Propunerea pentru un Centru International de Excelenta pentru Tineri
Un ecou postat acum cateva zile pentru un articol publicat pe portalul Romania, libera in viitor inca de la aparitia rubricii “Idei de Afaceri”, ma determina sa revin cu detalii asupra propunerii de a crea un Centru International de Excelenta pentru Tineri.
Dincolo de anumite replici mai mult sau mai putin rautacioase, important este ca ideea in sine (aceea a crearii unui astfel de Centru, dealtfel unic in tara) este catalogata ca fiind excelenta. E tot ce voiam sa aud despre ea!
La urma urmelor este vorba de IDEI; iar drumul pe care o idée il parcurge pana la a fi concretizata este de neimaginat:
Dintru inceput majoritatea dintre ele (ideile) sunt ignorate; apoi se revine asupra lor, comentandu-le in fel si chip, iesind la iveala suspiciuni si erori de tot felul etc etc.
Mai cred, cu toata convingerea, ca in 99,9% dintre cazuri, o idée este total schimbata, desigur – imbunatatita; unele isi pierd chiar cu totul initialitatea…
Idei exista peste tot… Exista mii de noi idei de afaceri ce se creeaza chiar acum, cand “vorbim” despre asta; mai exista milioane de alte idei ce au nevoie sa fie perfectionate, ca o rezerva nelimitata de perspective suplimentare…
In ce ma priveste, tin la esenta ideii mele: mai exact crearea Centrului de care vorbim si a programelor pe care ar urma sa le dezvolte indiferent de modificarile pe care planul initial ar trebui sa il suporte, si mai ales indiferent de cat de naiva sunt eu considerata (vad ca se poarta, e la moda sa spui cuiva ca este naiv:)
Dupa acest preambul, am sa incerc sa inserez comentariul meu, raspunzand punct cu punct problemelor ridicate de domnul Marian Deaconescu in ecoul sau, la articolul Centru International de Excelenta pentru Tineri.
“Si mie mi se pare ca Sorin are dreptate. Sa recapitulam: intentia e excelenta prin altruismul ei, exista o firma interesata, care are active pe care le-ar putea pune la dispozitie”.
*************************
Cum spuneam si mai sus, faptul ca ideea este excelenta e bine, avand in vadere ca ne aflam abia la stadiul de “idée” a unui plan.
“Investitorul tre’ sa vie cu banii de constructie si de microbuz. Ti se spune ca dupa aia viata e roza. Dupa aia insemnand minimum 35.000+250.000 de dolari.”
***************************
Din pacate, domnule Marian Deaconescu, nimeni nu poate promite nimanui o viata in roz… Nici inainte, nici dupa.
Si apoi, daca e sa vorbim de naivitate, nu cred ca exista cineva atat de naiv incat sa arunce atatia bani, crezand in simple vorbe ce “garanteaza” o viata in roz. Un plan, o idée trebuie discutata. Pana a fi concretizata parcurge sumedenie de etape, in urma carora, nu stiu zau, cate din aspectele initiale mai ramaa in picioare. Doar asta inseamna parteneriat, nu? A tine cont de toate parerile, de toate aspectele, in ideea unei afaceri rentabile.
Pe de alta parte, vechiul adagiu “e prea frumos ca sa fie adevarat, deci probabil ca nu este” nu e intotdeauna valabil. De fapt, suspiciunea, cinismul si indoiala care sunt intrinseci acestei convingeri pot sa impiedice si chiar o fac, de a se folosi de ocazii excelente. Cinismul se contrazice cu abundenta. Cinicii, criticii si scepticii sunt intunecati de propriile lor filtre descurajatoare, autodistrugatoare, cum ar fi: “Asta nu poate sa mearga”; “asta-i imposibil”; „e prea frumos sa fie adevarat”.. Acesti oameni sunt niste pesimisti de mana intai. Ei sunt preocupati de ceea ce gandesc altii si sunt hotarati sa vada lucrurile “cum se cuvine”, in acelasi mod in care le fac toti ceilalti. Acesti oameni si-au inchis mintile si le-au intepenit intr-un fel de status quo…
Ei bine, uite de ce depinde treaba (ca investitor, parca era vorba de afaceri, nu?), trebuie sa ai , cum zicea si Sorin, macar teoretic posibilitatea de-ati scoate banu’.
Ei bine, asta se bazeaza pe atragerea clientilor, nu? Atragerea aia n-o faci tu (adica si cu banu’ luat si cu munca depusa, mie nu-mi suna a bine).
Atragerea aia, doar ea, implica cheltuieli de promotie de zeci de mii de dolari. Pai ce face atuncea firma aia de turism? Ca vad ca n-are bani de-un microbuz, darmite sa bage banu’n materiale scumpe de marketing?
****************************
Domnule Marian Deaconescu: o astfel de afacere este putin spus “profitabila”. Este foarte profitabila (in afara de scopul in sine al proiectului).
As vrea sa spun ca locatia care a gazduit in vara trecuta programe pe care eu le consider specifice unui astfel de centru (desfasurate la standarde mult mai mici), a scos un profit de zeci de mii de euro.
La randul sau, echipa care a asigurat desfasurarea programului in randul tinerilor a obtinut un profit de mii de euro.
Acum e lesne de imaginat ce profit ar presupune a avea atat locatia, cat si echipa care sa asigure programul…
Programul s-a desfasurat neintrerupt, din iunie pana in septembrie, in serii care au depasit si o mie de tineri!!!!
Pentru acest an, deja s-au facut inscrieri pana in august, tot in serii de peste 1000 de tineri…
Agentiei de turism care ar asigura aducerea tinerilor i-ar reveni doar un comision.
Un astfel de program, insa, domnule Deaconescu, ar atrage de la sine tineri, fara a mai fi nevoie, in timp, de serviciile unei agentii de turism. Termenul maxim in care si-ar depasi chiar propriile estimari in ce priveste numarul de participanti este de maxim 3 ani.
Am sa fac o paranteza si am sa spun ca aceasta chestiune constituie o problema extrem de importanta in afaceri: oamenii care lucreaza independent cad adesea in aceeasi capcana: “Pot face asta mai bine decat oricine”.
Este, dupa parerea mea, o afirmatie cu adevarat prosteasca, izvorata din frica…
De ce?
Pentru ca este ridicol sa-ti pierzi timpul facand lucruri pe care altii le pot face mai bine, deoarece timpul tau va fi folosit mai bine facand lucruri la care esti cu adevarat priceput.
Adevarul este ca nici unul dintre noi nu este expert in toate, dar fiecare dintre noi e bun la ceva. Daca lasi grija deoparte si “angajezi” se vor intampla lucruri minunate: iesi din propriul tau tipar si vei permite succesului sa se desfasoare.
Mie-mi pare doar o perdea (probabil ca uzand de bunele intentii si de naivitatea Adrianei) pentru a atrage fondurile.
***************************
Nu va suparati pe mine, domnule Deaconescu, daca refuz sa comentez acest paragraf… Nimeni nu urmareste nimic…
Dupa care, cine stie? Cum ii mai poti controla? Sigur, poate ca cineva ar fi gata s-o faca. Numai ca atunci, sediul tre’ sa treaca pe numele celui care-o face (in proprietate adica) si cel care investeste atata amar trebuie sa aiba de fapt conducerea societatii. Daca societatea aia n-are nici macar un microbuz, inseamna ca sta prost la capitalizare. Cu alte cuvinte, oricine ar investi atat ar trebui sa ia firma aia in conducere proprie. Sa schimbe, adica, proprietarii. Si-atunci? De ce s-o faci? Ca daca poti s-o faci, daca ai acesti bani, faci o firma de-a ta proprie. Direct, fara intermediari. La locul faptei, ca altfel o incurci, daca lucrezi prin intermediari.
***************************
Si comentariul asupra acestui fragment de text s-ar constitui in pierdere de timp: e doar gandul la … drobul de sare, care ar putea cadea din clipa in clipa…
Cam asa vad eu lucrurile (si cred ca absolut toti „investitorii” de care vorbeste Adriana).
Daca nu, e vorba, cum zicea Sorin, de sponsorizare. In acest caz, ea trebuie cautata local, din partea celor care iubesc locurile si-au crescut/trait acolo. Probabil ca in materie de sponsorizari, ceilalti, adica cei care nu sunt din partea locului, au si *ei* locurile *lor* in care ar fi dispusi sa faca sponsorizare. Fiecare loc cu sponsorii lui.
Parerea mea.
***************************
Va multumesc si va respect parerea, domnule Deaconescu…
Eu am sa merg pana intr-acolo incat am sa spun: daca Ideea vi se pare buna, aveti un teren si bani pentru locatie, puteti foarte bine sa concretizati ideea asa cum considerati!
Puteti apoi cauta colaboratori in realizarea unui program cat mai atractiv; puteti incheia un contract de colaborare cu o agentie de turism; va puteti crea o retea de specialisti care sa asigure punerea in viata a programului specific unui astfel de Centru asa cum considerati ca e bine…
Vorba cuiva: nimeni nu va ia cu forta banutii din buzunar. E dreptul dv. sa ii investiti cat mai sigur cu putinta….
Am sa inchei cu o remarca a ceea ce mi se intampla personal, chiar in materie de afaceri: cred ca, desi nu exista garantii intr-un domeniu, daca iau o decizie bazandu-ma pe informatie corecta si nu pe frica, atunci aceasta decizie va fi una inteleapta…
Invat sa cred, de asemenea, ca sunt mai puternica decat temerile mele si mai competenta decat nelinistile mele…
Si mai ales sunt dornica sa urmez sfaturile celui care vrea sincer sa ma ajute. Imi ingadui luxul de a primi ajutor, atata vreme cat simt o imbunatatire a calitatii vietii mele….
Si vreau sa si multumesc pentru asta….
Doamna Adriana Nazarciuc,
Considerati, dupa cate vad, precedentul meu „ecou” pe aceasta tema drept rautacios.
Ei bine, cum scria si Stefan, cand investesti iti pui niste intrebari.
Cum scrieti, au fost profituri de j’de mii de dolari. Ma-ntreb atunci: de ce oare firma care a obtinut profiturile nu face investitia pe care o doriti? Ar fi ajuns macar de-un microbuz.
Iar daca chiar considerati comentariile mele rautacioase, daca considerati ca eu sunt acela care „pune bete-n roate”, sa stiti ca exista o cale foarte simpla: aceea de a va duce la o banca si cere imprumutul acela de mai multe sute de mii de dolari. Banca, daca faceti un plan de afaceri convingator, va va da banii (e drept, trebuie sa-i convingeti mai intai de viabilitatea proiectului si sa puneti apoi la mezat mai multe apartamente – exact ceea ce as face si eu ca investitor!).
Drumul de la vis la realitate e de multe ori un drum lung si spinos. Daca a accentua aspectele astea spinoase e o rautate, atunci da, sunt rautacios.
Toate cele bune,
Nea Marin
******************************
Nu, domnule Marian Deaconescu: eu am spus „mai mult sau mai putin rautacios”.
E cat se poate de just, normal sa iti pui intrebari, cand intentionezi sa investesti…
Nu intrebarile erau problema, ci suspiciunile nejustificate ce reies din mesajul dv. .
Scuzati-mi va rog expresia, dar continuati sa va legati „copilareste” de acel … microbuz.
Microbuzul respectiv a fost trecut in proiect DOAR pentru ca Centrul sa aiba microbuzul propriu. DECI NU PENTRU FIRMA… Firma are, pentru informarea dv, suficiente mijloace de transport.
Nu aveti cum sa puneti bete in roate, chiar si daca ati dori acest lucru. Nu am vizat pe nimeni ca singura sursa de concretizare a proiectului, cu atat mai putin pe dv. Desigur si creditul/banca intra in calcul….
Aici vreti sa faceti si un bine si sa castigati bani. In Romania nu prea merge formula aceasta. Ori faci bine si pierzi bani, ori castigi bani dar faci mai mult rau decat bine. Ca sa fim mai rigurosi am intrebarile directe
1. Daca va dau imprumut cateva mii de euro eu ce castig?
2. La ce munca ii veti pune pe tinerii respectivi ca sa scoata castig?
3. Dupa ce le veti face bine va vor recunoaste in tara meritul si vor continua si ei lucrarea inceputa?