Viaţa mea a fost una cât se poate de normală pe toată perioada copilăriei şi adolescenţei până la un punct, acel punct prematur al vieţii la vârsta de 18 ani când după ce am terminat liceul şi mă pregăteam entuziasmat de facultate, tot ce a trebuit au fost analizele pentru adeverinţă medicală necesară admiterii la facultate ce au trezit mici suspiciuni care după îndelungi drumuri şi investigaţii s-au dovedit a fi o boală necruţătoare numită limfom limfoblastic cu celulă medie T precursoare stadiul IV-B (biopsie ggl. Nr.167936 /28.09.2009 , Instit. V.Babeş).
De atunci sunt pacient la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti care a devenit într-un fel casa mea din moment ce petreceam timpul mai mult prin spital decât acasă.
După 9 luni de şedinţe de chimioterapie cu citostatice greu suportate şi complicaţii printre care şi pneumonie,tratate pe parcurs, am ajuns la final de tratament şi am făcut evaluarea finală pentru a primi confirmarea că boala a intrat în remisie şi îmi pot continua viaţa de unde rămăsese.
Tomograful mi-a demonstrat că necazurile mele nu se terminau acolo ci continuau deoarece am descoperit că în urma pneumoniei, la plămân se formase un tuberculom de lob inferior drept. A urmat o operaţie şi un tratament tuberculostatic de 6 luni care a sistat tratamentul de întreţinere al limfomului timp de 2 luni deoarece putea creşte concentraţia toxică în sânge.
După cele 2 luni am revenit pentru o reevaluare a bolii prin analize imagistice, de sânge şi măduvă osoasă care s-au dovedit a fi la fel cu cele cu care ma obişnuisem până atunci şi anume neîmbucurătoare, boala continuând să avanseze. La decizia medicilor s-a reluat tratamentul cu citostatice pentru a menţine un rezultat cât mai bun care ar trebui consolidat ulterior cu un transplant de măduvă de la frate sau soră compatibili . Au fost efectuate analizele de compatibilitate cu sora dar din păcate s-a obţinut un rezultat de compatibilitate de doar 50% care nu este suficient.
Singura şi ultima mea şansă rămâne căutarea de donator străin care se poate efectua doar în străinătate. Aceasta necesită plata procedurii medicale de 106.000 euro suportată de stat, plus cheltuielile pentru pacient şi însoţitor, adică bilete de avion, hrană, medicamente pentru tratament aferent şi cazarea pe o perioadă de 4 luni până la 2 ani în Israel,cheltuieli care pot ajunge la o valoare estimativă de 50.000 euro. Această sumă nici eu, neavând o sursă de venit şi nici familia mea cu un venit minim nu ne-o putem permite.
Donatorul compatibil a fost găsit şi tot ce mai este nevoie sunt cei 50.000 euro din care pentru început sunt necesari 10.000 euro, iar restul pe parcursul recuperării post-transplant,recuperarea fiind etapa cea mai importantă.
Menţionez că până acum am strâns 6.300 euro şi mai este nevoie de 3.700 pentru a putea pleca să fac transplantul.
Pentru a putea ajunge la clinica Hadassah University Hospital din Ierusalim, cer ajutorul oricui poate ajuta şi v-aş rămâne profund recunoscător.
Persoane de contact:
Alexe Ion : 0729873918
Alexe Dumitru : 0724426411
Pentru cei care doresc şi mă pot ajuta a fost deschis contul: RO58BRDE120SV14067901200 la banca BRD sucursala Călăraşi
Povestea integrală, poze şi documentele medicale pot fi găsite pe blogul lui Ionuţ Alexe http://sansauneivieti.blogspot.com/; cazul fiind obiectul unei emisiuni de ştiri de la Antena 1 Călăraşi( http://www.youtube.com/watch?v=KIo0RZsy0LY)
curaj Ionut, Suntem langa tine!
De fiecare data cand sunt pusa fata in fata cu un asemenea caz ma simt coplesita, dar mai presus de toate traiesc dorinta imperioasa de ajuta. ” Banutul vaduvei „, daca stiti parabola crestina, este valabila pentru oricine doreste sa faca un gest bun. In asemenea situatii, viata de aici, dintr-un mic oras din Romania, ne mai dovedeste o data ca nu ne putem baza doar intr-un ajutor venit de la un sistem falimentar in care vrem, nu vrem investim lunar pentru noi si copiii nostri.
In aceste momente dificile pentru Ionut cred ca apropierea celor care-i putem oferi sprijinul chiar si printr-un apel telefonic nu doar va salva o viata, dar ne vom salva chiar pe noi de la izolarea si neincrederea in viitor la care am fost condamnati pe nedrept.
Sper ca Ionut sa capteze cati mai multi oameni alaturi !
am descoperit intamplator povestea mea si pe acest site si vreau sa spun celor carora s-au ingrijorat pentru mine ca acum dupa un an de transplant totul merge foarte bine,este minunat sa nu mai ai griji si sa iti vezi de viata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic pana acum,de o perioada buna de timp incerc sa imi reiau viata de unde o lasasem inainte de a interveni boala si incet,incet reusesc, asta datorita acelor persoane care m-au sustinut si vreau sa le multumesc prin acest mesaj.
Cei ce vad aceste vorbe sper sa se gandeasca ca in tara mai sunt zeci de copii si tineri ce au nevoie de un sprijin de orice tip,fie el financiar fie spiritual pentru a trece peste acele clipe grele.