Greu îmi este când trec pe lângă mormintele strămoşilor!
În seceta vremurilor pământul vechi doarme peste ei.
E crăpat.
Le văd oasele împrăştiate ca nişte arşice
Pe masa unor jucători care nu au câştigat niciodată nimic..
Le văd orbitele goale privindu-mă ca nişte semne de întrebare.
Cârcotaşi, orgolioşi, arţăgoşi, cor de umbre,
Îi aud gângurind cu maxilarele strâmbe.
– Ce ai făcut fiule, ce ai făcut nepoate, cu viaţa ta pe Pământ?
– Mai nimic, dragilor. M-am luat după voi şi am tot aşteptat vremuri mai bune.
Nu au apărut.
Corul de umbre cântă refrenul:
– Am muncit pentru tine.
Te-am trimis la şcoli.
Din întunericul nostru te-am împins la lumină.
Tu ai fi putut!
…intre noi fie vorba…stiu ei TOT ce „tu ai fi putut” SA FACI si tot ce a ce
realmente ai facut ?
intrebare grea si chinuitoare in primu rand pentru cel care se intreaba…
Da, sunt convins ca ei stiu ca as fi put.