Vlad Solomon în discuție animată cu Traian Băsescu la Ierusalim. Foto: Mariana Gott Shmilovitch
În acest articol încalc o regulă de bază: așa cum arată titlul, scriu despre două subiecte în același text. Dar o fac pentru că ele sunt destul de legate unul de altul, chiar dacă la prima vedere acest lucru nu e evident.
Afirmația că Vlad Solomon este un autor controversat și de succes este un truism. Potrivit statisticilor Google Analytics, articolele lui Vlad din revista ACUM au cel mai mare număr de accesări. Primul episod al serialului autobiografic “Cum am devenit ‘jidan’ “ a fost citit de peste 2000 de persoane. Articolele sale sunt urmate de numeroase comentarii, unele chiar nepublicabile.
Articole ca Mituri sfărâmate și beție de iluzii în Israel http://www.acum.tv/articol/2290 sau Israel – numărătoarea inversă, http://www.acum.tv/articol/19870, au stârnit un interes enorm, care a generat controverse nu doar în revista ACUM ci și pe alte pagini de internet în limba română, frecventate preponderent de evrei de origine română.
Pentru cei care nu-l cunosc, Vlad este cetățean israelian de origine română, emigrat în Israel acum 40 de ani. De profesie medic stomatolog, el este cunoscut ca poet și scriitor, iar din anul 2008 el colaborează și la revista ACUM. Articolele sus-menționate au deranjat pe unii pentru tonul său “defetist”. Alții au mers mai departe și l-au făcut “trădător” sau chiar “deranjat la cap”, iar un individ din Israel l-a comparat chiar cu președintele Iranului, Ahmadinejad.
Vina lui Vlad? Că a îndrăznit să scrie în limba română, ceea ce apare în ebraică sau în engleză demult: că Israelul e amenințat cu dispariția. N-am să intru în detalii, deoarece nu asta e tema articolului, ci atitudinea față de Vlad. Reamintesc că în lunile aprilie – mai asupra sa s-a revărsat un torent de invective și calomnii, publicate de situri de limbă română, din România și Israel. Recent, Vlad a început publicarea unui serial intitulat “Marcel Iancu – evreu și sionist”. La un moment dat a sosit un comentariu pe marginea acestei serii:
Bășcălie ieftină
Felicitari ptr. articolul bogat documentat, excelent prezentat, proportional desfasurat, bine temperat. Vlad Solomon dovedeste o eruditie demna de toata invidia. Si mai dovedeste ca e in stare sa scrie si articole “cuminti”, lipsite de “rating”ul cu care ne-a obisnuit.
Presupun (sau sper): VS si-a dat seama ca articolele sale de presa galbena generatoare de rating indoielnic nu-i fac neaparat cinste. Cind se lanseaza in “mituri si iluzii sfarimate”, sau in “numaratori inverse”, sau in ineptii similare, VS atrage asupra lui contre din partea unor fistecine (sa le zicem Itzik din Holon sau Shtrul din Petah Tikva), cu polemici furibunde si interminabile. Redactia sare in aparare, pune cu botul pe labe pe oponenti, timp pretios se duce de ripa (timp care ar putea fi folosit de VS, de Redactie si de noi toti ca sa in-ce-ti-nim numaratoarea inversa), veselie mare – avem o DEZBATERE, avem RATING!
Cele de mai sus nu cadreaza cu pozitia unui intelectual de marca, invitat la Conferinte Internationale, la Simpozioane, redat in Caiete de Studii, etc.
De aceea, te incurajez V. Solomon sa continui pe drumul marcat de articolul cu Marcel Iancu. Inca o data, Felicitari!
Nu am publicat comentariul, nu doar datorită tonului de bășcălie insultătoare care frizează mahalagismul, ci și pentru că semnatarul a publicat anul trecut pe o pagină de internet în limba română care este editată de la Tel Aviv un articol calomnios, practic un atac la persoană împotriva lui Vlad de la un cap la altul. I-am solicitat autorului să-și ceară scuze în fața lui Vlad, dar a urmat un email la fel de insultător.
Observați tonul de bășcălie, din care rezultă că Vlad ar trebui să-și bage mințile în cap și să se lase de articole „ofensatoare” la adresa statului al cărui cetățean este și să scrie “articole cuminți”. Aproape că sună a amenințare.
„aMICI” de peste ocean
Dar nici așa nu e bine. La sfârșitul articolului său despre Marcel Iancu, Vlad a scris următoarea frază: Preluarea de documente, imagini sau fragmente din text nu este permisa fara aprobarea autorului.
Ceea ce este normal, iar Vlad poate da detalii suplimentare. Imediat a venit un comentariu:
Asta e partea vesela a articolului, de altfel pertinent inchegat. Dupa caderile in disperare de genul Israelul – numaratoare inversa, ca si alte deprimari datorate varstelor si a situatilor delicate ce caracterizeaza barbatii ce le traverseaza, delirul juridic si punerea sub stapanire a livretului militar in copie a altcuiva, totul invocand legi serioase si scrise pentru cu totul alte situatii… Vlad, fa un dus rece si lasa-te de prostii.
Poate nu e surprinzător că acest text este anonim, fiind expediat, aparent, de la Los Angeles, de cineva care semnează “aMIC” și-și dă adresa de email (evident fictivă) altadata@degeaba.ro. Nu mai comentez grosolănia acestui comentariu, pe care nu l-am publicat la momentul primirii și-l folosesc doar ca exemplificare.
Nu pot în ruptul capului să înțeleg – de unde atâta ură? Ce rău v-a făcut acest om de vă comportați la fel ca naționaliștii de mucava români când cineva vorbește critic la adresa României? Aveți impresia că naționalismul de mucava evreiesc/israelian este mai breaz decât cel românesc?
Revista ACUM combate antisemitismul cu o vigoare fără egal în presa de limbă română. Aici e vorba de un principiu. Nu ne simțim obligați să apărăm sau să facem propagandă în favoarea Israelului sau a oricărei alte țări, deoarece în politica noastră editorială nu figurează așa ceva. Israelul are destui apărători, unii dintre ei plătiți să facă asta, așa că nu cred că dăunează acestui stat articolele scrise cu bună credință de patriotul israelian Vlad Solomon.
Și pentru că am ajuns aici, am să mă refer la remarca sub formă de întrebare făcută recent de două persoane, apropiate revistei ACUM: nu publicăm prea multe articole cu tematică evreiască? Nu e o întrebare nouă, au mai pus-o și alții, inclusiv Vlad Solomon. La care eu am răspuns și răspund tot printr-o întrebare: doriți cumva numerus clausus, politica de tip fascist care a premers Holocaustului?
În revista ACUM publicăm articole de calitate, întâmplător o proporție însemnată sunt cele cu tematică evreiască. În cursul acestei luni, 7% din audiența noastră provine din Israel, iar luna trecută acest procent s-a ridicat la aproape 10%, adică peste 1000 de persoane. Un sondaj recent (evident neștiințific, nereprezentativ, având în vedere că au răspuns doar cei care au dorit) arăta că 14% din totalul celor care au răspuns (149) s-au declarat a fi evrei.
Într-un fel, avem motive de satisfacție: dacă unii ne acuză că suntem o revistă “evreiască”, iar alții că suntem anti-Israel, înseamnă că suntem pe calea cea bună. De aceea, politica noastră va continua, iar Vlad Solomon va figura la loc de frunte, la fel ca și articolele “evreiești”.
Presupun ca ceea ce ii irita pe unii cititori la articolele lui Vlad nu este doar continutul analizelor sale, ci modul de exprimare: direct, fara menajamente si
raminind fidel propriilor lui convingeri. El nu spune ce ne-am dori sa auzim, ci ceea ce crede de cuviinta ca trebuie sa stim.Dupa cum citim in „Ecouri”, sint multi care nu ii iarta „Miturile sfarimate…” sau „Numaratoarea inversa”, care au stirnit polemici aprinse, ajungindu-se la un limbaj nedemn de semnatari(unii dintre ei tinind mortis,nu intimplator,sa-si pastreze anonimatul si semnind cu nume false). Fiecare are dreptul la propria sa opinie, dar se cuvine sa o sustina prin argumente, nu prin afirmatii gratuite.Multi dintre comentatori reactioneaza la articolele lui Vlad cu asemenea vehementa de parca ei ar fi fost atacati la persoana si ei nu combat esenta articolului, ci pe autor.
Se pare ca acesti comentatori sint inzestrati cu o buna memorie si nu „iarta”… Drept care, chiar cind acelasi autor publica articole ce n-ar trebui sa fie „disputabile”-vezi seria despre Marcel Iancu si ecourile la prima parte, nu lipsesc ecourile caustice si nu tocmai la obiect. Dupa aceasta logica, probabil ca si in cazul in care Vlad ar aborda un subiect „nevinovat”, ca de exemplu „Prognoza vremii”, cei care „nu uita si nu iarta” ar cauta semnificatii absconse si i-ar atribui intentii ostile.
Articolele lui Vlad, cu precadere cele pe teme politice, sint poate greu de digerat, mai ales pentru cei care traiesc in realitatea pe care o descrie el, dar se simte ca fiecare cuvint este adinc chibzuit. Analizele sale, poate dure uneori,sint bine documentate si trag un semnal de alarma, la care care nu avem voie sa ne inchidem urechile, caci prin politica strutului nu rezolvam nimic.
Ma alatur afirmatiilor autorului articolului si il felicit pe Vlad pentru scrisul lui. Sunt convins ca Vlad Solomon crede in scrisul sau, in adevarul pe care il prezinta si il spune. Spre deosebire de unii dintre „criticii” lui, care repeta afirmatii auzite odata, la o sedinta sau la o conversatie particulara, sau citite intr-o publicatie oarecare de o tendinta anumita. A fi scriitor si ziarist patriot inseamna in primul rand a gandi, a intelege, a prezenta realitatea asa cum este intr-adevar, nu asa cum ar voi cineva ca ea sa fie prezentata, in mod fals si propagandistic. Tocmai prezentarea realitatii asa cum este intr-adevar serveste interesele Israelului, chiar daca nu place urechilor uneori. Dar mai bine un adevar urat decat o minciuna frumoasa. Faptul ca unii oameni vor sa demonstreze (oare cui?) ca sunt „pe linie”, adica „politically correct” si ca urmare…au iesiri „critice” suburbane la adresa articolelor lui Vlad Solomon si dovedesc o totala neintelegere si imposibilitatea perceperii realitatii, este cauza pentru care ataca orice scrie (si ar scrie) colegul nostru. Oameni care continua sa gandeasca pe baza normelor simpliste partinice si ale razboiului rece: cine nu este cu „noi” (asa cum credem „noi”, respectiv seful cel mare si acolitii lui nomenclaturisti ca trebuie sa fie) este impotriva „noastra” si deci … trebuie respins (vai de mine, doribile dictu!). Personal, asemenea atitudine imi aminteste despre … alte vremuri si alte decenii, inclusiv obsedante (scuzati-mi pluralul!), cand fiecare trebuia sa tina hangul sefului cel Mare (mare in ce?) si sa fie … membru „de partid” … Atunci cand cineva care vorbea „altfel” era etichetat drept „dusman al poporului” (unde, in care raport al carui secretar general al PMR, PCR sau chiar PCUS, a aparut o asemenea expresie, incompatibila regimului democratic, invatata si de fostii cavaleri evrei al razboiului rece, care au stiut sa-si intreaca maestrii si sa adapteze tezele acestora … realitatii – sau non-realitatii – israeliene?). Cand totul era falsificat, bazat pe minciuna, adaptat si pus pe linie, „ras, tuns si frezat”. Iar unii oameni – din pacate – inca nu s-au adaptat situatiei din lumea democratica, in care baza este adevarul si nu decizia puterii, adica a temnicerului sef. Dar Vlad Solomon stie sa spuna adevarul, iar cei neadaptati sa-l auda si sa-l inteleaga nu-l pot suporta, sau se gandesc la faptul ca nu va placea … cuiva de sus, care trebuie flatat si divinizat. Adevarul, numai adevarul si tot adevarul, indiferent daca este convenient sau inconvenient. Succes, Vlad, felicitari Petru. O serie de oameni trebuie sa se adapteze normelor democratiei, desi poate ca … le este cam greu.