Vă propun o rețetă de ișlere delicioase, ușor de pregătit, un desert potrivit pentru o după-amiază de primăvară petrecută în compania familiei sau a prietenilor.
Ingrediente pentru rondele
– 250 g făină
– 150 g unt
– 100 g zahăr
– 50 g nucă măcinată
– 2 gălbenușuri
– un vârf de cuțit de bicarbonat
Preparare
Untul se freacă cu zahărul și gălbenușurile. Se adaugă făina, bicarbonatul stins cu puțin lapte si nucile măcinate, se amestecă, apoi se frământă.
Se intinde o foaie groasă de 1/2 cm și se taie rondele cu un pahar (de țuică), trecut prin făină. Se coc în tavă la foc potrivit dar să nu se rumenească.
Se lasă la răcit. Rondelele coapte se lipesc câte 2 cu Nutella (sau gem).
Se glaseaza cu glazura (200 g zahăr, 50 g unt, 3 linguri cacao, 2-3 linguri de apă clocotită).
Poate am sa incerc si eu reteta, desi am evitat sa coc in casa islere, pentru a nu atenta la suprematia deliciosului Ischler din copilaria mea, pe care-l mancam la Cofetaria Verde din centrul Clujului, in ziua serbarii de sfarsit de an. Mergeam cu mama si bunica mea adoptiva (imbracata cu rochie de matase naturala si palarie cu voaleta, dupa moda interbelica). Asezam teancul de carti, primit drept premiu, pe tablia mesei de mahon, imbracata in postav verde si acoperita cu placa de sticla si luam loc pe scaunele tapitate cu stofa verde. Mama ma intreba – desi stia foarte bine – ce prajitura imi doresc. „Ischler!”, raspundeam eu nerabdatoare, abia asteptand sa mi se aduca prajitura rotunda, glazurata cu ciocolata si umpluta cu crema de cacao, aromata si frageda, inegalabila. Astazi prajiturile „de cofetarie” au gust artificial, ca de plastic, si nici nu as indrazni sa-mi comand un ischler. Oricum, nu mai exista nici faimoasa Cofetarie Verde – cu lambriuri din felii de oglinda, precum frunzele exotice – unde se aduna lumea buna a Clujului la o prajitura si un pahar de sifon.
Cristina este un magician desavarsit al detaliului si al punerii acestuia in armonie. Iesirea din cotidian si putin intermezzo culinar aduce aminte de salbatica cautare a lui Proust – introspectie.
E o durere, o tristete si o salvare a timpului pierdut.
Magna cum Laudae si felcitari pentru postare.
@ Andrea, Nu trebuie sa te temi. Nu uita ca orice fel de mamcare poate deveni o interpretare unica a patiserului. Ca in arta – un vlas dirijat de Karajan, de Celibidache, de Bernstein samd.
Fiecare e unic in felul lui si nu sunt la fel.