Inca din antichitate au existat oameni care au afirmat ca nu exista libertate, ca suntem supusi la nenumarate constrangeri – pe scurt, ca nu facem ce vrem. Insa libertatea nu este echivalenta cu a face ce vrei. E o mare confuzie si o prostie in cele din urma. Libertatea nu este atat a face ce vrei, cat a nu face ceea ce deranjeaza pe altii. Limita libertatii mele este libertatea celuilalt, si daca celalalt nu-mi respecta mie libertatea, si nici eu pe a lui, ajungem la haos. Prin urmare, libertatea nu e absoluta, ci limitata (din foarte multe directii…).
Din faptul ca suntem constransi nu trebuie sa tragem concluzia ca nu suntem liberi. Cine ar face-o, ar proceda sofistic. Exista libertate compatibila cu constrangerile, cel putin cu unele dintre ele. De exemplu, exista constrangeri fiziologice. As fi nebun sa ma consider lipsit de libertate pt ca trebuie sa dorm, sau sa merg la toaleta. Exista si constrangeri sociale, fara de care societatea n-ar mai functiona. De asemenea, exista constrangeri morale si legale etc. – toate necesare libertatii noastre, desi uneori ar putea parea contrariul.
Atunci ce inseamna libertatea?
A fi liber, repet, nu inseamna a fi lipsit de constrangeri sau a face ce vrei. Libertatea este un drept care de cele mai multe ori se exercita in comun, si inseamna deschidere catre celalalt, nu inchidere. Bineinteles ca exista si o libertate negativa, care tine mai ales de conservare, dar eu vad libertatea ca pe ceva pozitiv, ca deschidere catre celalalt.
Ce timpuri de constrangeri ar atenta la libertate?…
Constrangerile legate de conservarea mea ca entitate fizica si morala – dar care vin din partea semenilor! Constrangerile fiziologice nu atenteaza la libertate, dupa cum nu atenteaza nici constrangerile meteorologice (ploaia sau gerul de exemplu) sau cele impuse – de ce nu – de un animal salbatec.
In schimb constrangerile de ordin moral imi limiteaza libertatea. Ca si cele de ordin fizic, exercitate de catre semeni, dar care au tot un suport moral. Chinul pe care il sufar de la o boala sau din partea unui animal sunt compatibile cu libertatea mea.
Faptul ca toate mecanismele psihice – pana si alegerile noastre voluntare – sunt cauzate de ceva si prin urmare necesare, nu limiteaza cu nimic libertatea. Fatalismul apare doar atunci cand necesitatea este confundata cu constrangerea. La nivel macrofizic – din cate stim – toate fenomenele au o cauza si sunt, prin urmare, necesare. Dar asta nu inseamna ca nu exista intamplare sau libertate.
Ioan Damaschin justifica intamplarea prin intretaierea a doua lanturi cauzale: unul sapa o groapa si ascunde o comoara. Altul sapa o groapa sa puna un pom si gaseste comoara. Iata o intamplare, ceva neintentionat de niciunul din ei, desi fiecare lant de evenimente avea cauzalitatea lui stricta.
Stoicii sunt probabil primii care au plasat problema in context moral. Ei echivalau libertatea cu necesitatea inteleasa. Ce ramanea? Constienta si atitudinea morala. Asadar un om liber este (si) un om care intelege si care accepta sau nu accepta ceea ce se intampla. Un om constrans este unul asupra caruia se exercita constrangeri legate de constiinta. Si de vointa, implicit, pentru ca nu poti sa vrei fara sa fii constient de ce vrei. Asta daca esti sanatos…
In sfarsit, ca sa-l combat pe Schopenhauer: vointa, mai ales la om, nu premerge constiinta. Daca vreau ceva, de buna seama ca stiu ce vreau. Animalele superioare sunt constiente de dorintele lor, cel putin in plan cvasi-imediat.
Nu am vreun comentariu de facut, doar ca, lecturand ziarele de astazi, am dat peste un interviu cu scriitorului peruan Mario Varga Llosa, din Jurnalul de azi, 22 Septembrie, in care se abordeaza si problema libertatii:
http://www.jurnalul.ro/articol_37022/exclusiv____comunismul_a_sterilizat_romania_.html
Sper sa fie interesant.
Citez aici paragraful axat pe libertate (mai trateaza si alte probleme):
<< - Ati spus in repetate randuri ca libertatea este valoarea pe care o apreciati cel mai mult, o valoare pe care si Romania, de 15 ani, incearca sa si-o asume. Cum definiti aceasta libertate in cautarea careia ne aflam toti? - Exista o fraza a unui scriitor francez pe care mi-o amintesc mereu si care spune ca atunci cand o persoana incearca sa defineasca libertatea trebuie sa fim foarte atenti, caci de obicei, aceia care sunt foarte preocupati de acest lucru sunt tocmai cei care incearca sa o suprime sau sa o limiteze. Noi, oamenii, stim foarte bine cand ne bucuram de libertate si cand nu. Eu cred ca romanii stiu foarte bine ce inseamna libertatea, tocmai pentru ca le-a fost interzisa atat de mult timp. O tara in care se poate critica Puterea este o tara libera. Nu e acelasi lucru intr-o tara unde critica este interzisa sau limitata. O tara este libera cand cetatenii ei pot calatori peste granita, se pot misca liberi, fara limite, fara sa fie nevoiti sa ceara voie politiei sau celor din conducerea tarii. O tara este libera atunci cand cetatenii pot decide viitorul ei, fara sa le fie impus un anumit mod de viata, anumite principii si valori pe care nu le-au ales in mod liber. Acum, libertatea absoluta sau lipsa absoluta de libertate sunt doua extreme si sunt multe tari care sunt mai libere ca altele, tari care se bucura de aceasta valoare democratica mai mult sau mai putin, in functie de circumstantele pe care le traiesc. De exemplu, intr-o tara saraca, indiferent daca legile garanteaza libertatea, ea nu este libera atat timp cat o persoana se simte limitata in exercitarea ei din cauza lipsei unui loc de munca, din cauza conditiilor de trai. Libertatea este un proces in desfasurare, dar ceea ce e foarte clar este sa fim constienti cand aceasta libertate exista si cand ea lipseste. - Literatura este intotdeauna o forma de exprimare a libertatii? - Eu cred ca da. Si nu doar o forma de exprimare, ci mai ales o forma de convertire a ei intr-o dorinta. Cred ca literatura ne stimuleaza tuturor apetitul pentru libertate. O carte buna ne face sa percepem o forma de realitate mult mai frumoasa, perfectibila, mai coerenta, mai comprehensibila decat cea a realitatii imediate pe care o traim toti. Diferenta dintre lumea propusa de literatura si cea a realitatii imediate activeaza in noi intotdeauna spiritul critic, pentru ca nimic nu ne invata atatea lucruri asa cum o face marea literatura si anume ca realitatea este imperfecta. De aceea, toate dictaturile au creat sisteme de cenzura pentru a controla exercitiul literar. Si nu au gresit, pentru ca marea literatura a fost intotdeauna o forma de dinamitare a sistemelor dictatoriale. >>
Libertatea individului uman poate fi definita prin raportare la libertatea semenului sau numai dupa ce a fost trecuta prin filtrul constrangerilor naturale, sociale si spirituale. Purificata prin intolerantele legi ale celor trei domenii prin care individul razbate libertatea individuala poate fi finisata prin raportare la libertatea individuala a celuilalt. Desi cineva s-ar speria de multimea constrangerilor dupa care este posibila libertatea cel ce vrea sa fie liber nu trebuie sa dispere caci este singura lui sansa de a fi real liber. Pentru a exemplifica:cel care indrazneste sa sfideze o lege a naturii are sansa unei mari libertati dar daca nu va reusi sa rupa obstacolul va fi grav subjugat.Puterea si marirea unui individ sunt direct proportionale cu natura constrangerilor pe care are curajul si succesul sa le infrunte.Risti mult castigi mult sau pierzi mult.
Libertate inseamna supunere si sfidare intr-o dinamica constientului si inconstientului care nu-ti arata de la inceput unde vei ajunge si in care singura certitudine este disperarea si riscul. Cel ce nu sparge sfera vicioasa a obisnuintelor lumesti nu traieste uman cu adevarat si nici liber nu este. Singurul punct de sprijin este in acest caz lipsa oricarui punct de sprijin. Dar frica de necunoscut… ne impiedica sa accedem la vreuna din speciile posibile de libertate si redevenim neliberi la fel cu ceilalti muritori.
Din nou despre libertate
Cine „indrazneste sa sfideze o lege a naturii are sansa unei mari libertati dar daca nu va reusi sa rupa obstacolul va fi grav subjugat” (Zob Gh)
Exista anumite tehnici ale „libertatii” in sensul a ceea ce spuneti dvs: tehnicile yoga, suffi, chiar si unele tehnici di budismul tibetan sau zen. Acestea duc la limita „natura” umana, fortand o zona a libertatii necunoscuta celorlalti. Miza in yoga este tocmai aceasta libertate, obtinuta prin negarea tuturor, sau aproape tuturor conditionarilor „naturale, sociale si spirituale”, cum spuneti dvs.
Despre subjugare… Am putea spune ca suntem subjugati de absolut orice. O pasiune ne subjuga, o agresiune ne subjuga, obsesia libertatii ne subjuga, toate transformandu-ne in sclavi. Ajungem astfel la o fundatura, asemenea regresului la infinit al lui Aristotel. Sunt moduri de a pune problema care nu ne ofera solutii, pt ca solutiile sunt altundeva.
Cel care doreste sa-si demonstreze libertatea fortand limitele naturii umane se supune, in numele acestei libertati, la o serie de constrangeri ingrozitoare. Libertate e ceea ce obtine el invingand anumite limitari (ale corpului de exp)? Stricto senso, n-as zice!
Insa le ofera celorlalti dimensiunea simbolica a transcenderii limitarilor conditiei umane. Dar aceasta transcendere e la randul ei limitare, mortificare, asceza.
Asceza crestina (din gr. askesis)- inseamna practica indelungata a ceva, mortificarea trupului pt biruinta spiritului. Iata, libertatea spirituala este obtinuta prin constrangerea trupului.
Exista o obsesie a libertatii la omul modern. Vrea sa fie liber, insa libertatea pt el e fara consecinte, cand ar trebui sa fie o mare biruinta: rezultat al unui efort indelungat. In toate culturile istorice libertatea se asociaza cu efortul si sacrificiul. Liber este cel care razbate, care lupta continuu, margand pana la „razboiul nevazut”. Ei, omul nostru contemporan vrea sa fie liber, dc se poate, fara sa faca nimic.
Libertatea este asadar o stare activa, nu pasiva. Daca vrei sa obtii ceva, trebuie sa jertfesti altceva. Sa ne amintim de Iliada lui Homer (Agamemnon), de Biblia iudaica (Isaac, apoi fecioara sacrificata) de mesterul Manole s.a. Libertatea costa scump, dar putini sunt dispusi sa-i suporte costurile. In schimb suntem dispusi sa ne minunam ca nu suntem liberi sau, ca sa folosesc un cliseu, ca „nu ni se da”.
Libertatea nu ne-o da cineva, si nici nu se ofera ea pe sine, ci, asemenea unei femei (sau zeite), trebuie cucerita. Si nimeni n-o sa obtina niciodata nimic fara sa se constranga, macar un pic. Nu-ti poti permite libertatea de a merge in Florida daca nu-ti constrangi un pic buzunarul si stomacul: un hotdog mai putin… Nu-ti poti permite libertatea duhovniceasca daca nu te constrangi dpdv fizic si etic, daca nu rezisti „patimilor” etc.
Prin urmare, libertatea e o constrangere la care putini fac fatza. Este pt cei puternici si iubiti de zei. Acum ramane intrebarea acesti fericiti ai libertatii sunt puternici pt ca sunt iubiti de zei, sau sunt iubiti de zei pt ca sunt puternici? Raspunsul la acest cerc vicios l-a dat demult Socrate, discutand despre pietate…
Salve!!
Ma agat de ultimul aliniat al comentariului.
Ati incercat imediat sa fugiti de pe teren prin afirmatia ca libertatea este pentru cei puternici. Introducerea ideii de capacitate in legatura cu posibilitatea libertatii individului uman paralizeaza automat plenitudinea raporturilor individului cu libertatea prin aceea ca pune o preconditie posibilitatii omului concret de a fi liber.In raport cu tentativa de eliberarare nu punem nici o conditie prealabila deoarece nu suntem cunoscatori ai resurselor interne ale individului inaintea actiunii de emancipare si mai mult decat atat nu cunoastem anticipat multimea lumilor posibile in lumea reala in care atentatorul la libertate traieste.
Datorita faptului ca omenirea a progresat in materie de libertate acum nu mai punem problema in termenii viciosi ai lui Socrate ci spunem ca este datoria si sansa oricarui individ sa-si incerce posibilitatea de a fi ce poate fi.Acest lucru este posibil datorita diversificarii si multiplicarii posibilitatilor de a fi puternic si de a interveni in real bazandu-ne si pe o acumulare de experienta in istorie. Deci putin imi pasa ca unor fiinte imaginare le place de mine sau nu le place, eu fac ce fac, intorcandu-ma la mine si la oameni si nicidecum la zei.
Libertatea este o stare activa, nu pasiva. Asta era ideea.
Bineinteles ca este pt cei puternici. Acum depinde ce intelegeti dvs prin „puternici”. Cioran, parafrazandu-l pe Pascal, cand vorbea despre libertate spunea ca majoritatea si-o doresc, dar cand o au se sperie de ea si sar in bratele primului tiran care le iese in cale si este dispus sa le porunceasca, sa le spuna ce au de facut.
Asta nu inseamna ca libertatea e pt tirani.
In cele din urma problema libertatii este insolubila in teorie. Este o chestiune practica, de echilibru.