Kennedy Space Center este situat pe coasta de est a Floridei, în rezervația naturală Merritt Island National Wildlife Refuge. Aceasta se întinde pe o suprafață de 566 km pătrați, zona fiind populată de peste 500 de specii de animale sălbatice, inclusiv vulturi pleşuvi, șerpi, aligatori şi mai mult de 331 de specii de păsări.
Aligator
Un cuib de vulturi pleșuvi
Deşi numai 5% din terenul rezervației este dedicat programului spațial, această porţiune mică de teren găzduiește facilităţi şi structuri gigantice. Aici se află “casa” navetei spaţiale şi tot aici se asamblează componentele Staţiei Spaţiale Internaţionale. De aici au fost lansate navele spațiale, astronauții și roboții care au început explorarea directă a universului.
Grădina cu rachete
Kennedy Space Center este mărginit de Cape Canaveral Air Force Station, zona din care sunt lansate navele spaţiale fără pilot: sateliți meteorologici, de știință, militari, sonde interplanetare, şi recent, Mars Exploration Rovers.
Clădirea în care se asamblează cele două rezervoare suplimentare de combustibil și racheta auxiliară necesară la decolarea navetei spațiale
Complexul de lansare a navetei spațiale
În fiecare an, milioane de turiști poposesc la Kennedy Space Center, unde au ocazia să viziteze zonele de lansare și aterizare a navetei spațiale, să experimenteze simulatoare interactive, fiind impresionați de imensitatea rachetelor expuse. Întâlnirea cu unul din astronauții NASA, care împărtășește din experiența sa spațială este, fără urmă de îndoială, atracția zilei.
Sesiunea de autografe după întâlnirea cu astronautul veteran Frederick Gregory, comandant de navetă spațială în cadrul a trei misiuni NASA
Pictură murală – Stația spațială internațională
Stația Spațială Internațională este un laborator experimental, aflat în spațiu, construit pentru a studia efectele microgravitației și a menținerii vieții în spațiu și ca platformă de observație astronomică. Fiind plasată pe orbită la 354 km deasupra Pământului, Stația Spațială Internațională înconjoară planeta noastră la fiecare 90 de minute.
Cincisprezece națiuni participă la proiectul Stației Spațiale Internaționale: SUA, Canada, Japonia, Rusia, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Elveția și Anglia.
Programul spațial al SUA deține în prezent trei navete spațiale – Discovery, Atlantis și Endeavour.
După un program spațial desfășurat pe o perioadă de 30 de ani, peste 130 de zboruri şi numeroase proiecte de cercetare științifice şi tehnologice, flota NASA a navetelor spaţiale va fi retrasă şi expusă în centre răspândite în întreaga ţară pentru a inspira următoarea generaţie de exploratori şi ingineri.
Naveta spațială Endeavour, care se pregăteşte pentru un zbor final la sfârşitul lunii aprilie, va fi expusă la California Science Center din Los Angeles. Naveta Atlantis, care va zbura în ultima misiune planificată în luna iunie, va fi expusă la Kennedy Space Center.
După o cursă de cucerire a spațiului, desfășurată între SUA și fost Uniune Sovietică, de-a lungul a 5 decenii, NASA se află la răscruce. Guvernul american a redus semnificativ bugetul agenției spațiale, orientând-o spre cooperarea cu sectorul privat, în scopul reducerii semnificative a costurilor.
Astfel, programul navetelor spațiale a fost eliminat. Ultimele zboruri ale celor 3 navete active se va încheia în această vară, lăsând NASA fără nici o modalitate proprie de a trimite încărcături pe orbită și de a realimenta Stația Spațială Internațională.
Până la construirea rachetelor de nouă generație, NASA a rămas dependentă de vehicolele spațiale rusești Soyuz, singurele capabile de a pune pe orbită încărcături semnificative.
În ultimii ani au apărut o serie de inițiative private, care intenționează să înlocuiască rachetele rusești cu rachete automatizate capabile să realimenteze stația orbitală, iar apoi să preia transportul astronauților și cosmonauților către Stația Spațială Internațională.
În anul 2010 s-a materializat prima inițiativă privată, racheta FalconX, care a reușit să ridice o capsulă în spațiu, să înconjoare globul și să aterizeze cu success în Pacific, capsula fiind recuperată intactă.
Transportarea navetei spațiale Discovery
Naveta spațială Discovery pusă pe rampa de lansare
Lansarea navetei spațiale Discovery
Aterizarea navetei spațiale Discovery
Foarte frumos !
Si noi romanii am avut navete si navetisti, dar de cand cu „criza” nici asta nu se mai poate.
Frumoasă călătorie. Din mlaştinile Floridei, în spaţiul cosmic şi retur. Interesant este că cel mai tare m-a frapat prezenţa aligatorilor şi a vulturilor pleşuvi în această poveste. Restul mi s-a părut că ţine de cotidian. Într-un fel e bine că ne-am obişnuit cu ideea călătoriilor în spaţiul cosmic. Pe de altă parte, parcă neglijăm „patimile” cotidiene ale exploratorilor cerului şi ne frângem de mila unor semeni de-ai noştri care, cu peste 2000 de ani în urmă, în felul lor, recunosc, au vrut şi ei binele omenirii. Câţi cristoşi nu s-au sacrificat ori au fost sacrificaţi pentru a ne lărgi orizontul cunoaşterii. Cred că n-ar fi rău să ne amintim mai des şi de Ei.
Da,au trecut 5 decenii de la primul zbor extraterestru al omului,
urmat de o nemaiintalnita cursa pentru intaietate in acest dome-
niu intre USA si URSS.Ce dezvoltare au cunoscut si ramurile tehnicii
legate de aceste proiecte NASA..
Citim azi ca in 1961 se punea inca intrebarea cum va putea suporta astronautul
imponderabilitatea…
Cate necunoscute au fost rezolvate si permise a fi accesibile
prin filme,canal Discovery etc celor interesati.
Felicitari ! Tocmai am fost in sept anul trecut in acele locuri si am fost mai mult decat uimit de realizarile americanilor pe care alte natii ii injura si ii denigreaza.