Cascada Niagara noaptea
Cascada Niagara, această minune a naturii a atras spectatori încă din cele mai vechi timpuri. Seara de vineri, 15 iunie 2012 va rămâne însă în istorie datorită unui tânăr curajos, Nik Wallenda care încă de la vârsta de 6 ani a visat să traverseze cascada într-un mod mai puțin obișnuit…pe sârmă! Și iată că după 27 de ani visul acestui copil a devenit realitate.
Născut într-o familie cu șapte generații de acrobați și artiști de circ, Nik a urmat tradiția familiei mergând pe sârmă încă de la vârsta de 2 ani.
Cu șase recorduri mondiale la activ, Wallenda a planificat acest eveniment de aproape doi ani, însă abia în luna februarie a primit autorizațiile legale necesare. Echipamentul, materialele de construcție, echipajele de salvare, autorizațiile, taxele americane și cele canadiene au ridicat costul total la $1.3 milioane. Deși traversarea cascadei a fost difuzată în direct de stația de televiziune americană ABC, aceasta nu va putea acoperi întregul cost al evenimentului. Wallenda speră încă în donații. Pentru $5 cei interesați pot obține o fotografie, pentru $10 un poster cu autograf. Cine dorește să plătească $10.000 obține o lecție privată de mers pe sârmă.
Nik a petrecut ultimele 11 zile în Niagara pregătindu-se pentru această cascadorie. Și totuși, nu te poți pregăti suficient de bine pentru întâlnirea cu mama natură, mai ales într-un loc atât de special cum este cascada Niagara.
Cablul de oțel peste cascada Niagara
Ziua de vineri a început la fel ca orice altă zi fierbinte de iunie la Niagara: torente impresionante de apă, zgomotul atât de specific, umezeala aerului, turiștii care au apărut de la primele ore ale dimineții. Și totuși, chiar pentru neavizați, era evident că ziua va avea ceva special… Pregătirile pentru marea cascadorie erau în toi, poliția mișuna, iar până la mijlocul după-amiezii, zona a început să se aglomereze cu oameni veniți din diverse colțuri ale lumii. Deasupra cascadei, la o înălțime de 60 metri, întins deasupra defileului, strălucea în soare cablul de oțel. Oamenii se întrebau “va reuși, oare?”
Odată cu sosirea serii, un curcubeu apăruse deasupra defileului, ca o potcoavă multi-coloră; semn de speranță.
Se apropia ora 10, elicopterele se roteau deasupra cascadei, reflectoare puternice luminau zona, camerele de televiziune roiau, peste o sută de mii de spectatori, pe cele două parți ale cascadei, americană și canadiană așteptau cu sufletul la gură actul de curaj al tânărului Nik.
Trei generații ale familiei Wallenda au fost prezente în permanență alături de Nik, în această “călătorie”: părinții săi (ambii veterani ai mersului pe sârmă), soția sa, Erendira (la a opta generație de mers pe sârmă), copiii Yanni, 14, Amadeus, 11 și Evita, 9. Unchiul său, Michael Troffer, inginer NASA, a fost implicat în proiectarea detaliilor privind modul în care cablul de oțel va funcţiona.
Aflat pe partea americană a “potcoavei”, la ora 10:15 pm, după ce și-a luat ramas bun de la familie, Nik a pășit cu mult calm și prudență pe cablul de oțel, ținând în mâini, pentru echilibru, o bară cântărind în jur de 16 kg. Astfel a început călătoria cea mai importantă a vieţii sale, străbătând cablul pas cu pas, pe o distanță de 550 metri, la o înălțime de 60 de metri, deasupra apelor învolburate, ajungând după 25 de minute victorios pe partea canadiană. Deși la început nu a fost de acord, a avut totuși atașat în permanență un cablu de siguranță, pe care stația de televiziune ABC a insistat să îl poarte în condițiile în care evenimentul a fost televizat și transmis în direct în întreaga lume.
Nik Wallenda în timpul călătoriei sale
Pe tot parcursul, tatăl său i-a fost alături, oferindu-i sfaturi, reasigurându-l, urmărindu-i pașii pe ecranul monitoarelor. Au comunicat prin intermediul unui microfon și al unui receptor inserat în urechea lui Nik. „Ai timp, nu te grăbi, încetinește ritmul”, i-a spus tatăl său, Terry Troffer, el însuși veteran în mersul pe sârmă timp de 36 de ani. „Te descurci bine. Eşti la jumătatea drumului, merge bine. ”
Calmul cu care Nik vorbea și povestea imaginile “de nedescris”, răspunsurile date reporterilor în timp ce pășea pe cablul de oțel, care se unduia ca o creatură vie în vârtejul vânturilor și a ploii picăturilor de apă, au fost de admirat.
„Oh, Doamne, aceasta este o vedere incredibilă. Sunt atât de binecuvântat să fiu în poziţia aceasta, să fiu prima persoană din lume prezentă aici; simt cum mi se taie respirația”, a declarat Wallenda, în timp ce pășea cu prudență pe cablul de oțel, sub privirea a milioane de oameni din toată lumea, datorită televiziunii care a transmis global acest eveniment.
Chiar înainte de a ajunge la sfârşitul călătoriei, pe partea canadiană a “potcoavei”, Nik a ridicat braţul drept, salutând publicul, s-a aplecat pe un genunchi şi a sprintat pe ultimul metru, spre locul în care soţia şi copiii îl aşteaptau să-l îmbrăţişeze.
„Cortina de picături de apă a fost extrem de densă la un moment dat, vânturile m-au lovit din toate direcțiile; a fost cu siguranță mai mult decât la ce mă așteptam”, a declarat Nik Wallenda la scurt timp după ce a pășit pe pământ canadian. „Antebraţele mele au început să se tensioneze și am simțit o dorință de a alerga, deși știam că nu se poate; distanța trebuie străbătută pas cu pas.“
Nik a devenit astfel prima persoană care a traversat defileul în mod direct, deasupra cascadei.
Nik Wallenda – eroul
La câteva minute după cucerirea cascadei Niagara, Nik Wallenda a declarat că planifică deja următoarea performanță (nu îi place să foloseasca expresia cascadorie). Speră să devină prima persoană care va traversa la o înălțime de o mie de metri Marele Canion din Arizona. Toate formele legale sunt întocmite, așa că în următorii 3-5 ani (poate chiar mai repede), Nik va intra din nou în istorie cu o altă provocare.
Desi regizată, întâlnirea lui Nik cu autoritățile canadiene, la sfârșitul “călătoriei pe sârmă”, m-a impresionat prin mesajul transmis întregii lumi. I-a fost cerut pașaportul, pe care l-a scos dintr-o pungă de plastic, din buzunarul jachetei pe care o purta. Vameșul canadian i-a pus ștampila, în timp ce a fost întrebat “Care este scopul vizitei dumneavoastră în Canada?” Răspunsul lui Nik va rămâne o vreme în sufletul multora “Să inspir o lume întreagă”.
Avem nevoie de astfel de eroi!
http://www.youtube.com/watch?v=Ka2vnJWQxyo
Sincer, pe mine nu ma inspira deloc cascadoria lui Wallenda, si viata mea nu a fost imbogatita in nici un fel de performanta lui. Dimpotriva, mi se pare un spectacol gratuit, care a costat o multime de bani (privati si de la buget, considerind politia din zona), si caruia nu ii vad sensul. In plus, ma nemultumeste si apetenta publicului pentru astfel de cascadorii. De data asta, s-a terminat cu bine, dar parca sugereaza ca lumea isi doreste circ cu orice pret, chiar al vietii „circarului”.
In plus, ma irita ‘narcisismul’ unor astfel de performante. Una e sa faci un act de curaj pentru ca iti doresti si face parte din nevoia ta de autocunoastere, caz in care o faci de unul singur (cazul alpinistilor, sa spunem), si alta e sa anunti cu surle si trimbite ce ai de gind sa faci, sa chemi televiziunile si presa, si sa faci un show-business exhibitionist din treaba asta. Dar sigur, inteleg ca toti trebuie sa cistigam o piine cumva. Doar ca nu ma aflu in publicul tinta al acestor spectacole – prefer competitiile sportive sau Cirque du Soleil, daca tot e vorba de „modele” si „inspiratie”.
Daca ne inspira sau nu o astfel de manifestare e una, gratuitea si/sau costurile/profitul unor astfel de manifestari … sunt cu totul altceva. Sa separam deci lucrurile.
Relativ la ce ne inspira si ce nu, gusturile nu se discuta. Unii putem fi inspirati de manele, de trecerea mortului pe bulevard, de Cantarea Romaniei, de cenaclul Flacara etc. altii putem fi inspirati, printre altele, si de oameni ce demonstreaza ca imposibilul este posibil. Dar, inca o data, fiecare este liber sa se simta inspirat de orice. Pe propria raspundere.
In ceea ce priveste costurile unor astfel de evenimente (deloc singulare in America de Nord)… ele aduc mai degraba bani decat costa. Televiziunile ce filmeaza fac audiente record: sume cu multe zerouri la buget. Astfel de manifestari aduc in jur suporteri, public, turisti. Si fiindca canadianul de rand nu mananca slaninuta si sarmalute din desaga, si de aici vin sume cu multe zerouri. Pe scurt, comunitatea iese in profit la sfarsitul unei astfel de zile, nu in paguba.
Si asta se poate vedea cu ochiul liber (vorbesc in cunostinta de cauza, am fost platitor corect de taxe in Vancouver BC pentru trei ani). Desi candadienii „se dedau” in aparenta la o astfel de risipa a banului public nivelul lor de viata si de „fericire” personala este de vreo cateva ori mai ridicat decat al traitorilor „neinspirati” (de o astfel de „risipa”) de pe acel picior de rai si gura de rai unde a-ti provoca propriile limite se numeste … narcisism in timp ce a imparti pomana electorala pe banii contribuabilului se numeste „a fi destept”.
Ma rog, dar si asta tot o chestie de gust este. Sau poate de civilizatie. Fiecare defineste astfel normalitatea in felul lui. Dupa care il ridiculizeaza pe cel care a definit-o … altfel decat el dar traieste mai bine. Asa, ca sa moara capra vecinului!
Inca o chestie. Doamna Dobrin spune „tatăl său i-a fost alături, oferindu-i sfaturi, reasigurându-l”. In limba romana, „reasigurare” are cu totul alt sens decit „reassurance”, care ar fi trebuit tradus (daca tot e preluat dintr-o sursa engleza) prin „incurajare/incurajindu-l”. Nu m-as fi legat neaparat de aspectul asta, daca acum citeva saptamini autoarea nu se exprima vehement impotriva plagierilor.
Hopa si Dana… o fi fost indigestia cauzata de sarmalele Tantei…Na ca suntem deja experti in Engleza Canadiana cu sarmale si zacusca mioritica la check in luggage… Buna treaba! Adica … a tunat si i-a adunat. Dar daca tot deturnam sensul initial al articolului catre dezbateri „lingvistice”, cum e treaba cu „plagierile”? Este precum… „zacuscele” pe care le „strecurati” la bagaj? Hmm… si daca ridicolul ar incepe sa doara intr-o buna zi?
PLAGIÉRE, plagieri, s. f. Acțiunea de a plagia și rezultatul ei; plagiat. V. plagia.
Sursa: DEX ’98 (1998)
Cum ramine cu atacul la persoana care ajuge a fi folosit in lipsa unor argumente mai convingatoare? Ca va convine, ca nu, pina ce nu sint blocata de moderator (justificat sau nu), am sa comentez pe ACUM, critic sau nu, cind voi avea chef -e o lume libera. A propos de ridicol, ma amuza felul in care ginditi, generalizati, trageti concluzii, faceti paralele intre situatii incomparabile si, nu in ultimul rind, nu aveti habar despre mine, dar „stiti” totul. Bref, faceti exact ceea ce criticati cu inversunare, adica vorbiti dupa ureche si va dati cu parerea in totala necunostinta de cauza. Si a propos de comentarii mai vechi de-ale mele, imi pare ca Dvs sinteti cel care deturnati sensul articolului, pentru a va duce la indeplinire o agenda personala, cum ar fi alergia la cuvintele „modestie”, „educatie gratuita”, si idiosincrazia Dvs fata de faptul ca imi place zacusca (de altfel, cam singurul lucru concret pe care il stiti despre mine).
O, nu, nu veti fi blocata de moderator nicicum! Blocarea anoninemelor ar fi in detrimentul lebertatii de expresie, nu-i asa? Adica anonimele sunt … bine venite. Dar sa … dialogam:
(1) „A propos de ridicol, ma amuza felul in care ginditi, generalizati, trageti concluzii, faceti paralele intre situatii incomparabile si, nu in ultimul rind, nu aveti habar despre mine, dar “stiti” totul.”
Desigur, si amuzamentul intra in categoria libertatilor de expresie. Doar n-ati auzit vreodata ca manelele au fost interzise prin lege?
La care „generalizare” va referiti? Ce as putea generaliza pornind de la un pseudonim? Si.. chiar credeam ca suntem seriosi! Si daca nu pot face paralele, ce doriti sa trasez perpendiculare? Situatiile sunt comparabile, fiindca exprima aceeasi mentalitate ce a facut din Romania ceea ce este. Daca interziceti paralele, ce sansa dati introspectiei? Sau poate … tocmai aici este problema?
Pai da, chiar stiu totul si nimic despre Dvs. Va numiti Dana, imi amintiti de Dana International si sunteti 33. 33333 % o Dna, 33. 33333 % un Domn si 33. 33333 % … restul! Stiu deci atat cat va asumati.
(2) „mi pare ca Dvs sinteti cel care deturnati sensul articolului, pentru a va duce la indeplinire o agenda personala, cum ar fi alergia la cuvintele “modestie”, “educatie gratuita”, si idiosincrazia Dvs fata de faptul ca imi place zacusca (de altfel, cam singurul lucru concret pe care il stiti despre mine).”
Sensul deja deturnat al unui articol nu prea mai poate fi deturnat. Desi nu am amintit nimic nici de „modestie” nici de „Educatia Gratuita”, va multumesc ca le mentionati. Tocmai ati demonstrat ca, va place sau nu ceea ce scriem, facem totusi o diferenta. In cazul Dvs., v-am castigat antipatia lucru pentru care va multumesc. Inseamna ca nu scriu degeaba. In rest, cele bune si …. VIVA LA DIVA!
Relativ la termenul pe care mi-l serviti cu emfaza prin copy paste, ma tem ca iar nu ne-am inteles. Exista viata si dincolo de Dex! Adica este vorba de diferenta intre a vorbi Limba Romana si a o … manui. Ar fi sunat mult mai educat „actele de plagiat”. Dar ca veni vorba de Dex, maculatura se mai colecteaza pe-un picior de rai pe-o gura de rai? Daca da, aveti vreo 4 kilograme sub brat…
Emotionant..
`1…am fost si eu odata , ca fiecare dintre noi ,copil mic …deodata in orasul BACAU ,-in centrul orasului,-au inceput lucrari edilitare care au atras o multime de spectatori si o sumedenie de gura casca : INTRE CATAPETEAZMA CINEMATOGRAFULUI”LUX” SI VARFUL HOTELULUI „ATHENE-PALACE-CINEMA MARASTI-„lucrau ingineri expertti si muncitori calificati , pentru intinderea unui cablu de otel .
dirijorul acestui proiect era A R T U R S T R O S N A I D E R , CARE IN ACEIASI SEARA A INCEPUT SA CIRCULE PE SARMA ,SA-SI IA DINEUL , CA SI CUM AR FI LA EL ACASA .
…rabinii orasului , BLANK SI SAFRAN CARE ERAU PRINTRE SPECTATORI , IN FIECARE SEARA , AU FOST INTREBATI : „IERTATI NE-ROGU-VA , CUM SE POATE , DOMNIILE VOASTRE ,AICI ? DOAR EL O FACE PENTRU BANI… SE POATE ,- A FOST RASPUNSUL-„dar cand el ,e acolo SUS ,CU TOTII NE RUGAM SA COBOARE CU BINE , TEAFAR SI SANATOS „.
2.NICK WALANDA A CUCERIT „OLIMPIADA 2012”.baiat bun:A FACUT EXACT CE L-A INVATAT
TATA.