Deunazi am vazut, si nu pentru prima oara pe o masina, un autocolant purtand in engleza enuntul: Jesus loves you!
Comercializarea imaginii lui Iisus nu mai mira pe nimeni. Bisericile se complac in fast , in competitia intrecerii depasind limitele simplitatii mesajului divin.
Iisus isi pierde pana si imaginea de idol prin bagatelizarea si usurinta cu care este prezentat pe tricouri, brelocuri si alte kitch-uri ieftine.
Nu ma opun reprezentarii religioase in arta si nici in manifestarile rituale ca fiind legitime, reglementate prin libertatea constitutionala, prin libertatea de exprimare.
Romanele lui Dostoiveski anticipeaza societatea est-europeana ca o definire a raului ce prospera.
Iisus nu mai e modelul celui ce imparte averi saracilor si sprijina flamanzii.
In viziunea romancierului rus Iisus corespunde fiului lui Dumnezeu cazut printre muritori si se incearca o anulare a suprematiei divinitatii paternale.
Demonii si Karamazovii construiesc o lume in care se pune la indoiala eficienta fortei crestine, a bisericii asupra poporului.
In Romania mii de crestini se imbulzesc in biserici de sarbatori, duminicile si cu ce raman din cuvantul evanghelic?
Un amic intors din Romania imi povesteste de prieteni, de neamuri, de lumea in care a trait. Desigur ca revenirea acasa inseamna pentru un imigrant de rand multe cheltuieli. Nu toti muncesc din greu, isi strang ban langa ban doar pentru a epata, pentru a se fali ca vin din afara tarii. A plecat incarcat cu cateva valize-cadouri, atentii pentru cei dragi. Interlocutorul meu se intoarce doar cu o geanta de mana, iluminat ca si-a revazut targul natal, parintii.
Iata-l la rutina muncii, la acelasi cont cu cifra zero in banca !
Imi relateaza ca a contractat o gripa virulenta pe care a dus-o pe picioare chiar in prima zi de la sosirea din tara. A trebuit sa mearga la serviciu neindraznind sa piarda nicio zi de lucru, nici sa apara intr-o lumina negativa in fata colegilor de munca, a superiorilor sai ca dupa vacanta isi mai ia si concediu medical.
Insingurat in odaia sa cu vederi si poze reprezentand targul natal, cateva ulcele si o icoana de lemn isi bea ceaiul cu lamaie, privind in gol…
Si imigrantii sunt inconjurati de dusmani, de nesiguranta zilei de maine si mai ales de departarea de o lume care deodata –in realitatea ei sumbra ii face sa nu se mai simta acasa ca acasa, ii instraineaza si mai mult.
Cei carora le-a platit o bere si i-a cinstit de fiecare data revenind printre ei, l-au uitat deja. Putini se opresc sa-i scrie un email sau sa-i telefoneze, sa-l intrebe cum a ajuns in America.
Desluseste cu greu lumea controlata doar de instincte primitive si ca de fapt “fiecare moare singur”. Nu in sufletul fiecaruia se ascunde un printul Mishkin animat de generozitatea si dorinta daruirii celor din jur –daca nu bani- macar un cuvant bun.
Cat ne costa binetea ?
Persoanele apropiate, rubedeniile, colegii isi vor aduce din nou aminte de el la viitoarea vizita in Romania.
Draga Florin Predescu,
nu uita ca esti poet: soarta nu ne-o alegem, iar cu sensibilitatea te nasti sau mori fara ea. Or, Mashkin era ‘nebun’… Cat despre internalizarea lui Iisus – modelul ontologic suprem – in randul multimilor, doar nu te asteptai la un real si substantial ‘succes de masse’. Daca am fi toti sfinti, nu ne-am mai gasi in lumea in care existam acum.
Cand scoti antologia poetica anuntata?
Din Sibiu-pe-Cibin,
cu prietenie, chiar si fara bere,
mihai posada
De vina e clerul, cel putin cel ortodox, care incurajeaza ignoranta printre credinciosi. Masele de oameni care umplu curtile bisericilor la sarbatorile importante sunt de foarte multa vreme folosite exclusiv pentru a legitima sistemul, atat in interior cat si in exterior. „Uite, suntem puternici, suntem multi”. In realitate cultul ortodox pierde credinciosi in favoarea cultelor neoprotestante, venite din afara cu know-how, cu bani, cu Iisus pe tricouri.
Organismul anchilozat al BOR nu poate face fata la nesfarsit acestei veritabile economii de piata, unde marfa tranzactionata este „salvarea sufletelor”. BOR e ca o firma cu capital de stat care a pierdut sansa privatizarii, a stagnat si nu s-a adaptat la vremurile noi.
Iisus cel ortodox este un Iisus inconjurat de taina, de misticism, la fel ca treimea din care face parte. Isus cel neoprotestant este desacralizat, este un prieten al adolescentilor, vorbeste pe intelesul tuturor, e o marfa mai usor de vandut. Aceste viziuni diferite tin, pana la urma, de diferentele culturale dintre popoarele in care aceste culte au inflorit.
Personal, nu vad de ce trebuie deplansa aceasta transformare. A plange din cauza „desacralizarii lui Iisus”, in fapt doar o abordare diferita, e ca si cum am plange dupa „bietul taran roman” – versiunea idealizata, plina de superlative. Dumnezeu si taranul „curat, cinstit, idilic” sunt niste himere.
Dar ce stiu eu, sunt un ateu.
De ce se tine atat de mult la aceasta „taina” care este mentinuta in jurul Domnului Iisus? Toate relatarile despre Persoana Lui se gasesc in Noul Testament, sunt publice, sunt la indemana tuturor celor care au vreo urma de interes in aceasta problema. El ” a vorbit mulțimii pe față”, Li s-a descoperit celor din vremea Lui ca Mantuitorul, Calea, Adevarul si Viata. Si li se descopera si astazi celor care Il cauta cu sinceritate.
Şi ce agenţie de ştiri a făcut „relatările” din Noul Testament?
O sa va mirati domnule Petru Clej dar o sa va raspund la aceasta intrebare cu o alta intrebare: de unde stiti ca a existat Mihai Viteazul? L-ati vazut personal? Banuiesc ca nu, deci ati aflat despre el dintr-o sursa istorica pe care ati crezut-o pe cuvant, fara sa vedeti dumneavoastra personal acele „relatari”.
O sa va mirati si daca va spun ca, daca faceti o comparatie intre Noul Testament si alte surse istorice pe care oamenii le-au imbratisat(de ex. Herodot sau Tacitus), acest Nou Testament, in greaca in original, este net superior oricaror altor documente vechi atat din punct de vedere al numarului de copii, al acuratetii acestor copii facute in timp cat si al datei la care au fost scrise aceste copii.
Vezi si linkul: http://carm.org/can-we-trust-new-testament-historical-document
De când este Noul Testament – o compilație de texte alese în mod arbitrar la 300 de ani de la moartea (presupusă) a lui Isus Christos – un document istoric? Dar nu mă mir de ignoranța unor afirmații ale unui habotnic care confundă propaganda religioasă cu istoria.
Habotnic esti dumneata care citesti literatura numai de la Darwin incoace.
Cred ca azi Codul lui Da Vinci are mai multa putere de convingere (apropos, Dan Brown are tupeul, in introducerea cartii lui, sa afirme ca cele scrise sunt baza unei cercetari stiintifice).
Noul Testament este nu doar un document istoric ce acopera aproape un secol de istorie decisiva pentru omenire, ci implinirea Vechiului Testament. De asemenea, este punctul de plecare pentru intreaga civilizatie moderna. Negand autoritatea Noului Testament, negati insasi civilizatia moderna. Pentru ca a fost crezut in Reforma, a pentru ca a fost pus in practica in etica muncii, pentru ca oridecateori oamenii s-au intors la litera Bibliei, lucrurile s-au schimbat fundamental in bine, in toate domeniile.
„Iisus nu mai e modelul celui ce imparte averi saracilor si sprijina flamanzii”
Referitor la aceasta as vrea sa spun ca:
Iisus nu a fost Robin Hood
Nu a venit in lumea asta sa ia de la bogati si sa dea la saraci
Iisus a venit sa vindece boala pacatului si consecintele lui.. intr un cuvant sa aduca Mantuire fiecarui om de pe pamant.
Iar faptul ca numele Isus .. este pus pe tricouri, brelocuri, etc .. este cred eu ca nu cumva sa l uitam sau sa l inlocuim cu altcineva.
Nu exista nici o persoana care sa-l fi vazut cu ochii lui pe zeul dumneavoastra si sa fi scris cu mina lui despre asta. Absolut nici una. Daca ar fi existat ne-ar fi scos-o biserica pe nas. Nici macar un desen pe peretele pesterii. Dupa regulile dumneavoastra „Cenusareasa” e document istoric.
Nu acelasi lucru se poate spune despre Mihai Viteazu.
Intotdeauna a fost o legatura strinsa intre ignoranta si credinciosi.
Multe gogomănii mai scrie acest laș anonim care se ascunde sub aliasul „Geunix”, inclusiv citarea Codului lui Da Vinci, ca și propaganda religioasă despre „Noul Testament” document istoric și chipurile toate schimbările fundamental în bine ÎN TOATE DOMENIILE (inclusiv în știință, vezi de pildă heliocentrismul) din cauza religiei.
Păi dacă tot vorbiți de Darwin, ia spuneți-mi, domnule laș anonim „geunix”, ce vechime are Pământul, 6000 de ani sau 4,5 miliarde? Și când sunteți bolnav vă duceți la preot sau la doctor?
Rău a ajuns Isus alias Yehoshua dacă trebuie să fie pus pe tricouri și brelocuri ca să nu fie uitat.
Nu am nici o problema sa-mi spun numele, doar ca chiar nu e relevant pentru discutia de fata.
Heloicentrismul este afirmat de Biblie, cu ceva mii de ani inainte de Galileo Galilei. Din pacate confundati Biblia cu religia si cu seturile de reguli pe care unii le stabilesc in numele Crestinismului. E normal sa aveti repulsie si sa nu doriti sa o studiati. Se cheama prejudecata, sau „tactica strutului”.
Dupa ce depasiti faza asta, discutam si de vechimea Pamantului.
Lasul anonim „Geunix”
Nu mai vorbiți, domnule laș anonim „Geunix” de repulsie și prejudecăți, care sunt „calități” tipice pentru habotnici ca dumneavoastră. Care este sunt cartea și versetele din Biblie care afirmă heliocentrismul? Și repet întrebarea: ce vechime are Pământul? Și când sunteți bolnav, vă duceți la preot sau la medic?
Doresc sa ma opresc la un alt aspect al articolului, aspect care m-a impresionat, impartasindu-l cu prietenii plecati din tara si care spuneau ” Nu cred ca voi mai reveni aici”. Este vorba despre nostalgia emigrantului, revenirea la „radacini” in cautarea mangaierii care-i lipseste. Face eforturi sa se readapteze intr-un mediu care, dureros, il respinge.Simte nevoia sa daruiasca, sa se faca prezent. Cine l-ar putea intelege ca are probleme cu plata ratelor de la banca sau a scolarizarii copiilor ? Paradoxal printre ai lui se simte stingher de parca i-ar desparti o prapastie, de parca nu mai vorbesc aceeasi limba. Poate in acel moment al singuratatii launtrice este o mangaiere sa-l simti pe Isus, cel la care te rogi in taina in inima ta.Este un aspect delicat.Scena vietii noastre seamana uneori cu un barometru oscilant intre kitsch-urile sentimentale si caldura umana-resortul care pune in miscare „binetea”.
Vad domnule Petru Clej ca toti cei care nu sunt de acord cu dumneavoastra sunt „lasi”, „habotnici”, samd. Asta imi spune ceva despre caracterul dumneavoastra. Nu puteti avea o conversatie civilizata, documentata, ci va exprimati opinia aducand jigniri celor care nu v-o impartasesc. Aveam alte asteptari de la un jurnalist.
Nu pot avea o conversație cu habotnici ortodoxiști antisemiți și sfertodocți, care vin pe această pagină să facă propagandă religioasă, jignind inteligența cititorilor. Cât despre caracter, ar trebui să încetați cu această ipocrizie grețoasă. Nu pricepeți nimic din creștinismul pe care îl clamați ca religie, fiind doar niște papagali care repetă lozinci.
Antisemiți :))) asta de unde ati mai scos-o? Cred ca nici nu stiti semnificatia cuvantului. scuze, trebuia sa-mi dau seama ca sunteti singura persoana „inteligenta” de pe aceasta pagina.
Păi n-ați citit intervențiile tovarășului dumneavoastră de habotnicie Radu Comșuța? Și de ce vă ascundeți sub anonimat?
Nu mi place sa intervin pe langa materialele-mi proprii lasand libera interpretarea cititorilor.
As preciza un aspect ca am punctat ideea ca nu trebuie sa il expunem pe Iisus ca fiind indeajuns sa fim prozeliti crestini si apti combatanti pentru paradis.
Referitor la Dostoiveski – sugerez o lectura mai indeaproape si cu aparate critice.
El are o anume viziune a lui Iisus ce nu converge cu ceea ce propovaduia clerul ortodox.
Cat despre Mishkin, acesta nu era nebun. Era bolnav de epilepsie ca si Dostoiveski.
Dupa Hipocrate epilepsia nu e o boala a nebunilor, tine de neurologie.
Nu cred ca e cazul ca in urma unor insemnari legate de un punct de vedere vis a vis de ipocrizia idolatrizarii ieftine anumiti postaci sa deschida elucubratii ieftine.
@ Mihai Posada
Volumul se afla inca in lucru si in corectura la Sibiu.
Va fi un altfel de carte, nu va mai fi o numai antologie poetica – ci si una cu momente -amintiri si locuri culturale din Sibiu.
Nu am vreo experienta legata de iubirea lui Iisus. In schimb, pot sa-l asigur pe autor ca …Dracul nu e chiar atat de negru, precum se zugraveste.