de Richard Moseson W2VU
Traducere de Francisc Grünberg, YO4PX
La a 60-a aniversare a revistei The CQ Magazine echipa publicaţiei a prezentat 60 de „argumente” în favoarea radioamatorismului, formulate de Richard Moseson, W2VU, editorul revistei şi directorul editorial al tuturor publicaţiilor CQ, care a avut amabilitatea de a-mi acorda dreptul de publicare. Articolul a fost publicat pentru prima dată pe Radioamator.ro
1. Atunci când nimic nu mai funcţionează, radioamatorismul rămâne operaţional – Acesta este atu-ul nostru, care ne menţine „atractivi”, ca să spunem aşa. Motivul principal pentru care mai avem benzile noastre, iar agenţiile guvernamentale din toată lumea îşi dau osteneala să ne examineze şi să ne autorizeze este aptitudinea unică a radioamatorismului de a continua să funcţioneze, în vreme ce nimic altceva nu mai funcţionează. Când asupra comunităţilor se abat dezastre sau sistemele tradiţionale de comunicaţii sunt supraîncărcate, staţia amatorului rămâne operabilă şi utilizabilă.
2. Calitatea de radioamator îţi conferă titlul de membru al unei comunităţii mondiale – Autorizaţia de radioamator este carnetul tău de membru într-o fraternitate globală cu totul deosebită. Nu contează unde te afli, dacă ai un amator în preajmă înseamnă că ţi-ai găsit un prieten.
3. Deschideri de bandă neaşteptate – Consulţi graficele de propagare, verifici nivelul fluxului solar şi ştii că, potrivit tuturor regulilor, în banda în care te afli ar trebui să domnească o linişte mormântală. Şi cu toate acestea, contrar oricărei logici, iată, apare o deschidere de bandă care îţi oferă şansa unei legături „imposibile”. Şi dacă eşti destul de norocos să fii pe fază realizezi QSO-ul şi obţii QSL-ul, în aşteptarea următoarei deschideri imprevizibile.
4. Contactarea staţiilor DX din mobil sau în timpul excursiilor – Până nu demult doar puţini îşi permiteau acest lux, dar în zilele noastre a devenit o practică din ce în ce mai uzuală. Cât e de palpitant să vorbeşti cu cineva de la antipozi în timp ce te afli la volan sau drumeţeşti! E aproape la fel de plăcut ca şi când te-ai afla tu însuţi în locul corespondentului tău.
5. Prin ce altă îndeletnicire te-ai mai putea distra cu meteoriţii? – (Acesta este principalul motiv al fiului meu de a deveni radioamator, deşi nu a devenit deocamdată.) Gândeşte-te: care altă pasiune îţi poate da ocazia să utilizezi fenomene naturale cum sunt meteoriţii, aurora sau ionosfera, ca parte a activităţii tale cotidiene?
6. Cei mai agreabili oameni pe care i-ai întâlnit vreodată – Majoritatea radioamatorilor sunt oameni realmente agreabili. Fără îndoială, din când în când mai există între noi şi mărunte divergenţe, şi probabil că nu vom conteni vreodată să dezbatem la infinit chestiunea examenului de telegrafie, dar mai rar se întâmplă să dai peste radioamatori dezagreabili, răzbunători. Pur şi simplu aceştia nu sunt bineveniţi în comunitatea noastră internaţională.
7. Cei mai inteligenţi oameni pe care i-ai întâlnit vreodată – Radioamatorii provin din cele mai diverse domenii ale vieţii şi poţi întâlni oameni deosebit de cultivaţi, chiar şi laureaţi ai premiului Nobel. Vei găsi şi o mulţime de oameni obişnuiţi, dar dotaţi cu mult bun simţ, persoane care poate nu deţin o grămadă de doctorate şi masterate, dar care au acumulat un bagaj impresionant de cunoştinţe în specialitatea pe care şi-au ales-o. În cele mai multe cazuri ei vor fi încântaţi să le împărtăşească cu alţii.
8. Cei mai interesanţi oameni pe care i-ai întâlnit vreodată – Deschide-ţi transiverul. Depăşeşte stadiul „control-QTH-numele operatorului” şi încearcă să realizezi legături adevărate. Vei descoperi lumea unor oameni fascinanţi la capătul antenei tale. Îi poţi găsi şi la întâlnirile de club.
9. Cei mai generoşi oameni pe care i-ai întâlnit vreodată – Oricine a vizitat un talcioc de radioamatori ştie că aceştia sunt cei mai mari vânători de chilipiruri din lume („păi asta găsesc şi pe gratis!” sau „nu se poate mai ieftin?”) Dar atunci când ai nevoie de ceva – fie că eşti un radioamator de curând autorizat căruia îi trebuie o staţie pentru a ieşi în eter, sau eşti implicat într-o operaţiune de salvare şi îţi lipseşte un anumit accesoriu deosebit – fii sigur că dacă cineva are aşa ceva disponibil şi ţi-l dă îl vei putea folosi atât timp cât vei avea nevoie. Vizitezi un oraş necunoscut şi cauţi un loc unde să mănânci? Să nu fii surprins dacă te trezeşti invitat la masă.
10. Prieteni în toată lumea (inclusiv cei pe care încă nu i-ai întâlnit) – Intenţionezi să călătoreşti şi înainte de a porni la drum ai intrat în legătură cu un amator care locuieşte pe traseul călătoriei tale. Să nu te mire dacă vei fi întâmpinat la aeroport, dacă vei fi invitat la cină, dacă ţi se va oferi un tur al oraşului sau vizitarea staţiei de club, sau oricare combinaţie dintre cele de mai sus. Indiferent unde mergi, radioamatorismul îţi oferă ocazia de a avea un prieten la fiecare escală.
11. Câţi dintre amicii tăi ne-radioamatori au vorbit efectiv cu cineva care locuieşte în câte-un loc îndepărtat, cum ar fi insulele Capului Verde sau insulele Seychelles? – O mulţime de oameni îţi vor spune că internetul şi chiar şi bătrânul telefon îţi permit să vorbeşti cu oricine aflat oriunde pe glob. Dar de cele mai multe ori trebuie să cunoşti pe cineva înainte de a-l chema sau de a-i trimite un e-mail. Lansezi un CQ şi ţi se răspunde, iată ceea ce face radioamatorismul unic în felul său.
12. Câţi dintre amicii tăi ne-radioamatori au vorbit cu un astronaut aflat la bordul unei staţii spaţiale? – Cu excepţia cazului în care vreun amic lucrează la NASA, răspunsul este „niciunul”. Radioamatorii sunt singurii „civili” cărora li se permite să realizeze contacte radio directe cu astronauţii în timp ce aceştia sunt pe orbită.
13. Câţi dintre vecinii tăi ne-radioamatori au un studio TV în garaj? – Pentru majoritatea oamenilor radioul şi televiziunea sunt echipamente cu sens unic. Ei ascultă sau privesc, fiind consumatori de informaţie. Şi cu toate că cele mai multe dintre comunităţile utilate cu sisteme de TV prin cablu au canale la dispoziţia accesului public, în general sunt nevoite să folosească studiourile societăţilor de cablu şi trebuie să obţină aprobarea cuiva pentru a ieşi în eter. Radioamatorii sunt diferiţi. Noi suntem atât consumatori cât şi producători de informaţie, iar autorizaţiile noastre ne dau dreptul de a ieşi în eter fără ca cineva să ne controleze, putem emite chiar şi semnale TV, la fel cum emitem semnale radio.
14. Câţi dintre vecinii tăi ne-radioamatori ar putea avea o staţie de satelit uplink în pivniţă? – Gândiţi-vă la asta – staţii de satelit downlink apar pretutindeni, dar câţi dintre cei pe care îi cunoaşteţi pot trimite semnale spre un satelit? Ar trebui să se afle ei înşişi într-un satelit sau să lucreze în domeniul TV sau al telecomunicaţiilor ca s-o poată face – dar radioamatorii o pot face.
15. Care alt grup de pasionaţi a proiectat, construit şi lansat propria sa flotilă de sateliţi de comunicaţii? – Niciunul. Punct. OSCAR-1 a fost primul satelit neguvernamental lansat vreodată pe orbită (da, chiar înaintea satelitului Telstar), iar radioamatorismul a început să fie un hobby spaţial încă din 1961. În plus, cu începere din 1983 programele SAREX şi MAREX au dus radioamatorismul la bordul zborurilor spaţiale cu echipaj uman şi a staţiilor spaţiale.
16. Ocazia de a-ţi ajuta vecinii furnizând servicii publice şi comunicaţii de urgenţă – Acesta este motivul principal pentru care radioamatorismul continuă să existe, iar frecvenţele noastre n-au fost încă adjudecate celui mai bogat dintre licitatori. Noi nu mai suntem inovatorii tehnici care am fost odinioară; guvernul îşi califică specialiştii săi proprii şi tehnicienii în comunicaţii, iar Departamentul de Stat nu investeşte cine ştie ce mari fonduri în calificarea personalului său. Dar un lucru este cert: atunci când se abate dezastrul şi ultrasofisticata noastră reţea de telecomunicaţii se năruie, radioamatorii se pricep să-şi transmită totuşi semnalele la destinaţie. Şi chiar o fac.
17. Ocazia de a vizita locuri interesante pe care altminteri nu le-ai putea vizita – Datorită activităţilor mele ca radioamator şi, mai ales, activităţilor mele în serviciul public am ajuns pe un iaht de lux în Long Island Sound pentru a menţine comunicaţiile necesare într-o cursă de ambarcaţiuni; pe podul Verrazano Narows Bridge din New York, în mijlocul puhoiului de concurenţi la maratonul oraşului New York; la o conferinţă a ultrascurtiştilor în Germania; în Outer Banks din North Carolina, pentru a mă alătura unei tentative de realizare a unui QSO translatlantic pe 2 metri, şi bineînţeles la Dayton, Ohio (cu tot respectul, mă întreb totuşi, ce alt motiv m-ar fi făcut să merg acolo?). Dar, vorbind serios, cu radioamatorismul am ajuns şi într-un vehicul al Crucii Roşii gonind pe străzile pustii ale Manhattanului, imediat după atacul din 11 septembrie, în drum spre un adăpost din care trebuia să asigur comunicaţiile. Şi cum altfel aş fi putut fi de ajutor?
18. Ocazia de a face lucruri interesante pe care altminteri nu ai avea ocazia să le faci – Radioamatorismul mi-a înlesnit să particip la activităţile descrise mai sus, de la curse de ambarcaţiuni la asistenţă în situaţii de dezastre. Dar cu radioamatorismul am ajutat copii să comunice cu Antarctica şi tot datorită radioamatorismului am fost desemnat în Consiliul de planificare în caz de urgenţe al oraşului în care trăiesc – dar acesta este deja un alt subiect.
19. Ocazia de a-ţi îmbogăţi cunoştinţele de geografie – Câţi oameni au avut idee unde se află insulele Andamane anul trecut în decembrie, când tsunami-ul a lovit sud-estul Asiei? Extrem de puţini … cu excepţia radioamatorilor. Pasiunea noastră însufleţeşte harta lumii, dându-ne prilejul de a vorbi efectiv cu oameni aflaţi în locuri îndepărtate – şi apoi de a încerca să vedem unde sunt acestea situate în raport cu noi înşine. Radioamatorismul poate fi cel mai bun prieten al profesorului de geografie.
20. Ocazia de a-ţi îmbogăţi cunoştinţele despre Terra şi ştiinţa spaţiului – Care alt hobby necesită înţelegerea ionosferei şi a ciclurilor solare de 27 de zile şi 11 ani? În plus, mulţi ultrascurtişti învaţă să citească hărţile meteo pentru a afla condiţiile care duc la formarea de deschideri tropo sau de tip „conductă” (duct), de reflexii hidrometeoritice în domeniul microundelor. Şi mai multe cunoştinţe despre pământ şi ştiinţa spaţiului sunt necesare pentru activităţi cum ar fi meteor scatter, aurora, reflexia pe Lună şi sateliţii de comunicaţii.
21. O bună modalitate de a găsi direcţia corectă, fiind la volan şi vizitând locuri noi – Dacă te afli pe şosea şi nu prea eşti sigur încotro s-o iei, intrarea pe un repetor local poate fi la fel de utilă sau chiar mai utilă decât micul tău GPS cel ingenios. Se mai întâmplă câteodată ca acesta să-ţi indice s-o iei pe arătură, şi nu o dată l-am auzit pe câte-un amator local spunându-mi: „Sunt în apropierea ta şi vin spre tine. Ne întâlnim la următoarea ieşire şi te conduc unde vrei.” Vei ajunge astfel la destinaţie şi totodată vei dobândi un nou prieten.
22. O bună modalitate de a găsi cele mai bune locuri unde să iei masa atunci când te afli în locuri noi – Dacă există ceva care să le placă radioamatorilor mai mult decât vorbăria, apoi acela este fără îndoială mâncatul. Astfel că poţi ajunge să ai mare nevoie de nişte sfaturi din partea amatorilor locali privind locurile în care să iei masa. Pot spune cu mâna pe inimă că niciodată nu am fost îndrumat greşit, am descoperit unele locuri retrase încântătoare şi de multe ori am avut o plăcută companie la prânz sau cină (sau am fost invitat în casa cuiva).
23. O bună modalitate de a ţine legătura cu prieteni şi rude aflate la distanţă – Această treabă reuşeşte cel mai bine atunci când ambii sunt radioamatori. Puteţi fixa scheduri (în engleză în original „skeds”, prescurtare de la „schedules”, în radioamatorism = întâlniri anteprogramate – nota trad.) şi să vă întâlniţi în eter. Îmi amintesc că un fost şef al meu obişnuia să se întâlnească în bandă în fiecare duminică după-amiaza cu un grup de vechi amici, răspândiţi literalmente în toate colţurile globului. Nici măcar o ofertă promoţională din partea companiei tale de telefoane prin care ai beneficia de zeci de convorbiri gratuite nu ţi-ar permite să realizezi aşa ceva.
24. O bună modalitate de a exersa o limbă străină – Cursurile de limbă străină ale majorităţii şcolilor publice se concentrează mai mult pe citirea şi scrierea limbii pe care ai ales-o, în loc să te înveţe s-o vorbeşti efectiv la un nivel superior unei conversaţii extrem de rudimentare. Radioamatorismul te poate pune în contact cu vorbitori nativi ai celor mai multe limbi de mare circulaţie, şi nu cred că există mulţi care să nu fie încântaţi să te audă vorbindu-le în limba lor, în loc de limba ta proprie (chiar dacă această performanţă necesită multe exerciţii).
25. O bună modalitate de a supraveghea persoane vârstnice sau infirme – Pe măsură ce populaţia noastră îmbătrâneşte radioamatorismul devine un instrument mai important în supravegherea seniorilor care locuiesc singuri, sau a celor suferinzi de boli cronice sau de handicapuri. Am auzit multe relatări despre amatori care au pornit sau au rugat pe cineva să se ducă să vadă de câte un „obişnuit” al netului sau repetorului lor care nu a apărut în bandă la ora obişnuită, l-au găsit bolnav sau rănit, şi i-au acordat ajutorul care altminteri ar fi durat ore sau zile să ajungă, de n-ar fi fost radioul. În plus, mai sunt o mulţime de amatori care şi-au folosit aparatele pentru a cere ajutor pentru ei înşişi când au fost bolnavi sau răniţi.
26. O modalitate informală de a-ţi dezvolta talentele tehnice – Poate că nu te consideri cine ştie ce talentat în tehnică. Poate că te consideri priceput. În oricare dintre cazuri, îndeletnicindu-te cu tot felul de treburi în radioamatorism vei avea nevoie să măsori ceva, să lipeşti ceva, să contruieşti ceva, să repari ceva etc. Pe măsură ce vei învăţa să faci ceea ce trebuie făcut vei învăţa mai mult despre felul în care funcţionează lucrurile (sau, de ce nu funcţionează) şi nu va trece multă vreme până vei ajunge să ajuţi tu însuţi pe altcineva la o treabă pentru care nu demult mai apelasei la ajutorul cuiva.
27. O modalitate informală a a-ţi dezvolta aptitudinile de comunicare – S-ar putea să fii mai bun cu ciocanul de lipit decât cu microfonul. Dar pe măsură ce te vei implica mai mult în evenimente şi activităţi vei observa că ai dobândit deprinderi în a şti să comunici cu claritate şi concizie un mesaj, şi nu va trece multă vreme până vei descoperi că ai ajuns un comunicator mai bun, atât în eter cât şi în viaţa de toate zilele.
28. Aplicaţii practice ale matematicii învăţate în liceu – Dacă algebra şi geometria predate în liceu păreau a fi complet inutile, fără nici o aplicaţie în viaţa de toate zilele, radioamatorismul îţi dă ocazia de a pune acele cunoştinţe la treabă. Dacă poţi lega unul din capetele antenei la un pom cu înălţimea de 15 de metri, iar celălalt capăt în vârful unui pilon aflat la distanţa de 22 de metri, care ar putea fi lungimea antenei?
29. Aplicaţii practice ale fizicii învăţate în liceu – Dacă interesul tău depăşeşte zona repetorului local, vei avea nevoie să înveţi despre propagare, pete solare, sateliţi, reflexie pe Lună sau APRS, ceea ce înseamnă că vei aplica niscai cunoştinţe de bază din domeniul fizicii. Iar dacă nu le-ai dobândit la vremea respectivă în şcoală, le vei învăţa acum! Şi vei constata că le vei putea pune în practică pe loc.
30. O bună modalitate de a învăţa despre practic orice subiect – Radioamatorii provin din toate domeniile vieţii şi se poate spune că nu prea există subiect despre care vreunul din ei să nu ştie câte-ceva … şi cu certitudine vei găsi pe cineva care ştie mai mult decât tine despre un anumit lucru. Şi e grozav că nouă radioamatorilor ne place să vorbim şi să ne ajutăm unii pe alţii. Nu contează despre ce ai dori să afli ceva, ai şanse mari să găseşti un radioamator care va putea să-ţi dea o mână de ajutor.
31. Prietenii de-o viaţă – Cea mai grozavă oportunitate pe care ţi-o oferă radioamatorismul este aceea de a cunoaşte oameni deosebiţi. Nenumăraţi amatori au dobândit prieteni de-o viaţă printre colegii pe care i-au întâlnit în eter, la reuniunile de club, la simpozioane şi convenţii.
32. Posibilitatea de a găsi „locuri ne-turistice”, nebătute de cei mulţi, unde poţi locui, mânca, pe care le poţi vizita, etc. – Este una dintre beneficiile cele mai subestimate din radioamatorism. Dacă eşti pe drum şi doreşti să scapi de „capcanele pentru turişti” şi restaurantelefast-food colegii radioamatori care locuiesc în zona vizitată pot fi o sursă de informaţii privind locurile mai ferite de năvala turiştilor, pe care altminteri nu le-ai fi putut descoperi.
33. O modalitate bună de a arunca o punte peste prăpastia dintre generaţii – Radioamatorismul nu face discriminări pe criterii de vârstă; comunicarea cu alţi amatori, în persoană sau în eter, oferă un prilej grozav de a cunoaşte alţi oameni, fie ei mai tineri sau mai vârstnici decât tine – de a-i cunoaşte ca semeni şi egali. (Îmi permit să adaug că radioamatorii nu ar trebui să facă nici discriminări pe criterii etnice. Cine are urechi de auzit … – nota traducătorului)
34. Oameni cu numele de Joe – S-ar putea să divagăm de la subiect un pic, din dorinţa de a ilustra cât de variat este radioamatorismul. În rândurile noastre sunt cel puţin trei persoane care provin din domenii absolut diferite, dar care au două lucruri în comun: tustrei sunt radioamatori şi poartă numele de Joe:
Joe Walsh, WB6ACU, star rock-‘n’-roll, ghitarist al trupei Eagles, a ajuns vedetă ca membru al formaţiei James Gang;
Joe Rudi, NK7U, jucător de baseball în Major League, a jucat la Kansas City şi Oakland A’s, California Angels şi Boston Red Sox; de asemenea a ajuns de trei ori cu Oakland în World Series, în 1972, 1973 şi 1974.
Joe Taylor, K1JT, savant, laureat al premiului Nobel, autorul seriei de programe „JT” care le-a dat posibilitatea staţiilor echipate relativ modest să beneficieze de moduri VHF/UHF cum ar fi meteor scatter şi reflexie pe Lună. Şi dacă a venit vorba …
35. Reflexia pe Lună – Hai să fim sinceri: care altă pasiune îţi permite să vorbeşti cu alţi oameni prin semnale care se reflectă de pe Lună? Singurii care ar putea doar să-şi imagineze una ca asta sunt radioastronomii … dar ştiaţi că un amator pe numele de Grote Reber a inventat radioastronomia în curtea sa din spatele casei, folosindu-se de cunoştinţele dobândite în radioamatorism?
36. A lucra DX (a face legături radio cu staţii aflate la distanţe mari) – Acesta este ingredientul care face radioamatorismul unic, fiind pentru mulţi dintre noi atracţia principală a pasiunii noastre. Posibilitatea pe care o avem de a vorbi direct cu alţi oameni, care aparţin altor culturi şi altor ţări – chiar şi ţări cu care guvernul nostru nu se află în relaţii prea bune – contribuie la risipirea ideilor preconcepute şi promovează buna-voinţă internaţională.
37. A fi tu însuţi un DX – Această experienţă este trăită de aceia dintre noi care trăiesc în locuri considerate „rare” de către radioamatori, iar recentele relaxări ale regulilor de operare pe bază de reciprocitate le înlesneşte amatorilor aflaţi în concediu să lucreze, chiar dacă pentru scurt timp, din locaţiile pe care le vizitează, bucurându-se de postura de „a fi un DX”.
38. DXpediţiile – Aceste călătorii organizate în scopul activării unor entităţi rare îi menţin pe DX-mani în priză şi le oferă participanţilor ocazia de „a fi DX”, de a se afla la „celălalt capăt” al popularităţii globale şi a pailapurilor.
39. Concursurile – Acesta e un sport care necesită abilitate mai mult mentală decât fizică şi ne permite acelora dintre noi care suntem dotaţi cu spirit competitiv – indiferent de abilităţile fizice – să „ţintească la aur”. În plus, concursurile scot în eter multe locaţii rare, oferind ocazii excelente de a lucra DX chiar şi celor care nu sunt concursionişti înveteraţi. Revista CQ sponsorizează 6 concursuri anuale, inclusiv două dintre cele mai populare, CQ WPX Contest şi CQ World Wide DX Contest.
40. Vânătoarea de diplome – Europenii numesc certificatele de operare „diplome”, şi denumirea este potrivită – ea indică faptul că ai atins un anumit nivel de performanţă în domeniul DX-ului, al concursurilor sau în alte activităţi radioamatoriceşti. Programul de diplome al CQ oferă recunoaşteri pentru toate nivele de performanţă, de la noua diplomă CQ iDX pentru începători la uriaşa provocare a trofeului 5 Band WAZ (lucrat toate cele 40 de zone CQ pe 5 benzi) şi a diplomelor USA CA All Counties (lucrat toate comitatele SUA)
41. Deschide oportunităţi în carieră – În special celor tineri radioamatorismul le oferă ocazia de a explora căi şi abilităţi într-o largă varietate de domenii profesionale. Cele mai evidente sunt cele tehnice şi ştiinţifice, dar există şi numeroase domenii ne-tehnice în care radioamatorismul poate fi util. Întreabă cinci amatori aleşi aleatoriu, care au intrat de tineri în hobby, dacă radioamatorismul i-a ajutat în carieră; sunt convins că cel puţin trei dintre ei vor răspunde afirmativ. (De pildă pentru noi, cei de la The CQ Magazine implicarea din anii tinereţii în radioamatorism ne-a deschis uşi spre cariera în jurnalism şi publicistică.)
42. Oferă oportunităţi inedite în relaţiile profesionale – Acest punct este de fapt o continuare a celui anterior. Din momentul în care ţi-ai ales o profesiune ai şanse să găseşti colegi amatori care şi-au făcut deja o bună situaţie în domeniul respectiv, iar legătura pasiunii comune poate fi extrem de utilă în construirea unor relaţii suplimentare pe linie profesională, în procesul de promovare pe scara succesului. În această privinţă statutul de amator poate fi asemănat cu calitatea de membru într-o congregaţie fraternă, care facilitează relaţiile cu ceilalţi „fraţi” întru pasiune.
43. Oportunităţi competiţionale în concursuri şi vânătoare de vulpi – Avem printre noi persoane dotate cu un pronunţat spirit competitiv, dar al căror corp nu ar putea face faţă eforturilor mari ale unei competiţii fizice. Radioamatorismul le oferă prilejul de a-şi exercita acel spirit competitiv fără nici un efort fizic sau cu un efort minim. Participarea în concursuri presupune şederea în faţa aparatelor şi de a opera (da, s-ar putea să fie nevoie şi de escaladarea unor piloni, dar nu e prea greu să găseşti ajutor în astfel de cazuri); vânătoarea de vulpi – căutarea unui emiţător ascuns – poate fi practicată şi din maşină, sau mergând distanţe mici pe jos, după ce te-ai apropiat cât mai mult de ascunzătoarea vulpii.
44. O bună modalitate de a colecţiona ilustrate cu adevărat frumoase, din toate colţurile lumii – QSL-urile sunt bune nu numai pentru obţinerea unor diplome; o colecţie frumoasă de QSL-uri este un tezaur de imagini provenind de pe toate meridianele, care prezintă interes pentru multe persoane, chiar dacă nu sunt radioamatori. Numeroase cărţi de confirmare sunt deosebite prin faptul că poartă trăsăturile culturale ale ţării expeditorului. Colecţia de QSL-uri a unui amator decedat a ajuns subiectul central al unei cărţi de succes –„Hello, World – o viaţă dedicată radioamatorismului” de Danny Gregory (KC2KGT) şi Paul Sahre (KC2KHN), care au privit cărţile de confirmare ca obiecte de artă. Autorii au devenit radioamatori numai după ce au pătruns ei înşişi în lumea radioamatorismului în timp ce făceau cercetări pentru scrierea cărţii.
45. O varietate cvasi-infinită de lucruri diferite de făcut, în eter şi în afara lui – Dacă eşti un amator activ, trebuie să fi muncit din greu ca să ajungi să te plictiseşti. Practic nimeni nu „a făcut totul” în radioamatorism, astfel că se găsesc întotdeauna noi moduri de lucru sau benzi noi de încercat, vreo nouă diplomă sau nou concurs pe care să ţi le fixezi ca obiectiv. Puţini sunt cei a căror staţie este „perfectă”, mereu există îmbunătăţiri de făcut, în funcţie de timpul şi bugetul disponibil. Poţi petrece ore plăcute organizându-ţi QSL-urile sau verificând dacă ai îndeplinit condiţiile unei diplome. În plus, mai sunt şi întâlnirile de club, simpozioanele şi convenţiile la care se poate participa, serviciile în folosul comunităţii la care îţi poţi aduce contribuţia sau locaţii de concediu din care poţi opera. Chiar dacă eşti legat de casă, radioamatorismul te poate menţine în legătură cu prietenii – vechi şi noi – aflaţi în lumea exterioară.
46. DX în banda de 6 metri (o dată sau de două ori la fiecare 11 ani) – Una din motivele pentru care banda de 6 metri este numită magic band este faptul că, dacă eşti suficient de răbdător, poţi lucra nişte DX-uri grozave pe o bandă care este de fapt destinată traficului local. Cele mai minunate lucruri se întâmplă o dată la circa 11 ani, în timpul maximelor fiecărui ciclu solar, când banda se deschide pentru DX-uri din toată lumea.
47. Dublu-hop E-sporadic – Nu trebuie să aştepţi 11 ani pentru asta, deşi fenomenul are loc mai frecvent în momentele când numărul petelor solare este maxim. În vreme ce propagarea E-sporadic „obişnuită” pe benzile de 10, 6 şi chiar 2 metri este previzibilă şi o bandă aparent închisă se poate deschide pentru legături DX, fenomenul E-sporadic prin dublu-hop poate oferi legături inter-ţări în banda de 6 metri chiar şi între vârfurile de activitate solară. Vara este perioada cea mai bună pentru acest tip de propagare.
48. Legături troposferice – Este efectiv o „conductă” în VHF şi UHF între două puncte depărtate, de obicei peste întinderi de apă şi în anumite condiţii meteo specifice, care îţi dă posibilitatea de a realiza legături la mare distanţă în banda de 2 metri şi chiar mai sus. Cea mai cunoscută „conductă” îţi permite să stai pe o plajă în California cu un mobil în mână şi să vorbeşti prin repetoare cu insulele Hawaii, la o distaţă de peste 3200 de km.!
49. Propagare transecuatorială (TEP) şi aurora – Aceste tipuri de propagare sunt cel mai adeseori limitate la anumite zone geografice – în general trebuie să te afli la tropice sau în apropierea acestora pentru a întrebuinţa propagarea transecuatorială, care leagă două locaţii situate la distanţă egală de ecuatorul magnetic, permiţând de exemplu legături în 6 metri între Texas şi Argentina. Pe de altă parte, trebuie să fii situat în regiunile nordice pentru a folosi semnalele reflectate de aurora boreală (numite şi „luminile nordice”) pentru a face legături la mare distanţă în VHF. (Se întâmplă ocazional ca staţii aflate în afara zonelor normale de TEP şi de auroră să reuşească legături pe aceste căi.)
50. Propagarea gray-line – Propagarea cu adevărat interesantă nu este limitată la VHF. DX-manii de unde scurte experimentaţi se pricep să asculte benzile la orele răsăritului şi ale apusului de soare în locaţia lor, ceea ce oferă căi preferenţiale de propagare către staţii aflate la antipozi şi în a căror locaţie perioada de timp corespunde cu ora apusului, respectiv a răsăritului de soare. Acest fenomen este cunoscut sub numele de propagarea gray-line referindu-se la zona crepusculară, în permanentă deplasare, zona care nu este nici în plină lumină, nici în deplin întuneric.
51. Întâlniri radioamatoriceşti – Desigur, nouă amatorilor ne place să stăm de vorbă în benzi, dar la fel de mult ne încântă să ne întâlnim şi personal. Şi dacă la mijloc mai apar şi nişte chilipiruri, cine ar putea rezista tentaţiei? Astfel de întâlniri sunt în parte întruniri de socializare, în parte talciocuri unde se oferă „marfă” folosită, sau, în cazul unor organizări de anvergură, adevărate expoziţii comerciale, unde te poţi informa sau cumpăra tot felul de scule noi.
52. Dayton – Cea mai mare dintre marile întruniri, Dayton Hamvention este un eveniment la care ar trebui să încerce să participe orice radioamator măcar o dată în viaţă (atenţie: încercarea are tendinţa de a se transforma în obicei). Mii de amatori din toate colţurile lumii năpădesc sud-vestul statului Ohio în fiecare primăvară, pentru a vedea ultimele noutăţi, pentru a căuta chilipiruri în masivul talcioc (dacă nu găseşti un anumit lucru la Dayton înseamnă că n-ai cum să-l găseşti nici în altă parte), pentru a reînnoi vechi prietenii şi a înnoda altele noi.
53. Field Day – Oficial aceasta este aplicaţia anuală a comunicaţiilor de urgenţă, organizată de ARRL, dar în fapt este mult mai mult – e parţial concurs, parţial tabără, parţial grătar, parţial sfârşit de săptămână petrecut împreună cu familia, şi – pe lângă toate acestea, da – şi un exerciţiu de testare a gradului de pregătire în caz de urgenţă. De obicei amatorii care participă măcar şi la o singură activitate competitivă în cursul anului se regăsesc şi în Field Day.
54. Îţi construieşti propria aparatură – Aceasta este o tradiţie aparţinând radioamatorismului de la începuturile sale. Fireşte, în acele vremuri construirea propriei aparaturi era o necesitate. Acum, în lumea noastră prefabricată, în care domneşte principiul „foloseşte şi aruncă”, este o provocare şi o rară oportunitate să construieşti ceva util cu mâinile tale (şi cu uneltele potrivite).
55. Folosirea echipamentului construit de tine însuţi – Nu există cuvinte pentru a descrie sentimentul care te cuprinde în momentul în care porneşti un aparat pe care l-ai construit singur … şi care, iată, funcţionează! Poţi comunica cu el! Este o adevărată minune. Dar, după cum am spus, sentimentul este indescriptibil. Trebuie să trăieşti această experienţă ca să înţelegi!
56. Operare în QRP dintr-o locaţie îndepărtată – Ocazia de a lucra dintr-un loc exotic oferă provocări şi plăceri deosebite, care se amplifică simţitor din momentul în care te decizi s-o faci folosind putere redusă (QRP).
57. Realizarea comunicării prin intermediul telegrafiei, când nu reuşeşti cu nimic altceva – Vocea reuşeşte să străbată chiar şi atunci când propagarea e neglijabilă, semnalele modurilor digitale de ultimă oră pot fi într-adevăr recepţionate, chiar dacă se situează sub nivelul de zgomot … cu condiţia să existe un calculator funcţional de ambele părţi. Singurul calculator de care ai nevoie pentru a recepţiona codul Morse este cel aflat între urechile tale.
58. Experimentarea noilor moduri şi a noilor tehnologii – Viitorul radioamatorismului se află – sau, ar trebui să se afle – în mâinile noastre. Ni s-a dat libertatea şi flexibilitatea de a încerca noi căi de comunicare sau de a găsi noi modalităţi de a întrebuinţa tehnologia existentă. Trebuie să continuăm a fi promotori ai progresului tehnologiei comunicaţiei.
59. Experimentarea cu antenele – Asistând la micşorarea la dimensiuni aproape microscopice a componentelor electronice avem câteodată impresia că joaca cu ciocanul de lipit şi cu construcţiile proprii e de domeniul trecutului. Dar acest lucru nu este valabil în cazul antenelor, o îndeletnicire permanent deschisă experimentării. Restricţiile în privinţa spaţiului şi legile care interzic antenele exterioare ne stimulează creativitatea în această sferă a radioamatorismului.
60. A citi revista The CQ Magazine – Sperăm că aceasta nu reprezintă o provocare, ci doar o îndeletnicire plăcută, o lectură educativă şi lesne inteligibilă, lună de lună. Nădăjduim că CQ a fost şi va continua să fie unul dintre numeroasele lucruri care contribuie la bucuria de a fi radioamator!
Traducerea a fost publicată iniţial pe www.radioamator.ro şi în ianuarie 2010 pe blogul traducătorului http://yo4px.blogspot.com