Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Elegie de octombrie. Se dedică tatălui meu, Dumitru

de (28-10-2012)

Sticla toamnei se imbraca in gutui,
alte poame vara o inchid pe rand in dulce invelis de ceara,

iubire
in paloarea fotografiei sepia – perete din odaia cea curata si numai pentru oaspeti,
te ridici in acea dimineata de octombrie,

tu si tata numarati oile-
ultimele zile de vara revenind in saivanele cu miros de mir din Salonic,
ingenuncheaza in fata voastra, se lasa mangaiate,

stiti, cat de rar se inampla asta.

Cainii pazitori ai tineretii stau de straja,
si tu si tata,
alaturi de gardul cu porti de brad priviti luna,

unul vorbeste de rotunjimea lunii ca de o lunga iarna aspra.
altul in gand se intreaba cum e cealalta parte a lunii – dinspre plaiurile cu Pink Floyd.

Tata de altadata din fotografia cu nunta, si lautari semeti
se inchide in el precum vinul in ani,

ii tremura mainile, seara de vara nu mai are suflu,
becul galbiu de la canton,
se leagana in vantul rece,

tu ii spui ca va fi bine,
si stii,
vorbele trec pe langa noi,

si ca in serile de dinaintea lumii,
tu si tata,
priviti raul, brazii, incendiul padurii e biata lumanare,

ii vorbesti de Key West, de vara fara toamna si iarna,
spargi nuci

si muscati din painea cea de toate zilele ce plang

tu si tata,
incercati vinul cel nou,

intelegeti cata tulburare e in aceasta ultima prispa a revederii
sub stele, ochii mamei,
si adormiti in odaia cu foc de lemne
tu si tata.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.247.75