În casa scărilor nu este linişte niciodată;
Nici lumină destulă.
Ziua ori noaptea, la orice oră,
Cineva aruncă lăturile rămase de la ultima ceartă,
De la ultima bătaie aplicată vreunui copil întârziat la joacă,
Ori vreunei neveste rele de gură.
„Nu deschide uşa! Îmi zici.
Ieşi pe fereastră, prin tavan, pe unde-ţi trece prin gând!
Nineta stă cu ochiul lipit la vizor
Să vadă cine iese de la mine şi când;
Să bârfească o săptămână pe bancă, în spate.”
De la ultima inundaţie de la opt,
Pereţii au rămas cu dâre murdare
Ca faţa lui Nae, după ce-i arde taică-său o pereche de palme.
Pe la zece, intră gâfâind doamna Elena de la parter.
Sacoşele grele îi atârnă de braţele slabe.
Alungă pisicile şi verifică poşta
În cutia vopsită cu miniu de fier.
Strigă din hol: deschide, deschide, Virgile dragă!
Ţi-am adus pepene galben și bragă.
Bună dimineaţa. Să fie de bun augur apariţia Dvs! Să nu mi-o luaţi în nume de rău dacă îmi spun sincer punctul de vedere.
„vre-unui copil” – corect: vreunui copil
„vre-unei neveste” – corect: vreunei neveste
Ţine de gramatica limbii române, dar şi de aprecierea cititorilor să apăreţi cu un text artistic exprimat dar şi corect gramatical.
Oricui i se întâmplă să greşească. Principalul este să vrem să ne îndreptăm. Cum se spunea înainte: Numai cine nu munceşte nu greşeşte. Iar cine nu greşeşte trebuie promovat într-un post mai înalt!
Vă urez mulţi cititori şi karmă norocoasă!
Vorbă multă sărăcie!
Cu deosebită stimă,
ion untaru
Vă urez
Va multumesc domnule Untaru.
Dan David