Spre deosebire de picii şi adolescenţii de astăzi am fost norocoasă. Mergeam la şcoală cu drag şi singura umbră era a verii care trecuse prea repede. Era o şcoală nouă şi nici mie nu îmi vine să cred, dar la baie aveam aparate electrice , cu aer cald pentru uscat mâinile. Exista si sapun, celebrul sapun chinezesc, sub forma de foite de hartie. Pe banci ne asteptau aliniate in partea stinga, manualele nou-noute. Si colega de banca , aceeasi pina la sfirsitul liceului, Anca Platareanu. Asteptam prima pauza, cu mare nerabdare sa ne povestim ce am facut o vara intreaga. Sa mai visam putin in vreme ce soarele de septembrie ne amăgea că vara încă nu plecase. Nici un nor nu imi intunecă amintirea primei zile de scoala.
Ma tem ca nu acelasi lucru se va intimpla cu cei care merg luni la scoala. Intr-un judet, inspectoratul le spune copiilor sa paraseasca o scoala noua, curata, bine dotata si incalzita si sa mearga in alta scoala, din alt sat, darapanata, inghesuita si cu buda in curte. De ce nu invers? De ce nu au dreptul si copiii din scoala darapanata sa invete in una moderna, sa o dea uitarii pe cea darapanata?
Un alt inspectorat scolar le spune copiilor ca nu exista bani de benzina pentru autobuzele lor, asa ca, in noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie sa mearga pe jos prin ploaie, lapovita, zloata si viscol, pina la scoala. Iar profesorii, pe biciclete. In decembrie, probabil.
Ce e stricat in gindirea oamenilor astia ?
E adevarat, am avut noroc de o scoala noua, de profesori pasionati. Am avut norocul unui ministru excelent: Mircea Malita. A vrut sa schimbe cursul Romaniei, dar a inceput din clasa I, nu cu examenele dintre a 8-a si a 9-a. Domnul acesta, caruia o sa ii ramin vesnic recunoscatoare, a introdus limbile straine din clasa a doua – orice, de la japoneza la araba – a infiintat liceele in limbi straine (spaniola, italiana, engleza, franceza, rusa, pe linga cele in gemana si maghiara). A facut apel la profesori universitari sa propuna manuale noi, cu materia orinduita mai simplu pentru mintea scolarilor. Latina era obligatorie – pentru ca de la Rîm ne tragem – asa cum e si acum in Austria, Germania, Ungaria, Polonia, Croatia, Bulgaria – care nu de la Rîm se trag, dar nici nu isi bat joc de scoala. E adevarat, comunistii ii dispretuiau pe dascali, ca si pe medici, pentru ca nu ,,produceau saibe, rulmenti, suruburi”. Produceau timpiti, iar regimul de timpiti avea nevoie. Asta era acum 20 de ani.
De ce am ramas inghetati in aceeasi mentalitate? De ce ne batem joc de copii, de ce ii indepartam de scoala, de ce ii invatam ca dascalii trebuie batuti si scuipati?! (ooo,nici prin creanga mintii nu imi trecea asa ceva, chiar daca nu imi placea profesorul, materia…) De ce am ramas inghetati in mentalitatea comunista si ii facem pe astia mici sa fuga de scoala, sau pe cei incapatinati, sa fuga din tara?