În seara zilei de 7 aprilie, celebra soprană Angela Gheorghiu și-a făcut mult așteptatul debut pe scena din Toronto (Roy Thomson Hall), într-un recital solo, acompaniată de Canadian Opera Company Orchestra, sub bagheta dirijorului american Steven White.
Cu siguranță, Angela Gheorghiu este înzestrată cu o voce superbă, prezența sa scenică este electrizantă, soprana făcând parte dintr-un grup restrâns de dive ale operei, alături de Anna Netrebko, Renee Fleming, Cecilia Bartoli.
Programul recitalului a combinat interludii orchestrale cu arii de operă, incluzând:
Handel: Uvertura la Giulio Cesare
Handel: „Lascia ch’io pianga” din Rinaldo
Giordani: Caro mio ben
Mascagni: Intermezzo din Cavalleria Rusticana
Puccini: „O mio babbino caro” din Gianni Schicchi
Dvorak: „Cântecul lunii” din Rusalka
Verdi: Uvertura la La Forza del Destino
Massenet: „Aubade: Vive amour qui reve” din Cherubin
Schubert: „Standchen” din Schwanengesang, D957
Saint-Saens: „Bacchanale” din Samson şi Dalila
Boito: „L’altra notte in fondo al mare” din Mefistofele
Catalani: „Ebben? Ne andro lontana” din La Wally
Prima parte a programului a început cu pași timizi, am avut senzația că au fost alese arii “sigure”, nimic spectaculos, “Cântecul lunii” fiind interpretată cu ochii ancorați în partitură.
În a doua parte a recitalului, odată cu apariția sopranei într-o rochie tulburătoare, publicul a făcut cunoștință cu diva Angela Gheorghiu: voce fascinantă, interpretare sensibilă, prezență strălucitoare.
Se spune că “sfârșitul încoronează opera”. Ovațiile din finalul programului au fost prelungi, minute în șir sala s-a ridicat în picioare aplaudând performanța sopranei care a revenit de cinci ori pe scenă, fermecând audiența cu frumusețea vocii sale.
Ultima revenire pe scenă a adus publicului (în mare parte de origine română) o surpriză: interpretarea piesei „Câte flori pe deal în sus”, de Tiberiu Brediceanu.
După recital, sute de admiratori au așteptat să primească autografe pe discuri, mulțumindu-i Angelei Gheorghiu pentru o seară de neuitat.
Marea noastra solista emotioneaza pretutindeni.
Un privilegiu pentru cei care au putut sa o
asculte si sa o vada.
Are locul ei intre marile soliste ale lumii
a carei voce ne farmeca intotdeauna.
I will have to hear Dame Angelina sing O Mio Bambino Caro! Have yet to see her in person, lucky you, Cris! I have time now and will put it high on my list for this year. Thanks for writing this story.