A-l asculta vorbind pe profesorul Moshe Idel este o încântare. Trec trei ore şi parcă ai vrea ca timpul să nu zboare atât de repede. Deşi tema – Cabala-, căci bineînţeles este vorba de acest lucru-, este tratata cu seriozitate, documentata, explicata şi analizata, prelegerea este presărată cu observaţii ironice, glumeţe, de parcă cel care ne vorbeşte vrea să ne atragă atenţia că nu trebuie să luăm prea in serios subiectul, nu trebuie să credem chiar tot ceea ce susţin cabaliştii, toate minunile, miracolele, magiile. Există o detaşare, o obiectivitate în atitudinea profesorului Idel care permite o analiză ştiinţifică, riguroasă, credibilă, cu privire la istoria şi raţiunea acestui fenomen cultural şi religios în aceeaşi măsură, la valoarea universală a lui, la explicarea unei atitudini de viaţă care a ajutat multe comunităţi evreieşti în condiţii extreme ale istoriei să supravieţuiască, să nu-şi piardă speranţa, să-şi păstreze iudaitatea, religia, să creadă că este posibilă o comunicare cu Dumnezeu. Cabala este, spre surprinderea chiar a profesorului Idel care o priveşte cu o doză de scepticism, foarte răspândită în lume, există un interes crescut faţă de ea pretutindeni, inclusiv în România unde domnia sa s-a aflat pentru a ţine un ciclu de conferinţe masteranzilor de la Studii religioase şi de la Cultura şi civilizaţia ebraică din cadrul Universităţii Bucureşti.
Când am intrat în sală, cu întârziere, tocmai rostea un nume pe care l-am prins din zbor şi mi-am ciulit urechile – Abulafia. L-am întâlnit cu mulţi, mulţi ani în urmă în „Pendulul lui Foucault”, romanul lui Umberto Eco. Aşa se numea calculatorul lui Belbo, unul din eroi. Atunci nu ştiam că era numele unui mare cabalist extatic. Între timp, am aflat şi nu m-am mirat deoarece în roman este vorba de Cabala. Abia după curs mi-am dat seama – deoarece m-am întors acasă şi am recitit cartea – că ideea romanului, acel Plan inventat de eroi, fabricat prin permutările, schimbările, modificările unor idei şi întâmplări, ilustrează o tehnică a Cabalei, elaborată de Abulafia. Şi când profesorul Idel a vorbit şi despre legătura Abulafia-Maimonide, – acel gigant al culturii care mă fascinează ca persoană, ca ilustrare a capacităţii creatoare a interacţiunii culturilor, concret a celei evreo-arabe,- m-a cucerit cu totul. Am încercat să desluşesc puţin din gândirea profesorului Idel, stând de vorbă cu el despre ceea ce face şi ceea ce crede.
Curioasă, l-am întrebat ce l-a îndemnat să studieze mistica iudaică, deoarece, ascultându-l mi-am dat seama că nu este o persoană cu înclinaţii mistice. A recunoscut că aşa este şi că a fost vorba de o întâmplare, o curiozitate, in plus, profesorii de la Universitatea din Ierusalim l-au încurajat. “Nu a fost nimic mistic şi nici vreo revelaţie. Am început să studiez filosofia şi apoi, din întâmplare, am alunecat către acest domeniu”.
Profesorul Idel consideră Cabala un fenomen cultural. “Aşa a fost în perioada medievală şi aşa este şi astăzi. Desigur, există şi aspectul mistic, foarte important pentru mulţi oameni. Cabala are o mare vechime, chiar dacă primele scrieri au apărut abia în secolul XII, dar aceasta este doar platforma ei literară, ideile sunt mult mai vechi iar după ce s-a început punerea lor pe hârtie, au intervenit multe schimbări. Aşa că problema când a apărut şi de ce a apărut explică doar anumite aspecte şi nu altele. Explică de ce au fost scrise dar nu evoluţia latentă, înceată. Cabala nu a fost o reacţie faţă de o situaţie dificilă a evreilor, în sec. XII încă nu au avut loc pogromuri, prigoane, expulzări, evreii trăiau în condiţii decente. Tulburările au apărut mai târziu, în secolul XIV. Mai degrabă au fost reacţii la nişte idei, ca cele ale lui Maimonide”.
În planurile profesorului figurează o carte întitulată “Evreii lui Saturn”, care va apărea în scurtă vreme şi în care abordează teoria, răspândită în antichitate, potrivit căreia evreii sunt dominaţi de Saturn, sunt melancolici dar şi geniali. “Aceste clişee dominante în antichitate au evoluat mai târziu şi , în acest context, cred că cel mai important moment a fost apariţia sabateenilor, a lui Sabatay Zwi, sabatay în ebraică însemnând Saturn, echivalent cu Mesia. Era o explicaţie astrologică, se făcea legătura dintre astre şi oameni, dar în întreaga perioadă a Renaşterii astrologia era luată în serios, Sabatay Zwi a crezut în asta, a crezut că este Mesia dar şi alţii au crezut acest lucru”, explică profesorul. O altă lucrare pe care a început să o scrie se referă la Israel Ba’al Şem- Tov. „Ea va avea referiri la România deoarece se presupune că în peregrinările sale, el ar fi ajuns şi în Moldova, poate la Bicaz. Un aspect interesant este faptul că într-un document se scrie , că s-ar fi născut în Valahia. Ştim că Valahia a însemnat Muntenia dar eu am găsit folosită ca Valahia mare pentru Moldova în „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir”.
Profesorul Idel mi-a vorbit şi despre marea diversitate de domenii în cercetările Cabalei, din Israel dar şi din alte regiuni ale lumii. L-am întrebat dacă crede că acest mare interes pentru Cabala , în această lume sceptică, se explică prin faptul că oamenii ar căuta în ea o salvare.
prof. Moshe Idel
“Nu întotdeauna, mi-a răspuns. Poate la un moment dat a fost aşa dar nu acum. Este altceva. Gândiţi-vă, acum 30-50 de ani erau dominante ideologii foarte puternice care, cu timpul au dispărut. Bune, rele, ele au dat un sens vieţii. Oamenii au nevoie de un sens şi caută tot felul de direcţii, nu numai în Cabala. Să luăm cazul Israelului. A existat sionismul, la ora actuală, oamenii caută altceva. Nu că sionismul ar putea fi înlocuit cu Cabala, aşa cum nici comunismul nu poate fi. Înainte cu o generaţie erau budişti evrei, azi s-au lăsat de budism şi se orientează spre Cabala. Li se oferă ceva foarte simplu, popular şi, cu toate că este vorba de oameni foarte inteligenţi , ei sunt creduli şi aceasta mai ales în America. În Cabala li se promit nişte lucruri. De pildă Madonnei i s-a promis nemurirea . Ea nu are mijloace să o realizeze şi atunci încearcă prin Cabala. Dacă se poate, bine, dacă nu, nu.”
Cea mai mare surpriză pentru profesorul Idel a fost curiozitatea faţă de Cabala constatată în România. ” Aţi văzut şi dumneavoastră, sala a fost plină şi aşa s-a întâmplat şi în alte dăţi când am fost aici, atât la Bucureşti cât şi la Cluj sau Timişoara. De ce vine lumea? Nu prea pot să-mi explic. Poate unii n-au ce face, dar cert este că fiecare-şi are motivele, nu întotdeauna legate direct de obiectul despre care vorbesc. Am stat de vorbă la Cluj cu studenţii şi am primit răspunsuri dintre cele mai ciudate. Pe de altă parte, chiar acum, într-un mail, Editura Hasefer mă informează că doreşte să-mi publice o nouă carte. Poate nu vă vine să credeţi, dar în România mi-au apărut 15 cărţi, la diferite edituri. Pentru mine este un miracol. Când am plecat din ţară, în 1963, s-a publicat o singură carte despre iudaism. N-aş fi visat niciodată că situaţia se va schimba în aşa măsură. Este ceva cu totul neaşteptat, deoarece îmi dau seama că nu este vorba de un accident, ci de un proces continuu. Este o mare schimbare, o deschidere cu totul specială faţă de iudaism. Nu am văzut să se fi tradus în româneşte atât de multe cărţi în alte domenii, de pildă din filosofia indiană. Înseamnă că există un interes susţinut, nu o modă, un moft şi mă surprinde profund. Şi ca încheiere, aş vrea să mai spun, îmi pare rău că nu am mai mult timp ca să scriu o istorie a Cabalei în România. Nici nu vă puteţi imagina câte cărţi au apărut aici despre acest subiect”…
Modestia profesorului Idel, unul dintre cei mai mari experţi la nivel mondial în Cabala, s-a văzut şi în aceste cuvinte. Fără doar şi poate, interesul faţă de lucrările lui se datorează prestigiului şi renumelului său în acest domeniu…şi poate fascinaţiei pe care Cabala o exercită asupra multora dintre noi. Chiar dacă nu credem în ea.