Deasupra, plafonul din plăci albe moi.
Acolo sunetele adorm
Pironite de priviri muribunde.
Ce va fi mâine?
Ce va fi până la ziua de apoi?
Dedesubt, podeaua din scânduri albe.
O ignoră sub tălpile desculţe,
Sub bătăturile dureroase.
Cineva a uitat să închidă ferestrele.
Un corp inert la frig, la căldură, transpiră,
Să nu se înece în şuvoiul ultimelor gânduri.
Din tavan coboară efluvii magnetice.
Se focalizează pe patul alb ca un sicriu
Pe care corpul inert doarme cu ochii deschişi.