Marcel Iancu
Marcel Iancu, pictor si arhitect, s-a nascut in 1895, la Bucuresti. Ajuns la Zurich in 1915, pentru a studia arhitectura, revolutioneaza tiparele artistice ale vremii, alaturi de Tristan Tzara, Hugo Ball, Jean Arp si altii, punind bazele miscarii de avangarda Dada, in Cabaret Voltaire. Intors in Romania in 1922, modernizeaza, alaturi de fratele sau Iuliu, arhitectura Bucurestiului. Impreuna cu Ion Vinea, editeaza Contimporanul (1923), apoi intre anii 1924-1939, organizeaza si participa la numeroase expozitii de arta, din care nu lipseau, alaturi de tablourile sale, picturi si sculpturi ale artistilor de seama din Romania si din alte tari europene. Fara indoiala, Marcel Iancu a imprimat artei, arhitecturii si literaturii din Romania, noi directii si valente universale. Contributia sa se manifesta si in domeniul eseistic, in filozofia artei si arhitecturii, tinzind catre o expresie artistica totala, in care cuvintul scris, poezia, se imbina cu pictura, sculptura si muzica. Artistul este unul dintre cei mai de seama avangardisti din Europa, iar aportul sau la civilizatia mondiala este mentionat in numeroase tratate, carti de istorie a artei, in intreaga lume.
Marcel Iancu era evreu, precum multi artisti modernisti din acea perioada, iar legatura sa cu traditia evreiasca si comunitatea evreilor din Romania o gasim documentata in publicatiile vremii precum Puntea de fildes si Adam.
Odata cu promulgarea legilor rasiale, de catre guvernul Goga-Cuza, si in atmosfera antisemita din Romania anilor 30, Marcel Iancu se simte strain in tara de bastina, fara posibilitatea de a lucra ca arhitect, de a-si expune creatiile, de a se simti cetatean cu drepturi egale.
In toamna anului 1938 (an in care emigreaza si alti artisti de notorietate din Romania), se imbarca pe un vapor care avea sa il duca spre Palestina de atunci, cautind un nou rost familiei sale. Dupa citeva luni, revine in Romania si incepe demersurile, in vederea emigrarii definitive. In 1939 fratele sau Iuliu si cumnatul sau, scriitorul Jacques Goldschlager (Costin), impreuna cu familiile lor, emigreaza in Palestina. In acelasi an are loc la Bucuresti ultima expozitie a lui Marcel Iancu, impreuna cu Militza Petrascu. Familia Iancu isi continua pregatirea in vederea parasirii definitive a Romaniei, tara in care fascismul si antisemitismul devin tot mai puternice, iar minoritatea evreiasca sufera continue persecutii.
In ianuarie 1941 (21-23) are loc Rebeliunea Legionara, Pogromul de la Bucuresti, in care sint ucisi, torturati si jefuiti numerosi evrei din Bucuresti. Cumnatul lui Marcel Iancu, Misu Goldschlager (Costin), fratele scriitorului, este asasinat de legionari, iar cadavrul sau pingarit. Citeva zile dupa Pogrom, familia Iancu paraseste in graba Romania, pe un drum intortocheat si anevoios, stabilindu-se la Tel-Aviv.
Desen de Marcel Iancu
Singeroasele evenimente din Romania sint descrise de Marcel Iancu in mai multe confesiuni, parte din ele publicate in presa de limba romana din Israel (precum Arta mea si sionismul). Legiile rasiale, crimele legionarilor si ale guvernului Antonescu, Holocaustul din Romania si din intreaga Europa, si-au lasat o dureroasa amprenta in creatia marelui artist. Marcel Iancu picteaza sute de tablouri care oglindesc grozaviile vremurilor, cu sete de razbunare, cu durerea celui care s-a simtit roman si cetatean al universului, devenit marginalizat, tinta a urii, strain in tara in care s-a nascut, victima a raului. Precum povesteste el insusi, se simte mai mult evreu decit roman, devine sionist din tot sufletul, rupe legaturile cu Romania (pe care o va mai vizita o singura data, in 1967), iar intreaga sa activitate se desfasoara in Israel, unde pune bazele coloniei artistilor la Ein Hod si isi aduce contributia la revolutionarea artei locale.
In anul 1967, Marcel Iancu primeste Premiul Israel pentru arta. Dupa numeroase expozitii in intreaga lume si dupa infiintarea Muzeului Janco-Dada (1983) la Ein Hod, Marcel Iancu inceteaza din viata pe 21 aprilie 1984, la Tel Aviv.
Majoritatea marturiilor lui Marcel Iancu despre ultimii sai ani in Romania, au vazut lumina tiparului in Israel. Multumita fiicei sale, doamna Dadi Janco, am ajuns in posesia unui manuscris, din care numai o mica parte a fost tradusa in ebraica si engleza si tiparita in cadrul expozitiei On the Edge (Kav Haketz, Pe muchie) organizata de muzeul Janco-Dada in 1990, sase ani dupa incetarea din viata a artistului, prezentind 80 de desene, avind ca subiect Pogromul de la Bucuresti si Holocaustul.
Desen de Marcel Iancu
In ciuda cautarilor in arhive, nu am reusit sa gasesc vreo indicatie ca acest document a fost redat in intregime. Desi il am de circa doi ani, iar doamna Dadi Janco m-a asigurat ca nu a fost preluat de nicio publicatie, nu l-am scos la iveala, deoarece, dintre cele 12 pagini ale copiei xeroxate pe care o am la indemina, lipseste pagina 10, iar unele cuvinte sint greu de descifrat sau sterse. Si totusi, am hotarit sa public acum acest document, in ciuda dificultatilor de descifrare, pentru ca am remarcat, in presa de limba romana, din Bucuresti sau de pe alte meleaguri, o tendinta de reabilitare a miscarii criminale legionare, uneori o prezentare aproape nostalgica a liderilor asasinilor legionari si o toleranta care cauta justificari artificiale masacrelor cumplite.
Din spusele doamnei Dadi Janco, tatal sau a simtit un impuls dureros de a pune pe hirtie amintirea tregicelor evenimente. Nu stiu cind a scris Marcel Iancu aceste rinduri, la putin timp dupa ianuarie 41, sau la mare distanta, in perspectiva timpului. Pogromul din Bucuresti nu era primul, fusese anticipat de Pogromul din Dorohoi, despre care, fara indoiala, Marcel Iancu stia (parte din familia sa fiind originara din Dorohoi). Va fi urmat de Pogromul din Iasi (27-29 iunie 1941), si de deportarea si asasinarea evreilor in Transnistria, din ordinul Maresalului Antonescu.
Marcel Iancu
Pogromul din Romania sau seria masacrelor in masse
Cu toate ca de mai multe saptamani nu contenisera deloc sub toate pretextele din lume “cercetarile” si anchetele in locuintele evreilor instariti, care se terminau intotdeauna cu schingiuiri, pradaciuni, preturi grase de rascumparare, cu care sefii cuiburilor legionare isi intocmisera in graba confortul necesar oricarui politician, incepand dela mobilier si casa cu bae, pana la limusina confiscata pentru o batae sau doua.
Cu toate ca de luni de zile generalul revoltat de faradelegile legionarilor sai promisese oficial ca nesiguranta caminului si libertatea cetateanului nu va mai fi turburata, hoardele politiei sociale a comisarului Stanga din prefectura orasului, intocmisera listele cetatenilor evrei in afara de lege care trebuiau “cercetati”.
Iar in ultimul timp parola de lupta contra”dusmanului” intern a fost judeo-masoneria care trebuia distrusa, leitmotivul care a adus in laba salbaticilor din legiune noi surse de venituri si sange.
In plina desfasurare a activitatii productive, legionarii au fost insa intrerupti in zelul lor “nationalist”, caci generalul Antonescu descoperise complotul organizat de generalul Petrovicescu, impreuna cu seful Horia Sima contra statului si vietii insasi a Conducatorului Statului.
In dimineata zilei de 21 Ianuarie, dupa ce generalul convocase la presedentie pe toti prefectii legionari din tara, numind provizoriu in loc sefi militari din garnizoane, pentru a nu avea vre-o surpriza, a dat ordinul sa fie ocupate de armata toate institutiile de stat, ministere, tribunal, posta, radio, telefoanele, si apoi dand ordin de asediere a tuturor punctelor de rezistenta a rebelilor condusi de Horia Sima.
In timp ce legionarii inarmati pana in dinti se baricadasera cu tancuri, tunuri mici si mitraliere in palatul corpului gardienilor din sos.Bonaparte (600 de barbati), in prefectura politiei (400 oameni) la sediul din str (…), si alte cuiburi de unde trebuia sa porneasca lupta, s’au vazut ministrii ca Radu Gyr, care indemnau tineretul legionar la moarte pentru a ocupa telefoanele, si altii cari conducand baricade in oras, dupa ce oprisera intreaga circulatie a tramvaelor, taxiuri, varsand benzina, ordonand lupta pe strazi.
In tot acest timp se continua cu furie “ridicarea evreilor” de pe strazi, fara distinctie de varsta sau avut, fara alegerea locului unde sa fie anchetati sau schingiuiti ca ostateci, sau ca ultima prada a legiunei.
Cu toate ca la inceput soldatii aveau ordin sa nu traga in legionari, la impuscaturile acestora si la acte de barbarie ca aprinderea unor soldati, dupa ce au fost stropiti cu gaz, raspunsul armatei a fost drastic si hotarator. Cu toate ca legionarii incercasera sa intimideze armata impingand cu forta in primele randuri la atac pe fetele legionare si tineretul cel mai fraged, armata a tras orbeste si tacanitul mitralierelor, ca si bubuitul tunurilor, s’a auzit fara intrerupere din dupa amiaza zilei de 21 pana in 23 Ianuarie, inclusiv cand aceasta rebeliune a avortat rusinos pentru legiune.
Au cazut in aceasta lupta fracticida sute de legionari, fete tinere neinarmate, copii nestiutori, alaturi de muncitori si studenti care credeau ca lupta pentru o cauza mai buna, pe cand sefii lor lasi si fara constiinta si talhari au reusit, parte sa se ascunda, parte sa isi procure pasapoarte diplomatice, cu cari au parasit in graba tara.
Au cazut in aceasta lupta pentru apararea tarii si sute de soldati, pentru ca au sovait sa traga in cetele de instrainati si rebeli salbatici care se organizasera si inarmasera militareste.
In tot timpul acestei lupte functiona pogromul, secerand sute si sute de nevinovati cari nu au cerut nici puterea si nu erau nici inarmati pentru aparare. A cazut floarea populatiei evreesti, decimata cu bestialitate si cruzimea celor mai intunecate timpuri ale istoriei.
-continuare in numarul viitor-
era o perioada tulbure nu numai pt Romania ci pt intreaga Europa… anumite statistici prezinta un procentaj foarte mare de evrei in randul medicilor si avocatilor, fapt ce a fost in stare sa anime in sufletul a destui romani sentimente de aversiune ,stiut fiind faptul ca aceste profesii erau foarte banoase iar tara se confrunta cu o criza economica si cu lipsuri materiale. Cinste tuturor acelor evrei care si-au facut un drum in viata doar prin talentul si priceperea lor dar au existat se pare si criterii de promovabilitate pe baza apartenentei la etnia evreiasca…Revin subliniindfaptul ca nici o etnie nu ar trebui discriminata , da , da ,da NICI MACAR DISCRIMINATA POZITIV !!! si pentru ca in textul de mai sus se foloseste sintagma ” floarea populatiei evreiesti”ce a fost decimata ce ne-ar putea spune autorul articolului despre floarea populatiei romanesti care a putrezit prin inchisorile unui regim comunist promovat si sustinut cu tarie si de evrei ? Sau este o vina mult mai mica ? Este randul meu , ca roman , sa fiu indignat de memoria selectiva de care da dovada articolul de mai sus.
— D-le corneliu,
In afara faptului ca vorbiti dupa ureche, nici macar nu observati ca articolul se refera la marturia lui Marcel Iancu, care a parasit Romania putin dupa Pogrom. Veti putea citi si partea a doua a acestei marturii, in numarul viitor.
In rest, afirmatiile Dvs dovedesc doar ca sinteti nationalist si xenofob si nici macar nu va intereseaza sa aflati adevarul. Asadar nu are rost sa va trimit la alte articole care se refera la Marcel Iancu si suferintele familiei sale, cu mult inainte de regimul comunist. Cu Marcel Iancu ” se mindreste Romania” si azi. Poate sugerati ca era „strain de neam”? Anulati-l din istoria avangardei, artei, arhitecturii si publicisticii romane. Ca doar nu era rrrroman verrrrrde!
Comentariul lui „corneliu” reprezintă un amestec de ignoranță și rea credință, tipic oricărui antisemit de teapa lui.
1) Aici e vorba de un POGROM împotriva unui grup de persoane pe criterii etnice, care se încadrează la genocid sau tentativă de genocid.
2) În ianuarie 1941, evreii nu mai ocupau demult funcții publice pentru că fuseseră dați afară, inclusiv din școli, deci erau discriminați crunt. Iar calvarul lor abia începea: regimul Antonescu avea să înceapă deportarea și nimicirea unei părți importante a evreilor din România și din teritoriile ocupate – Transnistria.
sau
3) Nu înțeleg ce legătură are distrugerea elitelor (și nu numai) evreiești din România cu uciderea sau persecutarea a numeroși cetățeni ai României, indiferent de etnie (inclusiv evrei) de către regimul comunist? Despre acest lucru scrie adeseori în paginile revistei ACUM Vladimir Tismăneanu, președintele comisiei prezidențiale care a întocmit raportul despre regimul comunist din România. Bănuiesc că nu-l acuzați pe Vladimir Tismăneanu de memorie selectivă pentru că nu amintește în fiecare articol al său de cei 280000 – 380000 de evrei și 11000 de romi nimiciți de regimul Antonescu?
4) În loc să fiți indignat, mai bine v-ați mai dezignorantiza și dezantisemitifica citind articole ca cel al lui Vlad Solomon (sau după caz, Vladimir Tismăneanu).
5) Sugerați cumva că invidia constituie un motiv întemeiat pentru omor, în baza arhicunoscutului proverb românesc Să moară (capra) vecinul(ui)? (sau după caz, jidanul, așa cum se exprimă cei de teapa dumneavoastră)
Domnule corneliu (un nume intreg m-ar convinge ca nu va ascundeti sub anonimat…),
Ecoul dumneavoastra tradeaza un primitivism intelectual si un antisemitism pe care nu le puteti disimula nici macar prin afirmatii de genul „Cinste tuturor acelor evrei care si-au facut un drum in viata doar prin talentul si priceperea lor dar au existat se pare si criterii de promovabilitate pe baza apartenentei la etnia evreiasca”.
De fapt, referitor la aceasta afirmatie, o intrebare scurta: cine (sau ce) va dreptul sa „dati note” unei etnii si sa faceti afirmatii generalizatoare („…regim comunist promovat si sustinut cu tarie si de evrei „) la adresa ei?
Chiar nu realizati ridicolul unor astfel de afirmatii?
Articolul concis si excelent documentat al Domnului Vlad Solomon nu minimizeaza in nici un fel ororile comuniste, are doar „minusul” (pentru antisemiti ca dumneavoastra, a fi coerent, la obiect si bine documentat este in mod cert un minus) de a nu amesteca borcanele si de a referi la un alt subiect decat cel care pare sa va intereseze pe dumneavoastra.
Deasemenea, daca nu ati sesizat ca revista „Acum” a dedicat un spatiu amplu ororilor comuniste, sunteti fie neinformat, fie rau-voitor sau…cel mai probabil ambele.
Supravietuitorii ororilor Holocaustului au tot dreptul de a nu uita, de a comemora crimele comise impotriva familiilor lor. Si dumneavoastra aveti dreptul de a comemora ororile comuniste, nu va impiedica nimeni dar (nu, va rog sa nu imi spuneti ca evreii si masonii va impiedica sa militati pentru un Memorial al Crimelor Comuniste!), in afara de a latra pe forumuri, v-ati implicat vreodata intr-o astfel de actiune? Inclin sa cred ca nu.
Referitor la vechea si mult uzitata gogorita cu evreii care „au adus comunismul”, conspiratia „iudeo-bolsevica”, il rog pe Domnul P. Clej sa va recomande cateva articole memorabile publicate in revista „Acum” pe aceasta tema. Veti vedea ca evreii nu au format nicidecum o majoritate covarsitoare in aparatul de stat comunist (statistic vorbind, majoritatea covarsitoare era romaneasca, au existat si persoane de etnie maghiara etc) asa cum nationalistii antisemiti ca dumneavoastra sustin fara nici un temei clar.
Daca doriti totusi sa scrieti ceva mai original (din nou, chestia cu comunismul si cu evreii este atat de frecvent invocata, incat riscati sa va pierdeti in banalitate) in urmatorul dumneavoastra ecou, va sugerez un eseu despre evreii care rapesc copii crestini pentru a le bea sangele de Pesach. Spre deosebire de tampenia cu comunismul, aceasta tampenie veche de multe secole pare sa fie acum neglijata de cei ca dumneavoastra!
Al dumneavoastra,
Teodor I. Burghelea
„Domnului” Corneliu :
Mi-am exprimat de cateva ori parerea (chiar si pe paginile acestei reviste) ca nu se pot compara catastrofele. Fiecare este ingrozitoare, fiecare isi are locul sau in memoria colectiva si personala si intr-adevar, clasificarile nu au sens.
Dar nu cred ca „locul unei discutii despre milionul de victime ale gulagului romanesc este pe marginea acestui articol. Catastrofele nu se pot compara, si aducerea in discutie, iar si iar, de cate ori de vorbeste despre Holocaust, a altor catastrofe, nu face decat sa micsoreze imensa monstruozitate a fiecareia in parte”. Am citat din opinia mea personala, reactie la alt comentariu, la alt articol din aceasta revista, acum vreun an…
Caci, curios, in mod pavlovian (si nu eu am copyright la expresie), aproape instantaneu, la orice articol despre suferintele evreilor din Romania, apare cate cineva care se intreaba, ca si dv, oare suferintele romanilor din cauza comunismului au fost mai mici?
Scrieti dv, „domnule”, un articol, care sa se refere in general la crime in masa, impotriva unei comunitati, un grup uman, din motive nationale, rasiale sau religioase.(Caci, din pacate, nu lipsesc omenirii.) Scrieti un articol documentat despre comunismul din Romania in mod specific si atunci veti primi comentarii.
(Si aleg sa nu ma refer aici la expresia din textul dv, „regim comunist promovat si sustinut cu tarie si de evrei” – din respect pentru acest articol si subiectul sau. Cred ca ghilimelele in adresarea mea catre dv imi exprima suficient parerea.)
Articolul de mai sus este despre Marcel Iancu, despre marturia sa (inedita) asupra Pogromului din Bucuresti. Aveti vreo problema in intelegerea celor redate in articol? Sau mai curand aveti o problema cu subiectul in sine?
Caci este randul meu, si NU ca evreica originara din Romania, ci ca om, sa fiu indignata de memoria dv selectiva. Pe numele sau suplimentar – rea vointa.
Si eu ca naivul credeam ca Radu Gyr era numai un poet foarte talentat dar nu s ministru legionar activ in atatarea la asasinate. Acum cativa ani am avut o corespondenta cu o doana profesor din Statele Unite care a scris o carte despre poezia lui Radu Gyr. Cand am mentionat legionarismul lui Gyr i-a mi-a raspuns ca are foarte multi prieteni evrei si ii respecta foarte mult pe evrei ca intelectuali. Cum se spune in engleza: some of my best friends are ….Trebuie totusi sa admirat arta pentru arta dupa o perioada lunga de arta cu tendinta (comunista).
Draga Vlad
„Domnul Corneliu” nu poate vorbi „dupa ureche”, deoarece ii lipseste acea parte a creierului care este responsabila cu „gandirea”…….ca multi alti romanasi verzi care fac parte din „Noua Dreapta” sau „Vechea Stanga”!!!!!
Interesant aricolul .Sa speram ca dl Clej va reveni intr un urmator aricol si despre ceilati care au suferit si despre care nu se spune nimic.Legionarii de care spuneti dvs ca au participat la aceste crime nu sunt adevaratii legionari, ci oameni platiti si imbracati ca si legionarii sa savarseasca aceste crime .Li sau pus in carca aceste lucruri tot la indemnul evreilor. Cercetati mai bine istoria si documentele care sunt ascunse si adevarul care nu a fost spus . Marcel Iancu a fost o victima a ceea ce a vazut si a trait. Nu cred in spusele dl Vladimir Tismaneanu si a raportului pe care la facut . El a gasit adevaruri care i au convenit,sau mai bine spus ,a fost fortat sa faca acel raport . Si stie foarte bine acest lucru .Intrebati l personal si o sa va convingeti.Nu vrea sa spuna adevarul despre ceea ce a descoperit pentru ca e frica.
Fratello draga,
N-am nimic impotriva faptului ca taticul tau sau tac’tu mare or fi fost legionari. Si nici ca tu, judecind dupa timpeniile pe care le scrii, ai fost, probabil, vreun tablagiu pe vremea lui Ceashca. Da’ nu vrei tu sa fii asa de dragut si sa cercetezi documentele alea ascunse si adevarul care n-a fost spus, ca sa ne spui si noua unde se gasesc ele? Si sa ni-l spui si noua pe ala care l-a fortat pe Tismaneanu… si daca lui VT ii e frica, de ce nu ne spui tu ce anume a descoperit el – si ti-a spus numai tie, intre patru ochi, la toaleta – asa, ca intre barbati, dupa patru beri?
Astept cu interes raspunsul tau documentat.
Le cousin
Ezit intre a-l lua la suturi virtuale pe acest „fratello” (sau Ioan Sima din judetul Constanta, asa cum pretinde ca-l cheama) sau sa-l compatimesc pentru ca, vorba editorialului, e un prost care nu stie ca e prost.
Nu cred ca are rost sa comentez cretinismul patent al afirmatiei ca evreii insisi au planuit pogromul din ianuarie 1941 ca sa-i discrediteze pe legionari, am sa remarc simtul ridicolului la acest cvasi-analfabet antisemit care face afirmatii elucubrante despre distinsul intelectual Vladimir Tismaneanu.
Si ca tot e vorba de antisemitism, tocmai am mutat la gunoi un comentariu care deplora faptul ca Hitler a esuat in tentativa de anihilare totala a evreimii.
Tot stau si ma intreb pana unde poate merge primitivismul antisemit? Poate ma ajuta cu raspunsul la aceasta intrebare Octavian „birjarul” Mihaescu…
Cunosteam acest document tulburator. Publicarea lui e necesara, caci acum un an am avut neplacerea sa citesc pe un site al unei case de licitatii ca Marcel Iancu a plecat in prima sa calatorie in Palestina din 1938 pentru ca-i placea sa mearga cu vaporul ! Am comentat ironic : „Desigur ! Marcel Iancu a plecat pentru ca ii placea sa mearga cu vaporul, iar Victor Brauner a plecat la Paris in acelasi an de trista amintire 1938, pentru ca ii placea sa mearga cu trenul” ! E extraordinar sa vezi ca se poate pretinde serios ca motivele lui Marcel Iancu ar fi fost legate de asa-zisa pasiune pentru navigatie si nu de decretul-lege din ianuarie 1938 care obliga pe evrei sa-si receara cetatenia obtinuta cu atita greutate in 1923 !
Mesaj pentru D-nului Stern! Daca aveti timp si rabdare puteti gasi tot felul de bazaconii pe Internet. De exemplu in paginile legionare scrie ca cei care au omorat evrei la rebelinea din Ianuarie 1941 la Bucuresti nu erau legionari adevarati cu sufletul curat si iubitori de evrei. Corneli Z. Codreanu avea lungi conversatii pe teme filosofice cu rabini. Valerian Trifa preot asasin n’a facut nimic rau evreilor si dupa ce reusit sa fuga din Romania a aterizat in Canada si de-acolo cu gealati lui legionari au venit in Ohio , cred ca in Akron, l-au ucis pe preotul roman si s-au instalat in locul lui. A durat ani de zile ca sa-l dea afara din SUA pe Trifan fiindca nicio tara n’a vrut sa accepte acest gunoiu uman. Pana la urma Portugalia lui Salazar l-a primit unde a si mierlit.
— D-lui Charlie,
Unul dintre motivele pentru care insist sa aduc documente si marturii legate de Marcel Iancu este tocmai aceasta obsesie a nationalistilor si neo-legionarilor, de a falsifica realitatea.
Avangardistii evrei din Romania, au devenit „rrrrromanii nostri verrrzi” cind sint apreciati in lume, si „idani care organizeaza complotul iudeo-mason-bolsevic”, cind nu aduc „cinste patriei”.
Un domn din Bucuresti, inginer si admirator al lui Marcel Iancu, a scris pe un blog enormitatea ca MI a fugit di Ro, de teama bolsevicilor.
Desi l-am cunoscut la Bucuresti si i-am adus numeroase argumente, desi am corespondat cu el si i-am cerut insistent sa retraga acele afirmatii false, respectivul nu a vrut sa se lase convins.
Intr-un fel, asta m-a ajutat, pentru ca fiica lui Marcel Iancu mi-a pus la dispozitie – ca si lui Radu Stern , de altfel- marturii elocvente.
Nu-mi fac insa iluzia ca nationalistii xenofobi vor lasa faptele sa le schimbe ideile, dar cei ce nu stiau adevarul pot fi astfel informati.
Marcel Iancu a plecat din Romania…de frica bolsevicilor ??!
Ce putere de anticipatie ! El a plecat la sfirsitul lunii ianuarie 1941, citeva zile dupa uciderea salbatica si profanarea cadavrului cumnatului sau Misu Goldschlager de catre legionari. Romania a intrat in cel de-al Doilea razboi mondial pe 22 iunie 1941, adica la aproape cinci luni dupa ce Marcel Iancu parasise Romania !
In ianuarie 1941 se putea oare prevedea ca Antonescu se va alatura lui Hitler si ca vor ataca impreuna Uniunea Sovietica ? Se putea prevedea ca Hitler va fi infrint si ca rusii vor ocupa Romania ?
Daca adaugam la cele de mai sus ca Marcel Iancu facuse deja o prima calatorie in Palestina in 1938 ca sa sondeze posibilitatea de a se stabili, ca urmare a decretului-lege din ianuarie 1938, sa sustii ca a fugit de spaima bolsevicilor este de o rea credinta crasa !