In multitudinea de stiri explozive-mariri de preturi, cresterea rapida a cotei de inflatie, declaratii prezidentiale “ciudate”, criza bacalaureatului, coruptie, in diverse domenii etc. si multe altele explodeaza brusc o stire noua: Bucurestiul este bintuit de zvonuri insistente: se fura copii! Conform acestor zvonuri, acestia sunt furati de pe strada, urcati in masinile-ambulanta ale Serviciului de Salvare, unde sunt ucisi, pentru a li se preleva diverse organe, destinate vinzarii (!!). Zvonurile sunt insistente si se raspindesc repede, avind suportul retelelor de comunicare rapida prin internet: posta electronica, facebook, etc.
Si cum subiectele legate de copii sunt cele mai sensibile, si este firesc sa fie asa in oras s-a stirnit o isterie colectiva impotriva unui adversar inedit: Salvarile. Masinile, care alearga de peste un secol prin oras, pentru a salva vieti si in fata carora , orisice cetatean cu minimum de responsabilitate se apleaca cu respect, sunt noul adversar. In plin centru al capitalei _calea Mosilor, bulevardul Dacia-sau in artere circulate ca Pantelimon sau Titan, masinile Salvarii sunt agresate(8 masini in trei zile), soferi au fost raniti. Grupuri de cetateni, ce s-au autoinvestit cu functii de control, au legitimat paramedici si soferi, i-au injurat-pomenirea mamei este o traditie intr-un anume “civism” dimbovitean- se pare ca unii au fost loviti, masinile au fost perchezitionate si mai presus de toate i-au intirziat in munca lor, in care secundele pot fi frontiera dintre viata si moarte.
In acest timp, Politia Romana, cu o promptitudine laudabila, a dat repetate communicate , in care infirma zvonurile: nu s-au gasit cadavre, saci cu organe, etc. dar avertismentele nu si-au produs efectul. Zvonurile iresponsabile sunt mai puternice! Agitatia continua: Explicatii ca “lumea a vazut’, ‘ni s-a spus’, etc. par mai credibile, decit declaratiile oficiale.
Cine este sensibil la memoria istorica nu poate sn nu fie alertat. Zvonurile despre rapiri si ucidere de copii vin de departe, din Evul Mediu, cind diverse interese lansau astfel de zvonuri, care erau apoi urmate de “expeditii punitive” impotriva celor pretins vinovati. Atunci exista un ‘vinovat de serviciu”, evreul. Sterotipul de infanticid ritual este cel mai puternic din multele stereotipuri si clisee ale antisemitismului. O excelenta analiza a cestui stereotip, a difuzarii sale, in diverse arii culturale, este facuta de Andrei Oisteanu, in lucrarea, devenita clasica Imaginea evreului in cultura romana (Humanitas, 2001).
Stereotipul a rezistat timpului si a fost folosit, atunci, cind lideri de opinie l-au considerat necesar. Un asemenea criteriu a provocat marele pogrom antisemit de la Chisinau (1903), cel ce deschide spirala singeroasa a antisemitismul secolului 20. In acest caz cel ce manipula era regimul tarist, dar un A. C. Cuza, omul unei puternice si singure obsesii: antisemitismul, participa prin conferinte la pregatirea atmosferei pogromiste.
Si exemplele continua, ele sunt prezente si in perioada comunista –in 1965, in zona Brasov, la Rasnov si in zona inconjuratoare, aparuse un zvon despre o masina Wartburg “cu niste evrei , care omoara copii’. Fara doar si poate zvonurile acelei vremuri, veneau din laboratoarele de dezinformare ale Securitatii.
Actualele zvonuri nu au (inca!!) in obiectiv vinovatul traditional. Dar aceasta este numai o chestiune de timp.
Ceece nu inseamna ca zvonurile si isteria provocata de acestea nu sunt periculoase.
Criza economica prelungita, cu efecte dureroase pentru majoritatea paturilor sociale este un cadru ideal pentru zvonuri destabilizatoare. Dar criza politica este insotita de o criza politica, ce a dus la concentrarea tuturor fortelor politice, indifferent de culoare, la conflictul intre cei pro si contra guvernarii. Dar mai exista si alte pericole, care sunt complet neglijate. Ma gindesc la forte extremiste, care stiu sa se foloseasca de divizarea societatii si isi aduc obolul la slabirea statului de drept. In fond acesta este, in primul rind, in pericol. Despre pericolul extremist se vorbeste putin, reprezentanti ai acestor forte sunt invitati la diverse posturi televiziune, care cu iresponsabilitate le ofera o anume respectabilitate. In aceste conditii atmosfera sociala devine deschisa oricaror zvonuri. Ce poate fi un atac mai periculos la democratie si la statul de drept, decit grupurile de “militieni-voluntari” care isi permit sa opreasca ambulante sis a legitimize cadre medicale. Este un semn ca pericolul exista!
Iar istoria prin invataturile ei poate ajuta. Poate este necesara o mobilizare a societatii civile si in aceasta problema. Cici altfel…statul de drept este in pericol, si o data cu el, insasi liberatea de miscare a acestei societati civile.
Nu e nimic altceva decît inconştientul colectiv care îşi reînvie/reinventează obsesiile. Acest tip de zvonuri a existat acum 50, 40, 30 de ani. Aceeaşi legendă, doar împrejurările diferite. Prelevare de organe, copilaşi smulşi de la sînul matern (sic!). Întotdeauna există cîte un martor „creditabil”, un unchi, o mătuşă, un prieten îndepărtat. În zvonurile de azi nu există nici urmă de „evreitate”. Nu e nimic extremist, domnilor. 🙂 Nimic altceva decît inconştientul colectiv. Şi frica de ziua de mîine.
O fi si un sambure de adevar in toata povestea asta. Un intelept proverb romanesc spune ca nu iese foc fara fum.
Au existat in istoria romanilor sute de cazuri in care copii erau rapiti de tigani, schiloditi si pusi sa cerseasca.Schetele grotesc deformate ale acestor micuti nefericiti pot fi observate si astazi in Muzeul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici.
Astia sunt alogenii, care din prea multa toleranta a romanilor, si-au facut de cap.
Nu exista zvonuri asemanantoare la adresa evreilor, cu toate ca scandalul de la clinica Zabyc ridica niste intrebari…
Comentariul rasist si antisemit semnat Jon (obisnuita lasitate a acestor indivizi) confirma utilitatea unor astfel de articole.
Dar nu e. Sau considerăm OTV o sursă creditabilă? Pe lîngă povestea cu copiii, mai există zvonurile cu viruşii gripei, cu cutremurele, cu guvernul bubulilor. Spaima are nevoie de nume. Spaima, dar şi sancta simplicitas.
Voiam să spun că de la un zvon tîmp la „pogrom” e-o cale-atît de lungă…
Domnul „Jon” e putin cam ametit, sau adormit. Se trezeste ca harciogul din Alice in Tara Minunilor (pentru care era acelasi lucru „dorm cand respir” cu „respir cand dorm”), spunand „nu iese foc fara fum”.
Haide domnule „Jon” ! Proverbele romanesti sunt intr-adevar, intelepte, dar nu asta, inventat de matale !
Dar lasand la o parte astfel de comentarii ametite, agramate, de o anumita educatie si rau intentionate, parerea mea este ca cel care a raspandit zvonul a urmarit altceva.
Cred ca acest mesaj trimis pe e-mail a fost un „spam”
Nu stiu daca cei care citesc acest articol stiu ce este un „spam” si la ce foloseste.
Un „spam” este un mesaj nesolicitat, trimis prin e-mail. Prin el, autorul cauta sa adune cat mai multe adrese de e-mail, pe care apoi le vinde „la pachet” unor firme care difuzeaza reclame pentru diferite produse. Ori, ca sa aduni cat mai multe adrese, trebuie sa ai un mesaj percutant, pentru ca zvonul sa se raspandeasca cat mai mult si cat mai rapid.
Nemaiavand resurse de imaginatie, autorul a apelat la un zvon verificat ca sigur pentru a fi raspandit prin e-mail ca „spam”.
Pana acum erau trimise ca „spam”, mesaje prin care ti se cerea sa ajuti un copil bolnav, mizand pe mila crestineasca, sau ti se atragea atentia sa nu deschizi geamul masinii la stop, pentru ca sunt hoti care-ti fura poseta, sau alte mesaje mai putin vinovate decat cel cu copiii.
Nu stiu daca autorul a reusit sa-si adune adrese de e-mail, dar in mod sigur a creat panica in afara spatiului virtual si bine ar fi sa fie prins de catre cei in drept.
Domnule cate pogromuri au fost declansate in ultimele doua milenii, inclusiv in secolul al XX-lea din cauza unor zvonuri, creditabile sau necreditabile?
Da, dar în ce fel de lumi? În ce fel de civilizaţii? Dacă ne amintim, numai de lumi democratice nu am putea vorbi… Monştrii interiori rămîn, zvonurile rămîn, există, însă, o piedică foarte abruptă în calea lor.
Domnule Iaru, nu credeți că evreii, care au fost ținta atâtor pogromuri, au dreptul să fie mai vigilenți decât restul cetățenilor statelor democratice?
Eu ştiu? Există o componentă anti-semită în ţările de care vorbim? Eu ştiu că multe alte popoare au fost ţinta altor pogromuri – să luăm numai exemplul armenilor, ucrainienilor, belaruşilor, gruzinilor –, dar se pare că popoarele în cauză consideră acel eveniment îngrozitor cu adevărat un accident al istoriei. Nu-l uită, dar nici nu găsesc prilejuri pentru victimizare, dacă nu e cazul. Articolul a pornit de la o imbecilitate zvonistică pentru a atrage atenţia asupra „evreităţii”. Nu e cazul, nu s-a discutat niciodată, nu au fost arătaţi cu degetul vinovaţii (etnici) ş.a.m.d.
Mai naşpa, cum se spune, în familiile tradiţionale, exponentul „răpitorului” e ţiganul, nu evreul. Ar fi şi ridicol. În România, după statisticile oficiale, mai sînt maximum 20.000 de evrei, iar eu, unul, n-am mai auzit cuvinte jignitoare la adresa poporului evreu de cel puţin 10 ani… E o legătură atît de îndepărtată între zvon şi pogrom că mi se pare şi forţată, şi nerealistă. Asta e tot. Poţi să-ţi iei precauţii, dar e bine să nu acuzi fără probe şi nici să nu te victimizezi – repet – dacă nu e cazul. Dacă mai ţineţi minte, acum 10 ani, a fost vandalizat un cimitir evreiesc. Nu erau „legionarii”, erau nişte copii de şcoală care au ţinut, cu minţişoara lor puţină şi cu instrucţia lor precară, să se distreze. De altfel, au repetat actul şi în cimitirele creştine…
Domnule Iaru, consultați statisticile privind atacurile antisemite în Europa occidentală și veți avea răspunsul. Cât privește armenii, cred că glumiți. Gândiți-vă doar ce discuții stârnește îb țări ca Statele Unite sau Franța folosirea termenului de „genocid” și protestele Turciei. Problema dumneavoastră, domnule Iaru, este că nu păreți capabil să vă puneți în pielea unor oameni provenind din etnii sau popoare care au suferit crunt, așa cum poporul român nu a suferit. Asta nu e victimizare, ci învățare a lecției istoriei.
„eu, unul, n-am mai auzit cuvinte jignitoare la adresa poporului evreu de cel puţin 10 ani… ” – faceți o lectură zilnică a câtorva situri de internet și veți fi asurzit.
PS Profanarea Cimitirului Evreesc din București a avut loc în octombrie 2008, nu acum 10 ani.
Da, domnule Clej, dar aici, în acest articol, era vorba de un zvon românesc, o realitate românească şi o ameninţare românească. Nu ştiu cum se face, dar, de fiecare dată cînd discutăm despre România, se aleg cele mai negre teme şi se sugerează cele mai nenorocite consecinţe. Poate că aşa dă bine pe bloguri. Poate că partea întunecată face un rating mai mare. România mai neagră decît e – asta o o temă de succes. România misogină. România rasistă. România xenofobă. România feudală. România nu o duce bine deloc, dar hai să nu-i punem în spinare ce nu poate duce. Repet: nu e nici o legătură între zvonurile cu copii răpiţi şi vreun pogrom. Hai să spunem că asocierile au fost grăbite, nu greşite, iar informaţia de care s-a slujit autorul nu e fost chiar de prima mînă. Dar cum să mă fac înţeles? Nu e nici o legătură. Dacă un dement spune ceva la OTV, dacă un obsedat postează pe bloguri, astea sînt accidente psihiatrice şi nu sociale.
Acum cîteva răspunsuri punctuale:
Da, genocidul armenilor stîrneşte discuţii, dar NUMAI legat de refuzul Turciei de a şi-l asuma şi de încercările propagandiştilor de a-l nega sau justifica. Hai să presupunem că în statele de care vorbiţi (Franţa, SUA) s-ar pune în discuţie genocidul evreiesc. Vă puteţi imagina aşa ceva? Ar fi, oare posibilă o astfel de punere în discuţie cu argumente pro sau – hm – contra? Eu, sincer să fiu, cred că nu.
Genocidul împotriva ţăranilor ucrainieni, 1932-33, 7 milioane de suflete, nu e nici prea menţionat şi nici prea bine văzut, nu? Cine vorbeşte în numele lor? Aproape nimeni! Genocid a fost şi-n Cambodgia. Am stat de vorbă, de curînd, cu un supravieţuitor. În ciuda suferinţei, el nu crede altceva despre acele vremuri, decît că au fost un accident uriaş al istoriei şi face tot ce depinde de el să nu se repete. Da, dar nu are impresia, dacă cineva smîngăleşte zidurile oraşului cu secera, ciocanul, sau o steluţă roşie, că se va şi întîmpla.
Eu nu fac lecturi zilnice ale site-urilor. M-a ferit Dumnezeu. Cele mai multe sînt oligofrene şi consfinţesc dreptul inalienabil al oligofrenilor de a vorbi liber într-o lume liberă. Eu, ca om care munceşte de dimineaţa pînă seara, mă întîlnesc, în schimb, cu zeci, sute de oameni vii, şi, pe cuvînt, nu am văzut.
Articolul, în opinia mea, merita cel mult o cheie umoristică, precum subiectul. „Caţavencii” aşa l-au tratat şi, vă asigur, aici, în România reală, nimeni nu-l vede altminteri. Poate OTV. Prostia e mai tare decît conspiraţia.
P.S.: Am purtat o interminabilă corespondenţă cu o lesbiană de origine română care se încăpăţîna să creadă că, în România, mai poţi fi închis sau discriminat pentru orientarea ta sexuală. Pentru acea doamnă, România strâmbă era mai comodă.
Domnule Iaru, dumneavoastra faceti o eroare fundamentala, atunci cand amestecati antisemitismul, care are radacini in anti-iudaismul religios cu radacini adanci in Noul Testament si in Coran, nu este un fenomen trecator, one-off, asa cum au fost cumplitele genociduri din Armenia, Ucraina, Cambodgia si cel mai cumplit dintre toate, Marele Salt Inainte din China 1958 – 1961. Fiind fundamentat teoretic el constituie o amenintare perpetua impotriva evreilor, oriunde s-ar afla ei. Daca n-ati sesizar antisemitism inseamna ca nu stiti ce este acela sau nu vreti sa stiti. La revista ACUM nr confruntam aproape zilnic cu asa ceva. Cat priveste chestia cu lesbiaba este a doua oara cand introduceti o astfel de comparatie care dovedeste ca nu intelegeti problema.
Domnule Clej, e a doua oară cînd încercaţi să-mi dovediţi că nu ştiu, nu înţeleg şi nu am acces la cunoştinţe. Că sînt un român ignorant, din România.
Cred că am obosit să fiu luat drept ceea ce nu sînt. Dar mie-mi plac discuţiile clare şi argumentele limpezi.
Articolul poartă numele: “Se fură copii” – zvonuri prevestitoare de pogrom? de Liviu Rotman De aici am pornit. N-am să mă mai obosesc să argumentez nimic. Acesta e titlul, aştept demonstraţia. E un titlu fără acoperire.
Apoi, am să vă rog să-mi spuneţi unde fac eroarea, că n-am înţeles. Cred că aţi pierdut pe drum partea a doua a argumentaţiei: (citez) „cand amestecati antisemitismul, care are radacini in anti-iudaismul religios cu radacini adanci in Noul Testament si in Coran, nu este un fenomen trecator, one-off, asa cum au fost cumplitele genociduri din Armenia, Ucraina, Cambodgia si cel mai cumplit dintre toate, Marele Salt Inainte din China 1958 – 1961.”
P.S.: Genocidul armenilor a avut loc în Turcia.
P.P.S.: Nu vreau să consider „nu stiti ce este acela sau nu vreti sa stiti” altceva decît o exprimare nepoliticoasă, cu rădăcini istorice. 🙂 Aşa se vorbea în România aceea: A greşit sau a vrut să greşească.
Domnule Iaru, hai sa va mai explic o data, poate de data asta intelegeti: antisemitismul nu este un accident al istoriei, este o ideologie cu radacini vechi si adanci. Spre deosebire de conflictele pe care le-ati mentionat, antisemitismul nu dispare si nici nu necesita existenta unui numar mare de evrei (vezi de pilda pogromul de la Kielce din 1946 sau „antisemitismul fara evrei” din Polonia de azi).
Asa incat, toate comparatiile pe care le faceti sunt gresite, iar minimalizarea antisemitismului din Romania e de-a dreptul bizara.
Domnule Clej,
citind cele de mai sus, imi dati voie sa va spun ce inteleg ca a vrut sa spuna dl. Iaru ?
Ca, pornind de la titlul articolului,“Se fură copii” – zvonuri prevestitoare de pogrom?
raspunsul dumnealui ar fi:De data asta, nu.
Pentru ca dl.Iaru se afla in mijlocul a „zeci si sute de oameni vii”, dumnealui nu a auzit printre barfele lor, nici o aluzie antisemita.
Este o parere pe care cred ca trebuie sa o respectam.
Citesc de putina vreme aceasta revista virtuala si mi se pare foarte interesanta.
Aveti, va rog, mai multa incredere ca cititorii dvs. stiu sa discearna.
Doamna Tania, fiind ceva mai vechi decat dumneavoastra pe aceasta pagina si citind IN ANSAMBLU ce a scris domnul Iaru (inclusiv chestiunea cu victimizarea) nu pot sa nu remarc o lipsa de discernamant atunci cand sustine in mod implicit ca antisemitismul (care chipurile nu exista in Romania, simtandu-se personal jignit de o asemenea acuzatie) e un accident al istoriei. De aici si afirmatia ca articolul este neavenit.
Nu, dle Clej, este a nu ştiu cîta răstălmăcire şi mă mir cînd văd cum interpretaţi ce spun. Nu ştiu în ce cheie citiţi nişte rînduri, totuşi, foarte clare. O fi cheia de la poarta verde, a lui Minulescu. De ce citaţi cu părtinire? Nu înţeleg şi pace! NU am susţinut că NU există antisemitism, că nu despre asta era vorba. Există, ca peste tot în lume. Numai că nu mai există la o scară „europeană”, nu mai este o problemă de stat, nu mai este o „preocupare obsesivă” şi nu are nici o legătură cu articolul de mai sus. Nu poate fi citată nici o aluzie care să lege zvonurile despre răpiri de vreun pogrom sau de „evreitate”. Şi e ciudat: am spus foarte clar, tot mai sus, că genocidul sau pogromul sînt accidente tragice ale istoriei, nu regula istoriei. Accidente. Nu am confundat niciodată crima cu motivaţia obscură, religioasă sau supranaturală a crimei.
@Tania
Nu am vrut să spun „de data asta, nu”, ci un NU simplu. În acest caz nu e nimic xenofob, rasial sau etnic, e o chestie „abisală”, în sens, vai, umoristic. Şi nici nu îndreptăţeşte o temere pentru vremurile care vor veni. De altfel, autorul, dl Rotman, nu aduce nici un argument în interiorul articolului. Faptul că, istoric vorbind, „evreul” era ţinta amocului popular nu îndreptăţeşte nici o speculaţie în acest caz.
Presupunand ca nu e Adah Kaleh, cum se ajunge pe acea insula fericita pe care o locuiti in Romania, domnule Iaru? Nu ati auzit comentarii antisemite, nu le-ati citi (desi ele abunda in subsolul mai fiecarui articol despre evrei, Israel, ba chiar despre Isarescu si muti alti escu), antisemitismul este atestat de sondaje, iar Dumneavostra considerati ca astea sunt ….accidente nereprezentative otveste (care este audienta acestui post?). In urma cu multi an am publicat in „Revista 22” un articol despre zvonuri similare carora li se daduse promientsa inntr-o revista cu oarecare circulatie, azi defuncta. ce s-a schimbat de atunci? „Jon” va arata cum stau lucrurile cu „fumul”…. Dati-mi si mie adresa insulei, domnule Iaru. Numai sa nu fie cumva str. Inconstientei, numarul bis.
Nu aveam de gind sa raspund diverselor reactii, dar domnul Florin Iiaru, ma stimuleaza.
Domnule Iaru, fireste orisice subiect poate fi minimalizat si orisice fapt poate fi declarat inexistent.
Reactia dumneavoastra -cel putin asa suna-se poate traduce astfel: iarasi evreii, iarasi antisemitism. De ce trebuie sa discutam de asta!Ne-am plictisit! Nu ne priveste! Si, ca o extindere: evreii istia vor sa para
Si acum sa incerc sa ma explic: nu am spus ca zvonurile ce au explodat saptamina trecuta pe toate canalele tv implicau evrei. Ci ca ele sunt construite pe schema clasica a antisemitismului: crima rituala. Acest cliseu insoteste secole de antisemitism Am spus si in articol, acum locul evreului este luat de un alt vinovat de serviciu. De data asta este vorba o importanta si necesara institutie si implicit statul de drept! Alerta mea nu era pentru evrei! Ci pentru societaea romaneasca, erodata printre altele de un extremism, tolerat prin tacere.Dupa unii ce gindesc ca dumneavoastra, extremismul este asa de neinsemnat, incit…ar trebui protejat!
Cum considerati dumneavoastra, formarea acelor patrule ce opreau salvarile. Acesti „gardieni” nu sunt un sah la statul de drept? Sau trebuie sa asteptam sa creasca aacest val si sa vedem acte de justitie „in aer liber” executate de „cetateni vigilenti”. Si in anii „30 s-a spus despre legionari, ca sunt niste tineri „de treaba”. Si cind tinerii de treaba au inceput sa ucida-primul ucis a fost un prefect de politie, deci un simbol al statului de drept! Slabiciunea fata de acestia , lipsa de reactie la timp au adus deasupra Romaniei o lunga noapte a totalitarismului.
Spuneti ca este un lung drum de la zvon la pogrom, dar lectile istoriei ne arata ca acest drum, nu este chiar atit de lung si a fost parcurs timp de secole. Da pogromuri au fost si impotriva altora decit evreii (inclusiv in secolul 16, in Moldova impotriva armenilor) dar in constiinta umanitatii pogromul este asimilat cu antisemitismul si uciderea evreilor. iar orisice act extremism, are in „nota de subsol” si antisemitism, chiar intr-un spatiu unde nu mai sunt sau aproape nu mai sunt evrei. Iar secolele pline de pogromuri au dat evreilor o anume sensibilitate, care sa functioneze ca aparat de detectat miasmele etremismului.
In ce priveste, ca nu auziti antisemitism…as putea sa va dau o lista lunga de marturii, dar s-o lasam pe altadata!
Sînt, pur şi simplu, adus la exasperare! E incredibilă atîta rea-voinţă pe faţă!
Domnilor, spuneţi-mi în cuvinte simple ce legătură are titlul articolului cu conţinutul lui. Atît. Nu cer mai mult în ceea ce priveşte articolul. E vorba despre articolul care se numeşte: „“Se fură copii” – zvonuri prevestitoare de pogrom?”
Mai doresc (doresc prea mult?) să-mi arătaţi unde AM SPUS CĂ NU EXISTĂ ANTISEMITISM? O asemenea mistificare ar sufoca şi un om mai răbdător decît mine. Am spus că nu e nici o iotă antisemită în zvonurile actuale. Nu e. Dovediţi-mi că e! Cu fapte şi declaraţii.
Acum 150 de ani, Titu Maiorescu răspundea unor polemici cu „Nu e în cestiune”. Ce legătură au istoria pogromurilor, nefericirea unui popor şi toate cele afirmate în comentarii CU ARTICOLUL ÎNSUŞI? Nu e în cestiune!
Dle Rotman, despre ce patrule vorbiţi?
Iată FAPTELE:
1. CANACAN (!) http://www.cancan.ro/actualitate/intern/bucurestiul-sub-teroarea-zvonurilor-copii-rapiti-si-goliti-de-organe-172408.html
2. http://www.a1.ro/news/social/isteria-copiilor-furati-pentru-organe-loveste-romania-160427.html
3. http://www.realitatea.net/se-fura-copii-pentru-organe-isteria-din-vremea-comunismului-a-revenit_851129.html
4. http://www.gandul.info/news/atentie-parinti-se-fura-copii-pentru-organe-cine-a-provocat-isteria-rapirilor-de-copii-8459904
Apoi bloguri inepte:
1. http://polisagora.com/?p=1035
2. http://criscente.wordpress.com/2011/01/29/copii-furati/
3. http://www.nationalist.ro/?p=2412 Un blog de extremă dreapta în care cuvintele „evreu” sau „jidan” nu sînt pomenite!
Cele mai multe articole sînt… unul şi acelaşi!
Deci, cu multă consideraţie, să-mi spuneţi despre ce patrule vorbiţi, dacă noi, în România noastră ignoranţă, nu le-am dat de urmă? E un zvon vag cu patrulele de voluntari. Un zvon despre „eroi”. Zvon şi atît. La care aţi marşat şi nu puteţi spune cinstit că v-aţi pripit!
Dle Shafir, cu tot respectul, nu confundaţi antisemitismul grobian cu realitatea socială. Mai citiţi o dată. NU am spus că nu există antisemitism. Numai că întinderea lui – în România – e foarte redusă. Aproape de ignorat. În ceea ce priveşte „accidentele istorice”, vă sugerez să citiţi încă o dată. Dacă antisemitismul e o concepţie, pogromul e o crimă. Deşi putem nutri gînduri criminale, e 99% probabil să nu le punem niciodată în faptă. De accea spun despre CRIME că sînt accidente tragice ale istoriei, nu despre concepţii. Isteria cu răpirile de copii se bazează pe un inconştient colectiv foarte neguros. După cum veţi vedea într-un link (Gândul), isteriile astea sînt repetitive. Erau şi în vremea lui Ceauşescu. Nu trăiesc în Ada Kaleh, dar vă asigur că trăiesc într-o Românie, a mea, mult mai tolerantă decît vă închipuiţi.
P.S.: Am răspuns şi am întrebat punctual. Vă rog, dacă e cazul, daţi-mi răspunsuri la obiect, dacă se poate, fără divagaţii. Remarcele mele au pornit de la articol, aş dori la el să rămînem.
Domnule Iaru,
Am impresia ca nu cititi atent, sau nu vtreti sa stiti ce vi s-a raspuns.
Ar fi absurd, sa repet inca o data!
ASa cum am incercat sa va explic, zvonurile aveau o melodie cunoscuta, din istorie. O istorie, care va enerveaza. „Zvon si atit” spuneti dumneavoatra, minimalizind. Dreptul dumneavoastra! Am dreptul sa nu tin seama de aceste „sensibilitati” fata de o istorie reala!
V-a deranjat cuvintul „patrula”. Nu tin la el, daca imi dati un alt termen pentru civili, care opresc masini ale Salvarii si legitimeaza aceste echipaje. Daca asta vi se pare ca intra intr-o anume normalitate, inseamna ca vorbim limbi diferite.
Am spus si repet: antisemitismul este in aceste actiuni-ca si in altele in „note de subsol”, cel vizat acum este statul de drept! daca va simtiti bine cu asta…
Inca ceva cu doi-trei ani, cind presa a servit cu darnicie stiri despre o ancheta, in care erau implicati medici israelieni-a caror vinovatie nu a fost confirmata, pina in prezent-Cristian Pirvulescu a scris un excelent editorial in „Romania Libera”-cred ca in Romania Libera- in care demonstreaza cit de repede se aluneca spre vechea acuzatie de „omor rotual”. O perspectiva excelenta, pe care va recomand sa o cititi si sa meditati.
Nu, domnule Rotman, nu ţin la termenul „patrulă”, nici la cel de „civilii”. Dar spuneţi-mi, pentru că eu nu ştiu de aşa ceva, unde şi cînd au fost oprite salvări?
Stimate domnule Iaru,
„Deşi putem nutri gînduri criminale, e 99% probabil să nu le punem niciodată în faptă. De accea spun despre CRIME că sînt accidente tragice ale istoriei, nu despre concepţii.” Transferati aceasta fraza in contextul german al anilor 1920. Sau in cel rusesc al ACELORASI ani. Care este datoria intelectualului in aceste situatii, in care precedente NU EXISTAU, dar astazi exista? Nu am alte comentarii.
Cu acelasi respect reciproc
Zice exasperatul și sufocatul domn Iaru:
În România, după statisticile oficiale, mai sînt maximum 20.000 de evrei, iar eu, unul, n-am mai auzit cuvinte jignitoare la adresa poporului evreu de cel puţin 10 ani…
după care mai jos, cere „Dovada!”
Mai doresc (doresc prea mult?) să-mi arătaţi unde AM SPUS CĂ NU EXISTĂ ANTISEMITISM?
Nu credeți, domnule Iaru, că sunteți cam incoerent?
Nu am să vă dau exemple de comentarii antisemite primite la revista ACUM (sunt sute), dar vă recomand de pildă, ca să înțelegeți contextul în care se crează o atmosferă pogromistă, situl unui candidat (nereușit) la președinția României 2009 (căruia i s-a interzis accesul pe această pagină), personaj cercetat de Parchet în temeiul Legii 107/2006 privind negarea Holocaustului și cultul persoanelor condamnate pentru crime împotriva omenirii.
Ce vă spune popularitatea „Marelui român” Ion Antonescu? Dar negaționismul Holocaustului care este extrem de frecvent pe internet?
Dar atitudini ca cele ale domnului Iaru nu sunt izolate în rândul intelectualilor români de frunte. Iată ce-mi scria o persoană care publică în revista ACUM cu prilejul unei recente emisiuni în direct la Realitatea TV:
Radu Ioanid si Alex Florian au fost invitati de Stelian Tanase, la emisiunea 3×3, sa vorbeasca despre situatia evreilor din Romania in timpul lui Antonescu. (ca apropo la declaratiile lui Basescu)
Au apucat sa spuna cate ceva, insa erau intrerupti de frumoasa jurnalista Miruna Munteanu (care a remarcat ca procesul lui Antonescu a fost inscenat de comunisti si ca Antonescu a dus tratative sa iasa din razboi). In replica, RI si AF au explicat ca in dosarul procesului Antonescu sunt mai multe documente incriminatoare – in ceea ce priveste „solutia finala a evreilor” – decat in cel al lui Hitler si ca Antonescu nu a vrut sa intoarca armele nici in 23 august, de aceea a fost arestat. N-au mai apucat sa spuna clar de ce s-a oprit deportarea evreilor romani catre Polonia, pentru ca timpul il presa pe Stelian Tanase, care ii intrerupea cu alte intrebari. Ultima intrebare, extrem de previzibila, a fost daca in Romania, cu atat de putini evrei, mai exista antisemitism? Si la raspunsul Da, al celor doi invitati, atat Stelian Tanase, cat si Miruna Munteanu au spus ca nu e chiar asa, ca nu exista masuri oficiale impotriva evreilor etc. Atunci Alex Florian a povestit ca in timpul vernisajului unei expozitii fotografice despre Pogrom, pe o strada alaturata muzeului din Iasi, doi barbati defilau un un banner pe care scris „Veti fi stapani aici, dupa ce noi nu vom mai fi!”.
Miruna Munteanu a replicat „Dar erau numai doi…”!
Antisemitismul este citat si de Tacitus „pentruca sunt (de evrei e vorba n.m.) altfel decat ceilalti”. In „Pilotii Orbi” (1937), Mircea Eliade se intreba,vorbind de impamantenirea evreilor prin partile de nord ale Moldovei si Basarabiei si succesul lor in comert, „dece?Pentruca sunt MAI BUNI? Dar englejii, nu sunt mai buni?”
Oricum am intoarce-o, dupa cunostintele mele, dupa daramarea templului din 70 AD, evreii niciodata n-au pogromit pe nimeni. Dimpotriva, au ajutat si au sarit in ajutorul celor napastuiti. Ca in final sa fie dusi ca vitele la abatoarele special construite de nealogenii pur sange,ori „dreptcredinciosi” besmetici si plini de betia urii.