Am citit cartea lui Tesu Solomovici intitulata Maresalul Ion Antonescu – o biografie. Intrebarea de loc retorica a autorului, expusa pe coperta a patra a volumului ”E o carte cinstita despre Maresalul Ion Antonescu? Cititorii sunt invitati sa dea un raspuns acestei intrebari neobisnuite” ma determina sa scriu acest articol.
Nu sunt istoric si nici scriitor. Cred ca aprecierea personalitatii lui Ion Antonescu necesita o cercetare istorica complexa , facuta de istorici obiectivi , pe baza documentelor existente in diferite arhive (si nu pe baza unor aprecieri subiective, fictionale, partizane politic, interese de abordare, etc.), a evaluarii declaratililor lui I. Antonescu, a ordinelor si faptelor acestuia si a consecintelor lor, a martorilor, pe scurt, a adevarului integral, fara omisiuni, fara denaturari (fie ele si fictionale, literare). Tocmai din aceste motive, nu mi se pare ca Tesu Solomovici este persoana cea mai indicata pentru a construi o asemenea biografie, nici ca obiectivitate, nici ca istoric (pentru ca nu este istoric), nici ca scriitor (indiferent de numarul cartilor publicate), si nici poate ca evreu.
Nu voi aborda o pozitie globala (biografica) a personalitatii Maresalului, ma voi limita la cateva aspecte ce se refera mai ales la masurile antievreiesti si la felul in care autorul trateaza aceste masuri, in opinia mea incercand sa atenueze adevarul cumplit, sa imblanzeasca crima, sa creeze o atmosfera de glorificare si de simpatie, atat de draga negationistilor din tara noastra.
Eu nu contest dreptul lui Tesu Solomovici la opinie personala, nu contest nici simpatiile sale, dansul este liber sa aibe alte pareri decat mine, dar si eu am dreptul sa nu pot accepta neadevarul prin omisiune (ma exprim destul de ponderat), nu pot accepta fictiunea care schimba realitatea, o realitate tragica pentru comunitatea evreiasca din Romania, exprimata prin moartea nevinovatilor civili, femei, batrani, copii, pentru singurul motiv ca erau evrei. Nu pot accepta aceste crime abominabile.
Voi incerca sa argumentez pe scurt.
Toate descrierile autorului despre perioada progromului de la Iasi, trenurile mortii, deportarile in Transnistria, despre zecile de mii de morti prin impuscare, foamete, boli, mizerie, aproape nu exista pentru Tesu Solomovici. El le rezolva in cateva pagini, fara comentarii, cu “explicatii” atribuite lui I. Antonescu, in dispretul documentelor existente. Procesul-verbal incheiat de V. Popovici, pretorul Plasei Bahlui, despre deschiderea vagoanelor “trenului mortii” cu evreii evacuati din Iasi, care consemneaza: ”din totalul de 1974 evrei evacuati au decedat 1198”, Comunicatul Pres. Cons. de Ministri privind executarea la Iasi a 500 de “iudeo-comunisti”, Raportul generalului de divizie Emanoil Leoveanu catreMaresal, Stenograma sedintei C. M. cu expunerea lui M. Antonescu care cere purificarea etnica a Basarabiei si Bucovinei cu indicatia de a se folosi violenta, pentru ca “nu exista lege”. ’’Notele repetate ale lui Modest Isopescu, prefectul judetului Golta care raporteaza ca nu are unde sa plaseze evreii care sosesc cu miile intr-o stare deplorabila, murind zilnic cu sutele, si multe alte documente usor abordabile, nu exista in aprecierile lui Tesu Solomovici. Si nici despre ororile de la Odessa, despre ordinele privind executarea evreilor, despre arderea de vii a peste 20.000 de evrei, femei, copii. Si nici despre masacrele de la Bogdanovka, Domanovka, Akmecetka.
Mereu aceleasi explicatii justificative impotriva realitatii si documentelor. Ion Antonescu, conducatrorul statului, seful regimului totalitar, omul care a formulat politica de a scapa de evrei si a-i transfera in orice conditii in Transnistria pana dincolo de Bug, fara hrana si fara mila, omul care indica subalternilor sa nu procedeze cu “sentimentalism”, care sustinea intr-o telegrama adresata lui M. Antonescu ca “nu se duce lupta cu slavii , ci cu evreii”, cel care afirma ca “Satana e evreul” si dorea “sa curate tara de evrei” mergand cu Hitler “pana la capat”, acest conducator nu stia, dupa parerea autorului, de pogromul de la Iasi, nici de crimele de la Odessa, si nici despre masacrele de la Bogdanovka, toate s-au facut fara stirea lui, el le-a aflat ulterior.
Dar chiar daca ar fi asa, desi eu ma indoiesc ca intr-un regim totalitar asemenea atrocitati pot fi necunoscute conducatorului, chiar asa, ele s-au facut sub administratia lui I. Antonescu si in baza ordinelor lui generale care au determinat actiunile subalternilor.
De altfel, in acest volum biografic sunt redate zeci de fotografii glorificatoare pentru Conducator si nici una singura despre efectele pentru soarta evreilor. Ca imagine fotografica, victimele nu au existat pentru Tesu Solomovici.
Autorul afirma ca Maresalul a salvat evreii din vechiul regat. Oare cuvantul “salvare” este corespunzator realitatii? In opinia mea, a salva desemneaza o actiune intentionata, decisa, plina de altruism, uneori insotita de punerea in pericol a propriei vieti pentru a salva pe cineva. A fost aceasta realitatea in decizia lui I. Antonescu din oct. 1942 de a anula deportarile evreilor in lagarele naziste? Adevarul deplin este altul. Sa vedem iarasi documentele.
La 12 august 1942, Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucuresti, informeaza Ministerul de Externe al Reich-ului despre consimtamantul dat de I. Antonescu si de M. Antonescu pentru deportarea evreilor din Romania in lagarele naziste de exterminare.
Este de presupus ca sub influenta desfasurarii evenimentelor pe front, a presiunilor exercitate de Regina-mama Elena, de Mitropolitul Ardealului Balan, de Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, precum si de interventiile lui W. Filderman si Rabinului sef A. Safran, I. Antonescu a contramandat acest ordin de transfer. Este de asemenea de presupus ca teama pentru raspunderea sa personala in adoptarea acestei masuri, in eventuala victorie a aliatilor, a avut de asemenea un rol semnificativ.
Autorul alcatueste si aici o discutie fictiva intre Maresal si Mihai Antonescu din care ar rezulta, impotriva documentelor existente, ca acesta ar fi tratat deportarea evreilor fara stirea Conducatorului, ceea ce in opinia mea este cel putin rizibil.
Este firesc sa ne intrebam atunci daca ar fi fost mai bine pentru acesti evrei ca Ion Antonescu sa persiste in decizia deportarii , fapt care ar fi insemnat pentru evreii romani din vechiul regat ”Solutia finala”. Fara indoiala ca nu ar fi fost mai bine. Fara indoiala ca I. Antonescu a crutat pe acesti evrei (indiferent de motivele care l-au determinat s-o faca), fara indoiala ca termenul “a cruta” este mai corespunzator si mai corect (formulat astfel in “Raportul final” al Comisiei international e pentru studierea holocaustului in Romania). Aceasta decizie a lui I. Antonescu nu trebuie analizata prin prisma fictiunilor literare si evident subiective, ci prin analiza documentelor si situatilor reale.
Raspunsul care in opinia mea trebuie dat intrebarii de la care a pornit acest articol este acela ca, in felul in care a fost scrisa aceasta biografie, nu este o carte cinstita si ca asigurarea data cititorilor de catre Tesu Solomovici ca “aproape toate vorbele atribuite lui Antonescu sau personajelor cartii au fost rostite intocmai de ei” nu corespunde adevarului.
In final vreau sa spun ca eu nu consider ca Ion Antonescu poate fi comparat cu Hitler, desi a fost un admirator si un fidel aliat al acestuia. Impresia mea este ca el a fost o personalitate complexa si contradictorie, extrem de orgolioasa , fara o viziune politica benefica pentru poporul roman, chiar daca a fost un patriot (drumul spre iad este pavat cu intentii bune), care a adoptat solutii criminale fata de unii cetateni romani , un om crescut din copilarie intr-o mentalitate xenofoba, cinstit si necorupt, „om de onoare” – poate in sensul medieval, cavaleresc, de fidelitate fata de suzeran, dar nu in sensul apararii intereselor majore ale Romaniei inainte de orice.
A fost un dictator antisemit si a luat masuri criminale impotriva civililor evrei, dar care a discutat cu reprezentantii obstei evreiesti, a permis unele actiuni de emigrare, a acceptat uneori anularea altor masuri discriminatorii si „in anumite conditii” a crutat “pe evreii din vechiul regat. Dar aceste deosebiri nu pot anula holocaustul infaptuit sub administratia sa. In nici o apreciere a faptelor, fie ea juridica sau morala, neefectuarea unei crime , nu poate anula raspunderea pentru o alta crima efectuata.
Nu se pot aborda toate aspectele cartii lui Tesu Solomovici intr-un articol limitat. Aceste randuri sunt doar o incercare de raspuns la o intrebare pusa chiar de autor.
(N.R. Propunand articolul, autorul ne-a informat ca acesta a aparut si in publicatia „Realitatea Evreiasca” din luna Ianuarie 2012. Ii multumim pentru material si pentru semnalare. Revista ACUM preia cu placere materiale oferite de autori, chiar daca au mai fost publicate, exclusiv pe criterii de valoare si de arie de circulatie)
Si acest articol sufera, daca este sa consideram astfel parerile personale ale unuia sau altuia, de o mare doza de subiectivism. Daca ar fi sa aleg intre cei doi, din capul locului l-as alege pe Tesu Solomovici care dovedeste mai putina patima, desi prin origini ar putea avea o scuza majora.
Antonescu, dupa opinia mea, nu a avut o idee fixa, aceea de a sacrifica oameni numai pentru criteriul etnic. Cand a dat acele ordine de arestarer si sacrificare, trebuie sa ii cautam si mobilul: tradarile evreiesti si pactizarile acestora cu inamicul sovietic la Iasi, atitudinea evreilor la intrarea armatelor romanesti in Basarabia, atentatul si chiar sabotajul de la Odesa si altele. N-a fost un inger Antonescu, dar nici evreii niste Heruvimi!
Domnule Vernescu,
Ne puteti spune un pic mai mult despre „tradarile evreiesti”? Dar va rog, citati surse documentate, deci evitati clasicul vorbit dupa ureche: „toata lumea stia”, „un prieten de-al meu a auzit de la un alt prieten care are un prieten evreu etc.”
Deci, eu astept o clarificare: cine a tradat, pe cine a tradat (aici va rog sa nu imi dati genericul raspuns…”pe Romani”) si…cum.
„Vernescu” colporteaza, ca orice antisemit, saisprezecimi de adevar. Intreaga politica a lui Antonescu a fost axata, inca de la preluarea puterii la 6 septembrie 1940, pe discriminarea TUTUROR evreilor aflati sub administratie romaneasca.
El a avut inca din vara lui 1941 un plan de deportare a TUTUROR evreilor din Basarabia, Bucovina si Transnistria, iar la planul de deportare in masa a TUTUROR evreilor din restul Romaniei a renuntat doar in toamna lui 1942.
Si chiar „evreii” cine erau, copiii,femeile si batranii care constituiau grosul populatiei deportate si in proportie majoritara nimicita?
Cititi in aceasta editie marturia cutremuratoare a lui Aldo Blei, deportat in Transnistria la varsta de opt ani, el a pactizat cu comunistii?
Cu ingaduinta dumneavoastra si in opinia mea, motivul ultim pus de autorul articolului – calitatea de “….poate evreu…”, ar fi primul dintre motivele obiective pentru care clarificarea istorica a acestui personaj nu era necesar sa fie incercata de un nume destul de cunoscut ca sa creeze toate aceste ecouri. In ceea ce priveste autorul acestui articol, pe care il respect, cred ca nu era si nu este necesar sa continue analiza aceasta, din aceleasi motive obiective. In fond toata lumea civilizata stie si avem martori vii care depun marturie pentru cele ce s-au intamplat. In ceea ce priveste negationisii, ei oricum nu se uita la o carte, fie ea de istorie, fie biografica, pentru ca ar trebui pentru asta sa o citeaca.
Pe scurt, latinii spuneau:q.e.d. si sa ne oprim aici cu aceasta tentativa de biografie si ecourile ei.
Va doresc ganduri bune!
..”Este de presupus ca…” ..”Este de asemenea de presupus ca ..”
Si de presupus multe altele. Cert insa e doar ca in 1942 i-a blocat pe germani.
Daca Antonescu ar fi subscris cu adevarat (nu doar in declaratii politice sub presiune si de conjuctura politica) viziunii lui Hitler (si deci ar fi intentionat cu adevarat „sa curate tara de evrei” mergand cu Hitler „pana la capat” ) atunci i-ar fi deportat in 1942 pe toti evreii la lagarele de exterminare din Polonia (fara probleme tehnice, s-a facut asta rapid in Ungaria in vara 1944).
Odata insa ce presiunea politica a germanilor a mai scazut (asta deoarece cooperarea militara si economica Romaniei pe frontul de est a devenit mai importanta dupa Stalingrad) si Antonescu s-a vazut (in contextul aliantei) intr-o situatia mai puternica, in una in care sa se poata opune cu succes unor cereri care nu erau direct in interesul Romaniei, chiar asta a si facut.
Felul contradictoriu in care Antonescu a procedat in cazul evreilor sugereaza mai degraba un aliat dispus sa colaboreze doar sub presiune, nu unul care actioneaza din entuziasm propriu.
În ultimii ani au ieșit la iveală dovezi din ce în ce mai clare ale dimensiunii contribuției antonesciene la Holocaust. În 2004 a fost publicat Raportul Comisiei Wiesel privind Holocaustul în România http://www.inshr-ew.ro/pdf/Raport_final.pdf, iar istoricul britanic Dennis Deletant a publicat cartea Aliatul uitat al lui Hitler: Ion Antonescu și regimul său, apărută în 2008 în traducere românească la Editura Humanitas . În același ani, Dennis Deletant și istoricul român Ottmar Trașcă au publicat o carte de documente germane despre Holocaustul din România Holocaustul din România în documente ale celui de-al III-lea Reich. 1941-1944.
Iată concluzia la care ajung Deletant și Trașcă:
“Bestialitatea manifestată de autoritățile române la Bogdanovka, Domanovka și Ahmecetka se regăsește alături de cele mai oribile acte de măcelărire în masă comise în timpul războiului.
Aceasta a fost o treabă exclusiv românească. Rolul germanilor a fost în mare parte acela de spectatori. S-ar putea să fi exercitat presiuni asupra lui Alexianu să dea ordinele inițiale lui Isopescu, temându-se atât de tare de o epidemie de tifos care s-ar fi putut răspândi peste Bug în propria lor zonă din Ucraina, însă dovezile sugerează că nu au participat direct la aceste asasinate.
Prin hotărârea sa inițială de a deporta evreii din Basarabia și Bucovina și apoi pe cei din Odesa, Antonescu poartă răspunderea pentru moartea din cauza tifosului și a înfometării și pentru executarea în masă prin împușcare a evreilor.”
Cine dorește bibliografie suplimentară, o găsește aici, inclusiv mărturii ale supraviețuitorilor lagărelor de exterminare antonesciene:
O bibliografie pentru negaționiștii Holocaustului și antisemiți (și pentru alții) http://www.acum.tv/articol/43266/
Ma intreb si eu ca tot omul: A avut D-l Tesu Solomovici, in familia dansului, macar un mort din cauza dictaturii lui Antonescu ? Daca nu, cum isi permite sa-si bata joc de durerea celor care au suferit?Ar avea tupeul sa falsifice istoria, daca un unchi de a lui, la varsta de doar 16 ani, ar fi fost omorat in strada, batut in cap cu batele, pana i s-au imprastiat creerii?
Este o vorba:Nu poti indulci un butoi cu rahat, cu o lingura de miere, asa cum incearca el sa faca cu personalitatea lui Antonescu ! Cu cine vrea sa se puna bine D-l Tesu? Sa-i amintesc de un proverb evreesc:A nuchgemachte machshoife iz erger vi a geboyrene ! Adica: o maimutza falsa e mai rea decat una naturala.
Maresalul Ion Antonescu este criminal de razboi pentru evrei si tigani. Pacat ca Romania a fost aliata cu Germania hitlerista din cauza legionarilor (criminali de razboi). Mai ales ca si horthystii sunt tot criminali de razboi pentru romani si evrei si bolsevicii sunt criminali pentru Romania si pentru multe alte tari. In afara de maresalul Ion Antonescu, alti criminali/satanisti sunt: Horthy, Wass, Adolf Hitler, Stalin, Lenin, Gheorghe G.Dej, Nicolae Ceausescu, Laslo Tokes cu FIDES de la Budapesta, Traian Basescu cu UDMR-PDL-UNPR, Csibi Barna etc
Mi-ar placea sa le comemoram pe victimele lasate de acesti criminali/satanisti in fiecare an cu placute comemorative etc. Pacat ca multi dintre acesti criminali/satanisti nu au fost pedepsiti.
Intr-adevar, legionarii, nazistii, horthystii sunt criminali de razboi pentru evrei si tigani, dar sa nu uitam ca sunt si romani care au salvat evrei de la moarte.
Si Sir Winston Churchill este un criminal pentru Romania, pentru ca el ne-a vandut sovieticilor, bolsevicilor si regele Mihai (unul dintre eroii nostri nationali) fost fortat sa abdice.
Cui ne-a vândut Churchill, sovieticilor sau bolșevicilor și la ce preț?
Maresalul Ion Antonescu este criminal de razboi pentru evrei si tigani. Pacat ca Romania a fost aliata cu Germania hitlerista din cauza legionarilor (criminali de razboi). Mai ales ca si horthystii sunt tot criminali de razboi pentru romani si evrei si bolsevicii sunt criminali pentru Romania si pentru multe alte tari. In afara de maresalul Ion Antonescu, alti criminali/satanisti sunt: Horthy, Wass, Adolf Hitler, Stalin, Lenin, Gheorghe G.Dej, Nicolae Ceausescu, Laslo Tokes cu FIDES de la Budapesta, Traian Basescu cu UDMR-PDL-UNPR, Csibi Barna etc
Deci Ion Antonescu e criminal de război doar pentru evrei și țigani? Iar România a fost aliată cu Germania hitleristă din cauza „legionarilor (criminali de război)”? P[i legionarii, la intrarea României în război (22 iunie 1941) erau fie la zdup, fie în exil, după rebeliunea eșuată din 21 – 23 ianuarie 1941. Cât despre enumerarea „criminalilor/sataniști”, ea dovedește un deranjament mintal.
Mi-ar placea sa le comemoram pe victimele lasate de acesti criminali/satanisti in fiecare an cu placute comemorative etc. Pacat ca multi dintre acesti criminali/satanisti nu au fost pedepsiti.
Păi și nu sunt plăcuțe comemorative?
Nu sunt poet,
Nu-s talentat,
Dar fiindcă mă doare
Am comentat.
Domnule Solomonescu
Care-l lauzi pe Antonescu
Spune-ne în gura mare
Ai făcut-o pentru parale?!
Şi-nainte ca impresar
N-ai făcut-o voluntar
Pe bilete am dat parale
Partea leului… dumitale
Dar atunci toţi se distrau
Cu muzică şi dans se delectau
Acum c-a scriitor
Jigneşti propriul tău popor
Pe cei ce Antonescu i-a omorît
Ai făcut un lucru tare urît!!!
Domnule Alexandru Cesar Ionescu, daca scrieti „Din majoritatea comentarilor este clar că revista ACUM duce o propagandă anti- românescă.” va rog sa aduceti argumente in sprijinul unei astfel de afirmatii calomnioase. Aveti 48 de ore la dispozitie, in caz contrar acest comentariu defaimator va fi sters.
Legislatia americana cumuleaza pedepsele ! Deci daca si la noi s-ar aplica acest principiu, devine superfluu sa -l aparati pe Antonescu, cu socoteala ca nu a omorat 300.000 de evrei ci „doar” vre-o 2-3 mii acolo,si tot ar trebui condamnat de 2-3 mii de ori ,”acolo” !!
Dar moartea in razboiul din Est ( ubde Antonescu se putea opri la Nistru si sa faca cum a facut Tito, sa lupte contra nemtilor)a 560.000 de soldati romani, nu trebuie atribuita tot lui Antonescu? Pana la Nistru, Romania a pierdut doar cateva sute de soldati !!!
Si pentru D-ra IULIANA un raspuns. Cititi memoriile lui Winston Churchill si o sa aflati ca EL s-a batut cu Stalin si Roosvelt pentru prioritatea debarcarii in balcani, in spetza in ROMANIA, pentru a taia resuesele de petrol a nemtilor, dar a fost categoric refuzat de Stalin, care avea deja planul facut pentru ocuparea Romaniei.Bravo lui Churchill,scoateti-l din categoria crimilal,nu merita Daca cunoasteti evenimentele care au dus la inrobirea Romaniei de catre Stalin,Va amintesc interventia brutala a lui Vashinskii la regele Mihai,cand i-a trantit usa in nas,cand regele a refuzat sa desfiinteze partidele istorice,pentru a face loc partidului comunist Si reactia vehementa a lui Churchill prin scrisori catre Stalin si Roozvelt, indicand incalcarea conventiei de la Yalta, care prevedea o Europa rasariteana libera,fapt deja semnat de cei TREI !!Nu stiu daca avetzi la dispozitie Memoriile lui Churchill, eu am citat din original.Nimeni nu a vorbit asa frumos despre tanarul rege Mihai, ca Winston Churchill, care a laudat ca tanarul rege a rezistat eroic, doua zile, la asaltul lui Vashinskii si ca nici in final, nu a cedat. Doar ca rusii s-au impus prin forta si au facut cum au vrut ei !!
Domnule Sfartz, despre care legislație „americană” vorbiți? Cea federală, cea statală, dacă da, al căruia dintre cele 50 de state, în ce domeniu, și mai ales care e sursa acestei afirmații privind cumulul pedepselor?
Domnule Petre Clej, nu sunt jurist, dar stiu ca legislatia anglo-saxona se bazeaza pe cumulul pedepselor.Desigur in caz de condamnare la moarte e suficienta o singura executie ! Dar pentru alte infractiuni, cum ar fi evaziunea fiscala,violuri etc, in cel putin 15 state americane pedepsele se cumuleaza.De exmplu in statul Texas, unde functioneaza varianta cea mai dura a Codului Penal American. Redau mai jos un comentariu pe aceasta tema,dealtfel atat de vasta ca e de necuprins! In total legislatia americana e in functie e scrisa pe 200.999 de pagini.
Cu stima,ing.Sfartz Pincu
„The legislative history of § 924(c) clearly shows that „Congress intended [that § 924(c)] would serve as cumulative punitive punishment in addition to that provided for the underlying violent crime.” See United States v. Holloway, 905 F.2d 893 (5th Cir. 1990). Congress viewed § 924(c) as „an offense distinct from the underlying felony and… not simply a penalty provision. Hence the sentence provided… is in addition to that for the underlying felony.” S. Rep. No. 225, 98th Cong., 2d Sess. 313 (1983), reprinted in 1984 U.S. Cong. and Adm. News 3182, 3490. The 1984 revision was intended to „ensure that all persons who commit Federal crimes of violence, … receive a mandatory sentence, without the possibility of the sentence being made to run concurrent with that for the underlying offense…” Id. at 3491. Section 924(c)(1) of Title 18 expressly authorizes the imposition of an additional sentence „in addition to the punishment provided for such crimes of violence” that serve as the predicate offense. Numerous cases have affirmed that § 924(c) was intended to impose cumulative punishment for underlying crimes of violence or drug trafficking crimes. See, e.g., United States v. Martin, 961 F.2d 161, 163-64 (11th Cir. 1992); Holloway, supra, 905 F.2d at 895. The 1984 amendment to § 924(c) made clear the statute’s applicability to the previously ambiguous scenario of a Federal crime that already provided for an enhanced penalty when a dangerous weapon was used. United States v. Martin, supra, 961 F.2d at 163.”
Domnule Sfartz, „legislația anglo-saxonă” înseamnă o multitudine de legislații, din Marea Britania, Statele Unite, Canada, Australia, Noua Zeelandă, etc. Din propria mea experiență de translator în sistemul penal din Anglia și Țara Galilor pot să vă spun că am asistat adeseori la impunerea de sentințe în paralel. Dacă doirți, vă rog să citiți aici http://www.judcom.nsw.gov.au/publications/benchbks/sentencing/concurrent_and_consecutive_sentences.html#d5e8687 și să vă dați seama că nu e bine să vă dați cu părerea acolo unde nu vă pricepeți.