În bise
rică îl simt pe Dumnezeu;
Fior cald în spate.
Din sufletul lumânărilor fumegânde,
Umbrele icoanelor se revarsă peste umerii mei.
Răcoarea se strecoară pe sub uşile grele.
Moare afară.
Tălpile mi se dezlipesc de pământ.
Mă înalţ ca un nor
Către turla în care veghează Ochiul Tainelor.
În alfabetul tăcerii desluşesc vechile porunci.
Le citesc, le ating.
Încep să le număr pe cele călcate.
Timpul nu mai are răbdare.
Lumânările fumegânde se sting.
Îl simt pe Dumnezeu.
Fior cald în spate.