Visele s
e răzbună pe noi dacă nu le-nțelegem,
Dacă le lăsăm să plece,
Imagini șterse alunecând în uitare pe o cale de aer.
Chiar se întâmplă.
Femeia bătrână m-a privit cu ochi orbi de milă.
Îi simțeam regretul ca pe o despărțire de sine.
”Nu te pot ajuta, copile.
Dacă veneai acum un an cu inima dezlegată, treceai.”
Niciun vis nu seamănă cu celelalte.
Nu le-am înțeles nici în ultima noapte.
Ai plecat pe calea de aer, ca o pasăre.
Nu te-am oprit, nu te-am chemat înapoi.
Zborul îți era fără întoarcere.
Știam că plata mea vei fi tu, plutind pe aripi colorate.
Imagini din visul alunecat în uitare.
Chiar se întâmplă!
…ASEMENEA VIS ,NU TREBUIE IN RUPTUL CAPULUI ALUNECAT IN UITARE…