Am primit la sfârșitul săptămânii trecute o propunere de articol la rubrica Republica Moldova. M-am uitat pe text, având în vedere că numele autorului nu era unul consacrat și, spre surprinderea mea, am găsit un text bizar, fără vreo legătură cu rubrica sus-numită.
L-am întrebat pe autor care este rațiunea propunerii sale de articol la rubrica Republica Moldova, de ce titlul articolului începe cu literă mică și de ce a postat de trei ori același text.
Am primit un răspuns vitriolic care începe cu:
Aparţineţi acelei lumi de care poporul român vrea să scape ! Şi vom scăpa de voi, cu toată gaşca voastră ! Am intuit de ce primul eseu după alegerile din România şi nu numai, datorită la acestea, nu a-ţi (sic!) dorit să mi-l publicaţi. V-aţi creat impresia că sunteţi unii din voi Dumnezei ?
Evident că la întrebările precise care i s-au pus, nevricosul autor nu a răspuns, continuând însă amenințător:
Nu are sens să explic ce s-a întâplat, nici cu postarea de trei ori şi nici cu lipsa literei mari la titlu ! Vedeţi că mâna lungă a celor care cunosc anumite situaţii, vă pot ajunge oricănd pe oricare! Până la această dată a-ţi (sic!) publicat 7 texte de ale mele şi nu a existat absolut nici o problemă şi acum mă trimiteţi la grădiniţă ! Urâtă modalitate de coportament care nu vă onorează şi nu vă v-a (sic) onora de acum încolo !
Observați amenințarea cu “mâna lungă” (a revoluției, clasei muncitoare, etc) folosită inițial de CK/NKVD/KGB și preluată ulterior și de alte servicii secrete comuniste atunci când îi amenințau, mai mult sau mai puțin voalat, pe cei percepuți drept opozanți.
Referindu-mă însă strict la aspectul editorial, practic, al acestui incident, trebuie să precizez că întrebările mele inițiale sunt extrem de pertinente. Dacă publicam acest text la rubrica Republica Moldova, cititorii noștri din această țară, cei mai numeroși după cei din România, ar fi avut tot dreptul să fie stupefiați.
A trimite un articol cu titlu care începe cu literă mică e o gravă lipsă de respect, iar a-l posta de trei ori ne îngreunează și mai mult munca editorială.
Nu sunt mirat însă de astfel de reacții. În trecut o colaboratoare pe care o dădusem afară de la revista ACUM pentru incompetență și incorectitudine m-a acuzat de antisemitism și m-a amenințat că nu voi mai putea intra niciodată în Israel. În mod similar, un individ care vrea cu tot dinadinsul – fără succes – să publice în revista ACUM m-a acuzat de antisemitism și m-a comparat cu Paul Goma.
Toate aceste amenințări și calomnii fac parte din recuzita impostorilor și a nechemaților atunci când le spui verde în față că articolele propuse de ei nu se ridică la standardele cerute de revista ACUM. Incapabili să accepte propria incompetență, ei folosesc amenințări sau apartenența lor la un grup etno-religios pentru a te pune la punct.
Trebuie să le atrag atenția acestor impostori că în țări precum Marea Britanie, unde locuiesc, astfel de amenințări prin e-mail sunt luate foarte în serios și pot constitui delicte penale.
Și în final am un mesaj pentru acești impostori: nu mai vorbiți în numele poporului român, deoarece sunteți ridicoli, iar ridicolul, vorba francezului, ucide.