Azi nu mai scriu nimic
sunt lacăte în gânduri
şi toamne răstignite-n cer
Un fulger mi-a strivit retina
e grea lumina
zăvorâtă-n sânge adulter
Azi nu mai caut semne
ascult
cum rodeşte pământul
în trup de fecioară
flămândă
ce-aşteaptă la răspântii
să mă vândă
muzelor confuze
şi nopţilor înspăimântate
în care pier…
… azi…
cuvintele mi-au cumpărat
tăcerea
c-un singur semn…
+
… şi-o toamnă grăbită
desfrunzită de taine şi culori
l-a scrijelit…. delicat
pe braţu-i din lemn
putrezit…
Valentina Bisog