Simt cum se crapă un ochi în Pământ.
Mă cheamă diavolul în hăul fierbinte
Ademenindu-mă cu roşcove coapte pe jarul păcatelor
Sub plita lui Belzebut.
Aş vrea să mă retrag, să fug,
Dar cerul, norii de cenuşă, mă apasă ca o cupolă din plumb.
Gleznele mi se afundă în umoarea închegată
Scursă din ochiul crăpat în Pământ.
Scuipatul în sân, sfintele semne, rugăciunile cu ochii ridicaţi către cer, nu ajută.
Fierbinte, vâscoasă, limfa Pământului mă învăluie ca o carcasă;
Corabia viermelui de mătase,
Din care fluturele nu mai poate scăpa.
Pui arestat într-un ou cu coaja din zgură,
Să ies din zalele condamnării la sufocare,
Am nevoie de un fierar, de un ciocan, de-un fierăstrău;
Ori, trimite Doamne un înger, mai bine,
Să mă ridice la umărul Tău.
…sper ca rugaciunea din ultimele doua randuri , a fost bine ascultata , si mult mai bine desavarsit aplicata , si acum esti din nou , la nivelul umarului SAU…