Într-o relatare precedentă povesteam despre marcajul ouălor suedeze în funcție de condițiile în care sunt crescute găinile ouătoare. As vrea să continuu privirea în ograda, sau, mai bine zis, ,,eleșteul” vecinilor suedezi.
Stația de producere a apei potabile și de epurare a Stockholmului exploatată de firma Stockholm Vatten http://www.stockholmvatten.se/, pune la dispoziția publicului o serie de materiale interesante și excelent redactate referitoare la drumul apei. Citindu-le ne putem face idee cât de hotărâtoare e contribuția noastră în menținerea curată a mediului în care trăim – de dragul nostru. Una din broșuri, care se referă la felul cum trebuie să folosim canalizarea, este scrisă direct în cinci limbi printre care și araba – Suedia, o tară mică, își dă osteneala.
http://www.stockholmvatten.se/commondata/infomaterial/Avlopp/Vi_behover_din_hjalp_08.pdf
http://www.stockholmvatten.se/commondata/infomaterial/vatten_i_varldsklass_eng09.pdf
Ma gândeam că învățăturile despre folosirea rațională a apei și canalizării sunt arhicunoscute. Si totuși, după ce în urmă cu o lună am avut bătaie de cap cu înfundarea canalizării în micul bloc-vilă, construcție nouă și bine îngrijită, în care locuiesc niște rude, am căzut pe gânduri din nou.
Apa potabilă
Preluata din Lacul Mälaren printr-o priza multiplă (la 5 respectiv 25 m adâncime, alegând automat apa de la una cele doua adâncimi în funcție de calitatea și temperatura ei optimă la momentul prelevării) apa trece prin 9 pași în prelucrare (din grupele chimică, mecanică și biologică) pentru a deveni ,,apa noastră de toate zilele”. Fără a intra în amănunte, iată-le:
– Prelevare selectivă – de la 5 sau 25 m adâncime din Lacul Mälaren.
– Filtrare grosiera pentru îndepărtarea corpilor străini
– Sedimentarea mecanico-chimica a particulelor ,,gelatinoase” organice. Se adaugă sulfat de aluminiu într-un bazin de sedimentare cu șicane
– Sedimentarea nămolului
– Sedimentare mecanica prin filtrare rapida. Se face prin trecerea apei printr-un pat gros de nisip. Închipuiți-vă mii de metri cubi de apa trecând într-o secunda printr-un pat de nisip.
– Corecția durității și PH-ului cu calcar.
– Epurare biologica. Apa trece printr-un filtru lent.
– Dezinfectare cu ultraviolete.
– Dezinfectare cu cloramina.
Exemplul de mai sus arata cat de laborioasă este efortul de a ne oferi apa curata la robinet. În Suedia, fiecare persoana consuma în medie 200 litri de apa potabila zilnic la prețul de 1 – 56, €/metru cub în funcție de localitate. Pentru epurare fiecare gospodărie plătește cam 1 € pe zi. Numai 10 litri de persoana pe zi din cei 200 se folosesc pentru alimentatie. Restul se duc la toaleta personala si spalarea rufelor.
Ce aruncăm la canal
Garda hidraulica
Cu toții stim că nu se arunca tot felul de ,,obiecte” în W.C. Exigentele pentru a nu perturba instalațiile de epurare ale orașelor (care, în situația că sunt și parțial în incapacitate de a face fata fluxului sunt nevoite sa îl deverseze ne-epurat în natura!) sunt de fapt și mai mari.
Regula e simpla: e permis tot ce trece prin corpul nostru plus hârtie igienica.
Orice altceva duce la serioase perturbări De la nevinovata ața pentru dinți, tampoane pentru demachiat, detergenți, medicamente (nu mai vorbim de alimente), bucatele de plastic.
La chiuveta sa varsă numai lichidul alimentar dar, atenție, nu și partea solida și nici ulei. Uleiul îl colectam într-o sticla sau borcan de plastic cu capac etanș (folosite) pe care, când se umplu (după câteva luni) le predam de preferință la ,,deșeuri combustibile” sau le aruncam la gunoi. Uleiul de pe tigaie îl ștergem cu un șervețel (preferabil din cele deja folosite).
Ideal este să spălăm vasele de mașină. Iar dacă spălăm de mână, să nu uităm să mai și închidem robinetul atunci când săpunim sau trimitem SMS.
Gingășia și noblețea unui W.C.
Ar fi interesant de intrat în etimologia cuvântului W.C. – Water Closet este interpretat ca ,,încăpere dotata cu apa curenta” (adică nu în aer liber). Eu cred că mult mai verosimil este ca termenul se referă la calitatea gardei hidraulice (,,sifonul”) cu care este dotat orice W.C. de a închide, bloca (cu ajutorul pernei permanente de apă) drumul gazelor urat mirositoare din ,,cloaca” în camera de baie: ,,închis cu ajutorul apei”.
Un astfel de sifon se găsește și în pardoseala în camera de baie. După o lipsă de acasă de câteva luni putem avea surpriza unui miros suspect în toată casa: apa din sifonul de pardoseala s-a evaporat; jumătate de litru de apa turnată în el rezolva problema. Alteori, acesta pur și simplu s-a defectat și nu mai etanșează.
Nu ne gândim prea des că acesta este una din invențiile importante ale omenirii. Prin faptul că împiedică miezmele din canalizare sa ne intre în casă și că, prin geniala lui construcție hidrodinamică permite spălarea și eliminarea eficienta a conținutului, modestul scaun de porțelan a marcat momentul când nu a trebuit să mai ieșim în toiul nopții din casă până în ,,fundul curții”. Cum ar fi arătat viata noastră altfel, în condițiile traiului în blocuri de locuințe, birouri??
Ca un elogiu acestui ,,prieten” nerecunoscut al omului, sa semnalăm și studiile medicilor care semnalează rate de sute de ori mai mari ale bacteriilor pe carpele de bucătărie, tastaturi de calculatoare și telefoane mobile. Cați dintre noi clătim, stoarcem și lăsam sa se usuce cârpa de bucătărie? Cați avem grija ca peria de WC sa fie impecabila și perfect uscata intre folosiri (prezenta apei în suportul ei ne atrage atenția că nu ne-am făcut treaba asa cum se cuvine)??
Unde dai și unde crapă
Mă număr printre cei care am fost întotdeauna intrigat că țăranii nu și-au montat pompe la puțuri și tras țeavă de apă curentă în casă, instalându-și băi și chiuvete. Un lucru posibil și relativ accesibil. Mai mult obișnuința era cea care îi împiedica, banii pentru Dacia, covor persan și iPod pentru ,,Aia mică” găsindu-se mai întotdeauna.
O observație inspirată a unei persoane pragmatice – soția, mi-a domolit elanul. Cum aproape toate satele nu au sistem de canalizare (după cum nu au nici colectarea gunoaielor – mașinile de gunoi ar putea cu ușurință ajunge și la sate), instalarea apei curente ar duce la o enormă creștere a consumului de apă. Unde s-ar duce toată aceasta apă uzată după ce în cel mai scurt timp ar umple ,,groapa” din fundul curții? Ca să nu mai vorbim de disciplina în folosirea apei asa cum am descris-o mai sus?
S-a văzut care a fost invazia pe munții și văile României după ce PET-urile au fost la îndemâna oricui. Infrastructură nu înseamnă numai șosele, semafoare și marcaje.
La fel ca și în povestea găinilor libere, ne stă în puteri să creștem în ochii noștri schimbându-ne câteva obiceiuri.