rock ‘n roll cu dumnezeu
nu risc să îmi fac tatuaje pe coapse cu săbii sau lame
pentru că eu sunt un fel de mănăstire mobilă
care îşi poartă politicos dumnezeul şiroindu-i prin vene
sunt şi lemnul milostiv din care s-a făcut o toacă
de îngenuncheat stelele
în unele nopţi e atât de întuneric încât nu ne-ar vedea
nici din clanul felinelor
nici din întâmplare
şi lui dumnezeu îi vine un curaj instant să mă invite
la un dans rock ‘n roll
rock ‘n roll
deasupra cuvioaselor stele
până când nu ne mai ţin picioarele
/
atât de tineri
vine o vârstă când începem să credem de altfel eronat
că nu mai putem avea decât amintirile
ne întrebăm timizi oare ce e cu sângele ăsta vuind
ca o herghelie superbă şi periculoasă de cai sălbatici
ne întrebăm şi pieptul ni se umple impetuos revigorant cu aer din deltă
ne simţim atât de tineri
încât ne e ruşine
poate că de aceea semnăm prezent în contextul celor născuţi visători
în timp ce soarele străluceşte soprano ca o trompetă nouă-nouţă
din aur sau din alamă
a tuturor sau
a nimănui
/
ruta hippie
eu când risc risc
acum aş călători undeva prin afganistan
fără să îmi pese pe unde naiba or mai fi şi indicatoarele safe zone
i-aş spune însoţitorului meu nu mă plictisi cu de astea că doar
practicăm un turism extrem
dacă nu cumva ai uitat
dacă nu te prefaci
dansăm în scena donatorilor internaţionali
de regulă eşti calm ca un buddha ce mult te iubesc i-aş spune
da cred că aş reuşi să îi spun
înainte să îşi desfacă pieptul precum un cal troian
să iasă talibanii sau
numai el ştie
prietenii se cunosc la drum lung
caii se împuşcă
Silvia Caloianu
„pentru că eu sunt un fel de mănăstire mobilă
care îşi poartă politicos dumnezeul şiroindu-i prin vene
sunt şi lemnul milostiv din care s-a făcut o toacă
de îngenuncheat stelele”…
o abordare îndrăzneaţă a subiectului…
felicitări!
valentina