu are rost sa le discutam in acest articol.”
Domnule Munteanu, potrivit legislației europene orice țară poate amâna deschiderea completă a pieței muncii maximum șapte ani. Așa că nu văd unde e problema. Și am o rugăminte, vă rog nu mai folosiți „intelectuali” din jargonul marxist. Au trecut 19 ani de la prăbușirea comunismului.
„Personal, cred ca UE este cam in stadiul in care erau SUA in anii ’50-’60. Trebuie forjata o noua constiinta. Fara separatisme (izolationism etnic, cultural; ca economic este imposibil). Iar fenomenul nu este propriu doar unora. In acelasi timp, in noua Europa avem de-a face cu interese politice, la nivel general, dar si cu interese particulare. La nivel individual, sau la nivel de firma. Nu intotdeauna aceste interese coincid. Este nevoie de o foarte mare atentie si o viziune integratoare, pentru a nu aduce daune sau ofense unora, in ideea binelui comun.
Sigur ca se poate, dar este dificil si de durata.”
Domnule Munteanu, faceți o gravă confuzie. Statele Unite sunt o federație care a luat ființă în 1776 în care există o singură limbă oficială (deși nedeclarată ca tare explicit în Constituție) pe când Uniunea Europeană este o confederație de state suverane cu 23 de limbi oficiale și cu minorități etnice indigene.
„Dovada cea mai buna ca am dreptate, este faptul ca Europa Occidentala se confrunta cu un val urias de imigranti. Practic, un exod. Si raspunsul este inchiderea. (Repet, vedeti proiectele legislative in domeniu. Sau atitudinile Germaniei, Frantei, UK, mai nou Italia care trimite armata si carabinierii sa ia amprentele…)”
Dovada că nu aveți dreptate v-am făcut-o mai sus.
„Eu nu contest valorile Europei, si necesitatea UNIUNII, dar a nu vedea si greselile ei, este o miopie care poate costa in viitor.”
Greșelile Uniunii Europene – din care a propos face parte și România – există dar nu sunt cele pe care le spuneți dumneavoastră.
„Dar, in articol este vorba de revenirea emigrantilor romani in tara. Cred ca aici trebuie sa focalizam discutiile. Ce a fost sau este in UE, stiu ei din propria experienta.”
Exact, domnule Munteanu, dumneavoastră sunteți cel care v-ați abătut de la discuție. Repet întrebarea: ați trăit vreodată în țările UE altele decât România? În câte țări UE altele decât România ați călătorit?
Sa consideram ca eu gresesc. Imi asum raspunderea pentru cele afirmate.
Poate ca m-am exprimat gresit, sau poate ca n-ati inteles ce am vrut sa spun.
De exemplu: cei 11.ooo de vagabonzi spinzurati in Anglia lui Henric al VIII-lea Tudor, au fost cam…11000.
Sigur, si pe mine m-a mirat coincidenta cu 1907. Dar cursurile noastre de medievistica europeana, asa contineau stirea. Daca intre timp s-a modificat, sunt curios sa stiu si eu care este noua estimare. Dvs. pe ce va bazati, cind ma contraziceti? Aveti o stire sigura, sau e ideea dvs., ca nu am dreptate? Deci, nu va bazati nici macar pe zvonuri ci pe impresii personale.
In al doilea rind, toata lumea stie ca SUA au trecut prin doua mari perioade de schimbare a constiintei: 1848-1864 si 1945-1968. Nu puteti compara SUA interbelica si mentalitatile ei, cu revolutia mentala ce a avut ca punct maxim 1968. Daca faceti aceasta confuzie, inseamna ca nu stiti nimic despre SUA, sau istorie in general.
Poate ca va referiti la documentele generoase care au fondat SUA. Dar nu intotdeauna teoria si practica coincid. Pentru a pune si in practica un document, uneori e nevoie de foarte multe eforturi.
In ceea ce priveste „auzitul”, repet, stirea cu mentalitatea cetatenilor, nu cu prevederile documentelor oficiale, apare in articolul postat de dvs. in paginile revistei. Iar eu am mai auzit aceasta stire si la alti romani si in presa noastra. Este si termenul specific”strain”. Cum nu stiu germana, nu-l scriu. A va raporta la mine, cind exista autoarea ce semnaleaza fenomenul, mi se pare incorect.
Daca stau sa ma gindesc bine, multi oameni de bine din Est, printre care si subsemnatul, atentionau in anii ’90 ca o constructie europeana comuna nu poate rezista decit daca se parcurg citeva etape inainte: apropierea dezvoltarilor economice si nivelarea legislativa. In caz contrar, vor exista multe greutati. Lebedele din Prater erau un preambul la ce ar putea urma. Evident, astfel de opinii si autori au fost considerati nationalisti, comunisti, care vorbesc dupa ureche, etc. Iata ca ceea ce s-a prezis atunci, de oameni ca mine, se verifica azi. Evident, greseala este tot a noastra.
Faceti ce doriti! Oricum nu sunteti capabili sa tineti cont de sfaturile altora. Dar pe urma nu mai dati vina pe altii, pentru greselile proprii.
Revenind la articol, dumneavoastra lansati chemarea la intoarcere pentru toti emigrantii romani?
Asta este problema. Eu ii sfatuiesc sa verifice, fiecare, personal, posibilitatea intoarcerii. Fiecare are propriile interese, propria situatie.Aveti dvs. stirea ca guvernul Romaniei va asigura locuri de munca, beneficii materiale, scutiri de impozite pentru firmele emigrantilor? Dar macar vechile proprietati, li se garanteaza emigrantilor in cazul revenirii?
Nu stiu cum este in Europa, dar stiu cum este aici. Incerc sa-i ajut pe oameni,sfatuindu-i cum sa incerce. Daca reusesc sau nu, daca le convine sau nu, asta nu pot granta eu. Si nimeni altcineva.
Despre celelalte puncte pe care mi le „desfiintati”, putem discuta pe e-mail. Daca doriti. Nu cred ca intereseaza cititorii.
„cei 11.ooo de vagabonzi spinzurati in Anglia lui Henric al VIII-lea Tudor, au fost cam…11000.
Sigur, si pe mine m-a mirat coincidenta cu 1907. Dar cursurile noastre de medievistica europeana, asa contineau stirea. Daca intre timp s-a modificat, sunt curios sa stiu si eu care este noua estimare. Dvs. pe ce va bazati, cind ma contraziceti? Aveti o stire sigura, sau e ideea dvs., ca nu am dreptate? Deci, nu va bazati nici macar pe zvonuri ci pe impresii personale.”
Domnule Munteanu, repet, vă rog să-mi dați sursa afirmației de mai sus (evident britanică), altfel voi considera că are tot atâta valabilitate ca minciuna grosolană cu 11000 de țărani morți în răscoala de la 1907.
„In al doilea rind, toata lumea stie ca SUA au trecut prin doua mari perioade de schimbare a constiintei: 1848-1864 si 1945-1968. Nu puteti compara SUA interbelica si mentalitatile ei, cu revolutia mentala ce a avut ca punct maxim 1968. Daca faceti aceasta confuzie, inseamna ca nu stiti nimic despre SUA, sau istorie in general.
Poate ca va referiti la documentele generoase care au fondat SUA. Dar nu intotdeauna teoria si practica coincid. Pentru a pune si in practica un document, uneori e nevoie de foarte multe eforturi.”
Nu înțeleg ce legătură au toate acestea cu comparația, falsă, pe care o faceți cu Uniunea Europeană.
„In ceea ce priveste „auzitul”, repet, stirea cu mentalitatea cetatenilor, nu cu prevederile documentelor oficiale, apare in articolul postat de dvs. in paginile revistei. Iar eu am mai auzit aceasta stire si la alti romani si in presa noastra. Este si termenul specific”strain”. Cum nu stiu germana, nu-l scriu. A va raporta la mine, cind exista autoarea ce semnaleaza fenomenul, mi se pare incorect.”
Eu mă raportez la textul constituției Republicii Federale Germania, amendată la sfârșitul anilor ’90.
„Daca stau sa ma gindesc bine, multi oameni de bine din Est, printre care si subsemnatul, atentionau in anii ’90 ca o constructie europeana comuna nu poate rezista decit daca se parcurg citeva etape inainte: apropierea dezvoltarilor economice si nivelarea legislativa. In caz contrar, vor exista multe greutati. Lebedele din Prater erau un preambul la ce ar putea urma. Evident, astfel de opinii si autori au fost considerati nationalisti, comunisti, care vorbesc dupa ureche, etc. Iata ca ceea ce s-a prezis atunci, de oameni ca mine, se verifica azi. Evident, greseala este tot a noastra.
Faceti ce doriti! Oricum nu sunteti capabili sa tineti cont de sfaturile altora. Dar pe urma nu mai dati vina pe altii, pentru greselile proprii.”
Nu ințeleg din nou ce legătură are ac est lucru cu tema discutată.
„Revenind la articol, dumneavoastra lansati chemarea la intoarcere pentru toti emigrantii romani?”
Răspunsul, dacă ați citit articolul, este evident nu.
„Asta este problema. Eu ii sfatuiesc sa verifice, fiecare, personal, posibilitatea intoarcerii. Fiecare are propriile interese, propria situatie. Aveti dvs. stirea ca guvernul Romaniei va asigura locuri de munca, beneficii materiale, scutiri de impozite pentru firmele emigrantilor? Dar macar vechile proprietati, li se garanteaza emigrantilor in cazul revenirii?”
Nu știu cui puneți această întrebare.
„Nu stiu cum este in Europa, dar stiu cum este aici. Incerc sa-i ajut pe oameni,sfatuindu-i cum sa incerce. Daca reusesc sau nu, daca le convine sau nu, asta nu pot garanta eu. Si nimeni altcineva.”
Foarte nobil din partea dumneavoastră.
„Despre celelalte puncte pe care mi le „desfiintati”, putem discuta pe e-mail. Daca doriti. Nu cred ca intereseaza cititorii.”
Și eu cred la fel domnule Munteanu, mai ales că v-ați abătut masiv de la subiectul excelentului articol al Adinei Cicort, de la care cred că ați avea multe de învățat.
Gresit.
GRESIT.
Daca dumneavoastra contestati cifra mea, veniti cu sursa dvs., pentru a o contrazice pe a mea. Trecem peste faptul ca si sursele sunt discutate. In ce priveste sursa mea, deja am precizat: cursul de medievistia europeana sustinut de prof. Manolescu la Univ. Bucuresti. Intimplator, este si tiparit.
Nu trebuia sa va raspund, pentru ca nu ati venit cu sursa dvs., pentru a corecta cifra mea. Dar sa nu credeti ca vorbesc „din auzite”.(Si oricum, raspunsesem, dar …iar, nu ati inteles.)
Apoi, dvs. faceti o mare confuzie intre 1907, cind se zice ca ar fi fost impuscati 11.000 de tarani romani (la ordinul „taranistilor” -fac parte din PNTCD- cum zic „Iliescu si ai lui” in campanie electorala; cel putin asa ziceau, sa vedem la toamna ce mai zic) si perioada de domnie a lui Henric VIII. Care este ceva mai mare.
Da’ de fenomenul „imprejmuirilor” ati auzit? (In Anglia medievala.)(Este bine sa nu va luati numai dupa Wiki…; intimplator, am cautat o informatie despre Vauban si am dat numai peste prostii. Am scris eu un articol, pentru corectura. Puteti verifica. Cred ca mai este nevoie de multe astfel de corecturi, dar…”ars est pecunia”. O interventie gratuita, ma rog, fie; dar mereu…este un prost obicei. Doar proletcultistii aveau credinta ferma ca intelectualii sunt „datori” sa dea informatiile lor gratuit, din „datorie” catre tara si partid.)
Daca nu puteti intelege paralela SUA-UE, ce va bagati? Lasati pe altul care se pricepe!
In general, raspundeti „nu inteleg”, dar va luati de mine! Inteleg ca vreti sa mariti audienta revistei.
De asta si raspund!
Ba mai mult, aveti aceeasi concluzie ca si mine, dar nu va plac comentariile mele?!!!
Fara indoiala ca autoarea are un articol excelent. Numai ca am simtit un pic de ezitare; nu stia ce sa creada, sugerind o cale concreta de actiune pentru guvern.
Am incercat sa-i explic situatia si sa o fac sa inteleaga (dupa modesta mea cultura generala si modesta mea experienta personala) ce are de facut. Iertata fie-mi firea „bagareata”! Sigur, din curtoazie.
Si ca sa pun punct acestui comentariu: de ce ati dori, domniile voastre, sa va intoarceti intr-o tara in care Legea dosarelor, adoptata de „Iliescu si ai lui”, in primavara lui ’91 sau ’92, este in vigoare? (Atunci, Magureanu declara de la tribuna Parlamentului, ca „cercul informativ” -rupt in decembrie 1989- „s-a inchis iar”. Zau, asa am „auzit”.)
Conform acestei legi, orice cetatean al tarii, propus pentru o functie de conducere, (de stat) devine obligatoriu „subiect” pentru cadristi. Care ii pot face nu doar „mapa profesionala”, ci un adevarat dosar cu viata intima, etc. Informatii care se aduna Dumnezeu stie unde, Dumnezeu stie cum, Dumnezeu stie de la cine.
Doar cine le aduna, stim: urmasii Securitatii. Informatii care nu ii sunt prezentate „subiectului” niciodata, chiar daca pierde functii importante si toata viata ii este distrusa. Evident, „dreptul la aparare” nu functioneaza in acest caz, desi orice infractor de drept comun are dreptul la „prezumtia de nevinovatie” si „dreptul la aparare”.
Ba unii au chiar supradreptul votului Parlamentului pentru a li se trimite dosarele la judecatorii. (Pe linga faptul ca unii judecatori beti au dreptul sa se ia de politistii care au indraznit sa le testeze alcoolemia.)
Daca va convine sa traiti intr-o astfel de tara…..
Recunosc, nu am „auzit” ca legea asta sa fi fost abrogata. Deci, presupun ca este in vigoare.
Imi cer scuze autoarei, sper sa inteleaga demersul meu.
Este adevarat, nu ma voi ridica niciodata la inaltimea stilului domniei sale.
Dar, fiecare cu calitatile si defectele sale. De asta este omenirea fascinanta: indivizii se completeaza, nu sunt identici.
Nu-i asa, domnule Clej?
Domnule Munteanu, ați revenit la limbajul agresiv de acum câteva luni și nu vă șade bine.
Continui să vă solicit o sursă britanică pentru cifra menționată, și v-aș ruga dacă publicați în revista ACUM să acceptați regulile de aici care sunt diferite față de cele din presa românească.
Numărul de 11000 de morți de la 1907 l-am citat ca o coincidență și ca o dovadă că nu dau două parale pe ce ați învățat dumneavoastră la universitatea comunistă pe care ați urmat-o (la fel cum nu dau două parale nici pe studiile mele superioare – timp pierdut).
Studiile superioare așa numitele științe sociale nu erau altceva decât îndictrinare.
În rest, remarc din nou tendința de a vă abate de la subiect.