Holidays, oh holidays
C´est l´avion qui habite au ciel
Mais n´oublie pas, toi si belle
Les avions se cassentEt la terre est basse
Holidays – Michel Polnareff
1. Întins în pat fără să ştiu că sînt întins
Întins fără să ştiu că sînt.
Noapte de noapte fac ore pe la slujbă
Dînd greşuri după greşuri la sarcini de serviciu.
Vacanţă vacanţă!
Întinderi nesfîrşite de speranţă.
O, ce mai viaţă-viaţă!
Dar nu e viaţa mea.
(-Asta nu e viaţa ta!)
2. Soarele insistă asupra mea.
Cele o sută una de pichere de la mansardă îşi zbiară libertăţile pierdute.
7 orătănii din curtea Sfinţiei Sale îmi ţin pomelnicul.
Nu mi-e nici frig nici cald. Aproape că nu sînt.
Vacanţă vacanţă!
Întinderi nesfîrşite de speranţă.
O, ce mai viaţă-viaţă!
Dar nu e viaţa mea.
(-Asta nu e viaţa ta!)
3. Întins, mă gîdilă cafeaua matinală.
Tiptil prin preajmă damele casei în furouri sumare.
Parcă n-ar avea ce să ascundă. Aleargă, toarnă-n ceşti pe sub umbrar.
Mă simt pătruns de aburii cafelei matinale. E vacanţă!
Vacanţă vacanţă!
Întinderi nesfîrşite de speranţă.
O, ce mai viaţă-viaţă!
Dar nu e viaţa mea.
(-Asta nu e viaţa ta!)
4. Împleticesc spre umbrar crezînd că sînt tot eu
N-am calendar, n-am ceas, cod galben, ce tupeu!
Prin faţă forfotesc truditorii zorindu-se spre-o pîine.
Eu rîd în barbă, sorb şi tac. N-am ziua de-azi sau mîine.
Vacanţă vacanţă!
Întinderi nesfîrşite de speranţă.
O, ce mai viaţă-viaţă!
Dar nu e viaţa mea.
(-Asta nu e viaţa ta!)