Scriu aceste cuvinte in preajma Zilei Comemorarii, zi de doliu national, in amintirea celor cazuti la datorie, in razboaiele Israelului. Dupa cifrele oficiale, au pierit 22,682 de militari din 1948 pina astazi. Alti 3971 de oameni si-au pierdut viata in atentate teroriste. De la precedenta comemorare, intr-un singur an, au murit 111 soldati.
Ziua Comemorarii incepe, conform calendarului ebraic, Duminica, 18 aprilie, la orele 20.00, prin sunetul sirenei, un minut de reculegere in amintirea celor care si-au sacrificat viata pentru ca evreii, refugiati din toate colturile lumii, sa aiba o patrie a lor. Dupa 24 de ore, in locul durerii si tristetii, se instaleaza, subit, bucuria Zilei Independentei, 62 de ani de la infiintarea Statului Israel.
Intotdeauna mi s-a parut stridenta aceasta trecere de la doliul din cimitire, de la atmosfera apasatoare, la focuri de artificii si petreceri in pietele oraselor, dar intreaga istorie a Israelului este un mozaic de tragedii si realizari, amalgam de lacrimi si zimbete, priviri abatute si sclipiri de triumf.
In rindurile care urmeaza, nu voi povesti despre eroi necunoscuti, sau despre mame cu sufletul de-a pururi indoliat, nici despre victorii imprevizibile, nici despre copii ramasi orfani, sau generali decorati, nici macar despre actiuni militare riscante si spectaculoase, care au costat sau salvat vieti. Si nu ma voi opri asupra unor povesti inedite, ale unor anonimi, care, din umbra, au facut pentru Israel mai mult decit cei ce apar mereu in lumina reflectoarelor, sau al caror nume il intilnim frecvent in presa cotidiana.
Desigur, pentru majoritatea populatiei din Israel, Ziua Comemorarii si Ziua Independentei au o mare valoare simbolica. Tara e impodobita cu drapele alb-albastre, agatate de balcoanele cladirilor sau fluturind in goana automobilelor, oamenii dorind sa-si manifeste solidaritatea, sau sa-si impartaseasca bucuria si patriotismul. Si totusi, tocmai cu prilejul acestor evenimente, am hotarit sa scriu despre mituri legate de Israel, care, desi sint perpetuate ( in Israel sau pe alte meleaguri), s-au dovedit, in decursul acestor 62 de ani de existenta a statului evreu, care „a transformat desertul intr-o gradina infloritoare”, foarte fragile, nedepasind, dupa parerea mea, proba timpului.
Mituri si legende
1. Israelul are o armata foarte bine dotata si antrenata, cea mai puternica din Orientul Mijlociu.
Fals – Chiar daca poseda un arsenal militar impresionant, s-a dovedit ca nu reuseste sa invinga in confruntari cu organizatii teroriste, precum Hizballah ( in razboiul din Liban) sau Hammas ( in actiunea Plumb Turnat, in Gaza), luptele s-au prelungit dincolo de asteptari ; au iesit la iveala numeroase neglijente, ordine contradictorii, lipsa de profesionalitate, imposibilitatea de a atinge obiectivele initiale.
2. Israelul cistiga orice razboi cu tarile arabe.
Fals – Cu exceptia razboiului de sase zile, din 1967, Israelul nu a cistigat, politic, nici un razboi, nu in 1973 (Yom Kipour), nici macar cele doua din Liban, toate s-au incheiat in mod traumatic, sau cu retrageri unilaterale. Multi soldati au pierit rapusi de „friendly fire” ( focul propriilor trupe), in haosul luptelor.
3. Serviciile de securite si contrainformatii sint exceptionale, iar Mossadul este o organizatie gigantica si foarte capabila.
Fals – Mossadul e mai putin numeros decit se crede, in urma cu 20 de ani avea doar 1200 de membri, azi, conform unor ” surse de incredere „, cca. 2500. Iar gafele, precum cea din Iordania, in 1997 ( esecul lichidarii lui Khaled Mashal), sau asasinarea lui Mahmoud al-Mabhouh ( daca a fost pusa la cale de Mossad – lucru incert, dar probabil), in ianuarie, in Dubai, au scos la iveala multe carente, printre care mobilizarea a peste 20 de agenti, pentru omorirea unui singur terorist criminal. In plus, s-au folosit identitatile unor cetateni israelieni cu dubla cetatenie ( oare nu erau alte alternative?), fara consimtamintul lor.
Desigur au fost si numeroase succese, majoritatea nefiind mediatizate, dar si nereusite, colaboratori ai Mossadului capturati in tarile arabe, sau actiuni anulate in ultima clipa, din lipsa de discretie si superficialitate in organizare.
In ultima vreme a explodat in Israel afacerea Anat Kam, o tinara care, la eliberarea din armata, a copiat pe CD, din computerul generalului Yair Naveh, peste 2000 de documente secrete, pe care le-a predat spre publicare lui Uri Blau, jurnalist la Haaretz, in prezent refugiat la Londra. Daca a fost posibila extragerea unor materiale de importanta vitala pentru securitatea statului, e clar ca sistemul de aparare al secretelor militare sufera de grave lacune.
4. Lobby-ul evreiesc din USA sustine oricum Israelul, este foarte influent, iar presedintele Statelor Unite va respecta intotdeauna pozitia organizatiilor evreiesti.
Fals – Atit Rahm Emanuel, Sef de cabinet la Casa Alba, cit si David Axelrod, Consilier Prezidential Principal, sint evrei sionisti, dar depun permanente eforturi pentru a obliga guvernul israelian la concesii exagerate. Lobby-ul evreiesc inghite in sec, o aplauda pe Hillary Clinton si se lasa fermecat de retorica lui Obama. In 15 Aprilie, Ronald S. Lauder, presedintele Consiliului Mondial Evreiesc, a adresat o scrisoare deschisa presedintelui Obama, in care isi exprima ingrijorarea fata de schimbarile politicii Statelor Unite in Orientul Mijlociu, manifestata prin presiuni unilaterale asupra Israelului.
5. Israelul poseda bomba atomica, ceea ce ii va conferi mereu superioritatea militara in zona.
Fals – Chiar daca o detine (fapt nerecunoscut oficial), Israelul nu va fi prima tara care va introduce armament atomic intr-un conflict millitar; totodata se exercita presiuni asupra sa, incercindu-se crearea unei ecuatii a denuclearizarii simultane a Israelului si Iranului. Egiptul si Iordania solicita in mod insistent un control international asupra Israelului. Nu cred ca e departe ziua in care Obama va da un ultimatum, punind Israelul in aceeasi balanta cu Iranul.
6. Evreii isi iubesc tara si, in momentele de dificultate, sint foarte uniti.
Fals – Tot mai multi cetateni israelieni solicita o a doua cetatenie la diferite ambasade, sub pretextul ca urmasii lor vor putea sa studieze in tarile din Uniunea Europeana. Dar gindesc sau soptesc – Nu se stie ce va fi in viitor, subtextul fiind pericolele care ameninta Israelul la ora actuala.
7. Israelul este un aliat strategic al USA, ceea ce ii confera prioritate in ochii administratiei americane.
Fals – USA au nevoie de liniste, de economie prospera, vor sa scape de povara razboiului din Afganistan si a trupelor trimise in Irak, iar politica actuala a presedintelui Obama reflecta o apropiere de tarile arabe, in detrimentul Israelului.
8. Israelul a cedat si va ceda intotdeauna presiunilor americane.
Fals – Pe vremea primului ministru Shamir, guvernul israelian s-a impotrivit initiativelor americane, iar azi, desi Nethaniahu pare a ceda, coalitia guvernamentala din Israel il va obliga sa se opuna pretentiilor administratiei Obama. Criza actuala dintre cele doua tari se va agrava, deoarece, atit guvernul israelian, cit si majoritatea populatiei, simt ca presedintele american exagereaza si politica USA s-a schimbat radical.
9. Populatia Israelului este pregatita sufleteste pentru un razboi de lunga durata.
Fals – Israelul nu isi poate permite razboaie prelungite (luni de zile), economia ar avea mult de suferit. Populatia civila ar fi bombardata de rachete cu raza lunga de actiune din Liban, Siria si Gaza. In cazul unui conflict militar, Iranul, care doreste lichidarea Israelului, ar putea actiona numai prin tentaculele sale, nefiind nevoita sa traga nici macar un cartus.
10. USA vor apara intotdeauna Israelul si vor garanta securitatea sa.
Fals – In momentul izbucnirii unui razboi inopinat, pina cind trupele americane se vor amplasa si orienta in zona, jumatate din orasele israeliene vor fi distruse de rachete, impreuna cu rafinariile, porturile, aeroportul international si statul major al armatei, care este situat in inima Tel Avivului. Doar in caz extrem, Israelul ar riposta bombardand centrul Damascului, Beirutul sau Teheranul si imediat ar fi condamnat si sanctionat. Istoria ne invata ca actiunile diplomatice si rezolutiile ONU au fost, in marea lor majoritate, unilaterale si in defavoarea Israelului.
11. Israelul nu cedeaza santajelor teroriste.
Fals – Deja a cedat in trecut, inca in perioada administratiei Rabin. Apoi, atit Sharon, cit si Olmert au acceptat conditii umilitoare, eliberind teroristi in schimbul unor cadavre. In curind, va ceda si Nethaniahu, fiind dispus sa puna in libertate sute de criminali palestinieni, detinuti in inchisorile israeliene, pentru un singur soldat rapit de Hammas, Gilad Shalit. Actiunea Entebbe ( cind unitatile militare israeliene au zburat in Uganda si au eliberat pasagerii avionului Air France, deturnat de gruparea terorista a lui Abu Nidal, sprijinit de Idi Amin) a ramas o legenda, o nostalgie.
Iluzii si realitati
Pina acum m-am referit doar la citeva dintre miturile legate de puterea militara a Israelului sau de relatiile sale speciale cu USA. Aceste legende si iluzii sint profund inradacinate in constiinta israelienilor. Credintele creaza stari de euforie, sau perdele de fum, care impiedica omul de rind sa remarce schimbarile dramatice care s-au produs in ultimii ani, in situatia geopolitica, in raporturile de forte pe plan international, in importanta pe care o acorda Israelului guvernul american si statele occidentale.
Dinamica din zona, schimbarile demografice, au influentat interesele marilor puteri, care se apropie in mod evident de lumea musulmana. Dintotdeauna, interesele au fost prioritare principiilor, mai pregnant insa in ultimii ani, de cind tarile occidentale sint invadate de o masiva emigratie araba, care influenteaza preferintele electorale si politica tarilor democrate. Israelul a devenit astfel incomod acestor state. Desi pericolul inarmarii atomice a Iranului este real, sanctiunile propuse sint ridicole si ineficiente, iar Ahmedinejad dispretuieste valorile societatii democratice, amenintind totodata cu lichidarea Israelului.
Populatia Israelului nu constientizeaza amenintarile iminente din afara, izolarea pe plan international, si, totodata, metamorfozele interne. Statul sionist a devenit o tara a mall-urilor, o societate de consum, in care relatiile interumane s-au degradat, idealurile s-au prafuit, iar banul a devenit hegemon. S-ar putea spune ca Israelul s-a „normalizat”, pentru ca in lumea intreaga, deschisa si globalizata, principiile umanitare s-au depreciat.
Intre trufie si libertate
Dar in Israel, situatia este mult mai grava, deoarece trufia s-a substituit modestiei, creativitatii, dorintei de a construi un stat modern. Idealurile sioniste au fost inlocuite de extremisme politice sau religioase. Traim pe un teren minat, orbiti de mituri si iluzii, in timp ce comunitatea internationala considera Israelul, chiar daca nu o declara oficial, un factor stinjenitor si destabilizant. Nu putem pretinde altor state sa fim sustinuti politic, atita timp cit noi insine maturam sub covor nereusita Israelului de a se impune ca forta militara si, in acelasi timp, ca promotoare a unor initiative politice care sa rezolve situatia beligeranta si dezechilibrul demografic. Dublul standard international, agravat recent de presedintele american (care compara Holocaustul cu Naqba, manifestind o raceala evidenta fata de statul evreu), devine tot mai accentuat.
Israelul e izolat pe plan international, iar disparitia sa de pe harta ar fi perceputa de multe tari ca o usurare. Nu vad solutii imediate, ci doar o agravare. Si totusi, un prim pas ar trebuie sa fie abandonarea iluziilor. Sa asezam miturile intr-un raft al istoriei Israelului si sa privim cu ochii larg deschisi schimbarile ce se petrec in jurul nostru.
Poate unii dintre cititori vor crede ca am exagerat in descrierea miturilor sau in incercarea mea de a le spulbera. Altii vor considera o lipsa de sensibilitate faptul ca public acest articol in perioada in care Israelul comemoreaza ostasii cazuti la datorie si sarbatoreste 62 de ani de la infiintarea statului. Dar eu simt ca tocmai acum, intre doliu si bucurii, trebuie sa ne zdruncinam credintele, sa privim lucrurile in fata cu curaj, sa realizam circumstantele actuale, sa incetam a ne imbata cu iluzii, pentru ca ostasii cazuti in razboaiele Israelului sa nu se fi sacrificat zadarnic.
Ziua Independentei Israelului trebuie sa reprezinte nu numai infiintarea statului, ci si eliberarea noastra sufleteasca, desprinderea de legende perimate, adaptarea la noua si grava conjunctura politica si sociala si construirea unor noi idealuri. Altfel, parintii vor continua sa isi ingroape copiii, noi vom protesta impotriva tarilor occidentale, care vor privi nepasatoare scenariul apocaliptic, distrugerea statului Israel. Iar evreii, aceiasi care „au transformat desertul sterp in gradini infloritoare”, vor redeveni un popor de refugiati.
Sunt atasat sufleteste,si poate mai mult decat atat,de acest stat mic,de o populatzie care din pustiu a facut o gradina.Mai mult,consider ca statul Israel este,si trebue sa fie,o bariera impotriva expansionosmului agresiv al islamului.Autorul articolului face o analiza lucida a situatziei STATULUI ISRAEL in etapa actuala.Marturisesc,este prima analiza lucida care mi-a cazut in mana pana astazi.Hut ab,cum zica neamtzul.Cat il priveste pe Obama,atatea gafe a facut si face,asa incat,cu toata stanga si americana si mondiala,il vad sfarsind ca si nefericitul fost presedinte Wilson,vorba columnistului Charlles Krauthammer dela Washington Post.
Pe scurt:
Avem fatada dar suntem in fundul gol
Imi pare rau sa-o spun pe sleau dar analiza realitatii israeliene,a pretinselor „mituri” si iluzii invetariate in articol este superficiala si9 inadecvata si pe deasupra enervanta facand dovada de incapacitatea autorului sa sesizeze dincoko de aparente continutul esential al fenomenelor evocate.
Spatiul insa nu-mi ingaduie sa demostrez aici si acum veracitatea argumentului meu.A face aceasta demonstratie ar trebui sa disec fiecare pseudo concluzie „prapastioasa” din acest articol inutil si ne la locul lui.
Domnule Eliezer Palmor,
Ca sa nu va limitati la aceasta reactie iritat-pavloviana, va ofer spatiu sa scrieti un articol, argumentat si elegant, asa cum a facut Vlad. Dar n-as dori sa fie un exercitiu de propaganda.
…enervant,stupid,daunator…
vorba profetului:
„DUSMANII DISTRUGATORI,DIN NEAMUL TAU VOR IESI”
itzhak bareket.
Domnule Palmor,
Ati fost ambasador al Israelului in Romania si la UNESCO, ati scris „The Lillehammer Affair”, asadar ar trebui sa cunoasteti multe, inclusiv esecurile.
Nimeni nu va impiedica sa va spuneti parerea intr-un articol de sine statator. Spatiul nu va fi o problema, puteti chiar sa il impartiti in doua fragmente.
Un ecou, mai ales unul critic, trebuie argumentat, macar in parte.
In rest, pot doar sa va recomand sa vedeti emisiunile politice la TV israeliana, sau sa cititi presa din tara si strainatate.
Altfel va imbatati si Dvs cu iluzii. Stiu insa ca afirmatiile mele provocatoare dor.
Asadar sinteti invitatul meu sa va exprimati opinia intr-un articol, in privinta scenariului apocaliptic pe care il voi dezvolta intr-un alt editorial, in care voi scrie mai in detaliu despre pericolul foarte grav si real, al disparitiei statului Israel.
Vlad Solomon
P.S. Nu obisnuiesc sa reactionez la comentarii, dar Dvs stiti multe si despre Iser Harel, si despre ” Strada Garibaldi” si despre Uri Blau.
Domnule Bareket,
In afara de aceste adjective, ca sa nu spujn invective, aveti vreun argument?
De asemenea, invit pe toti indignatii care-l ataca pe Vlad ca „dusman al Israelului” sa se calmeze si sa nu se mai comporte precum personajele de trista faima din Vatra Romaneasca.
M-am gandit mult daca sa scriu acest „ecou” sau nu dar m-am hotarat s-o fac pentru ca cititorii acestei admirabile publicatii sa nu fie „dusi de nas” si sa-si dea seama cu cine „au de-a face” Articolul nu e doar „nu la locul lui” (cum scrie cineva intr-un mod foarte „fin”) ci atinge limitele antisemitismului ! Dl. Solomon, nu ne ajung dusmanii ? Mai trebuie sa-i „intaratati” ? Cum te poti exprima asa intr-un editorial romanesc despre tara care te-a primit cu bratele deschise ? Da, e adevarat ca aici
n-ai ajuns un mare ziarist sau scriitor, dar te-ai gandit vre-o data ca motivul e ca n-ai talent ? Dragi cititori, nu luati in seama cele scrise de un om frustat si amar. Adevarul e ca Israelul are armata cea mai buna din Orientul Mijlociu, dotata si antrenata mai ales cu sentimente de dragoste si patriotism si daca are esecuri le are pentru ca este o armata formata din „oameni” care traiesc intr-o tara democrata si nu din fanatici, asa ca stie cand sa se „opreasca” si sa se „retraga unilateral”, actiuni care necesita mult mai mult curaj decat atacuri teroriste…(apropo, actiunea din Gaza s-a numit „plumb turnat” si nu „topit” asa ca verifica-ti si cunostintele in ebraica). Serviciile de securitate sunt cele mai bune din lume, de cuvantul „modestie” si „strategie” ai aut ? Nu se publica succesele ci numai esecurile si un om cu pretentiile tale de intelectual ar trebui sa stie asta. S.a.m.d, s.a.m.d. Dar lucrul cel mai fals in acest articol, strigator la cer, este ca vrei sa-i faci pe cititori sa creada ca „evreii nu-si iubesc tara si nu sunt uniti la nevoie” !!! Dragi cititori din toata lumea, aceasta e o minciuna atat de mare incat ma intreb daca autorul crede cu adevarat ca e asa sau a gasit momentul sa se razbune pe un popor care, sincer, nu inteleg cu ce l-a suparat. Dragostea pentru aceasta tara e atat de mare, nu numai a celor nascuti aici, incat ramanem aici in ciuda riscului de razboi si al terorismului feroce. Chiar cei ce au sau solicita alte cetatenii, asta nu are nici o legatura. De „globalizare” ai auzit ? Da, suntem o tara cu problemele ei ca ori care alta tara, da, nu totul e „roz” si sunt multe de corectat. Avem somitati si genii si avem si hoti, criminali si prostituate. Suntem un popor ! Din pacate mai avem si „gunoaie” care trebuie indepartate… Si daasi stii ca Dl. Solomon nu se simte „acasa” nici in Romania i-asi propune sa ia calea intoarcerii. Si pentru ca vad ca nu se simte „acasa” nici in Israel, ma intreb : oare exista un loc ptr. tine in lumea asta unde sa fii fericit si sa nu „murdaresti” cu comentariile tale ? Oare esti multumit de ceva in viata ? Ai ptr. ceva/cineva aprecieri pozitive ? Ca despre Romania n-ai si nici despre Israel. Azi, la cea de-a 62 aniversare a statului Israel, eu sunt mandru ca fac parte din acest popor si ca am construit o tara care daca nu ar avea problemele razboiului si terorismului, ar fi cu adevarat raiul pe pamant ! Evreii isi iubesc tara D-le Solomon, isi dau viata pentru ea dar se pare ca nu poti intelege asta si ma intreb de ce. Oamenii se ajuta si sunt uniti la nevoie dar poate tu nu faci parte dintre ei… Mai sunt multe de spus dar deja am scris prea mult… Dragi romani va salut cu drag din departare, iubesc Romania, tara mea de „bastina” si ii doresc succese, iubesc Israelul, casa mea si poporul meuru. Oameni ca autorul acestui articol sunt pretutindeni si e de datoria noastra sa le dezvaluim adevarata „fata”. Pacat, esti nefericit, amaraciunea nu face bine in viata….Concluzia este ca articolul nu este nici pe departe „o analiza lucida” ci un sir de minciuni, o falsificare a adevarului. Titlul : ” Betie de iluzii ale Dlui. Solomon”.. Nota 1 (caci 0 nu este). P.S. „Ecoul” meu nu este propaganda, chiar daca unii vor sustine asta… E adevarul „meu”.
Domnule,
Itzhak Bareket
Nu-i stupid, e o anliza a situatiei Israelului 2010 AD.
Poti sa nu fii de acord; daca ai face un sondaj de opinie ai fi frapat de realitatea punctelor atinse de Vlad
Nu intru in polemica, chiar daca nu esti de acord cu cele scrise
Sunt cu totul de acord cu comentariul d-lui Eliezer Palmor, o personalitate respectata in Israel. Cred ca a incerca in cateva randuri sa pui in discutie insasi viabilitatea Statului Israel, din punct de vedere geopolitic si militar, este o dovada de lipsa de modestie din partea d-lui Vlad Solomon. N-am inteles cum orasele noastre vor fi facute praf de rachetele dusmanilor si armata israeliana nu va reactiona, deoarece nu va avea aprobare de la ONU. Sau chiar crede subtilul comentator militar ca Statul Major al armatei israeliene de la Tel Aviv este chiar atat de vulnerabil, incat va fi paralizat din primul moment?
Desigur putem avea obiectii cu privire la politica guvernului israelian. Dar domnul Solomon nu propune nicio solutie. Incercarea domniei sale de a ne descuraja este de fapt ceea ce incearca sa faca in aceste zile Ahmadinijead. Istoria Israelului din ultimii 62 de ani este plina de minuni, care au dezmintit prorocirile falsilor profeti. Sunt convins ca in acest popor mic si, din pacate dezunit pe timp de pace, se vor gasi in momente de incercare resurse nebanuite pentru ca Statul Israel sa nu dispara.
Mirel Horodi, Haifa
D-le Bareket,
Presupun ca va referiti la Anat Kam si Uri Blau, precum si la lipsa de vigilenta a serviciilor de securitate din cadrul armatei.
Sau la miturile care continua sa existe in Israel
.
Intr-adevar, enervant si daunator.
Sa speram ca israelienii se vor trezi din betie.
Vlad Solomon
Draga Vlad,
Si eu ma intreb (mai ales ca te cunosc personal)ce te-a facut sa scrii asemenea aiureli intr-o revista care ofera o usa deschisa pentru toti cei care vor sa inteleaga realitatea israeliana (care recunosc, nu e usor de inteles…)
As vrea sa cred ca nu exista alt raspuns (el intreaba, el raspunde!)decat dorinta de a declansa o dinamica de reactii si conta-reactii pe o tema pusa in discutie de tine. Un obiectiv legitim al oricaruia care scrie la ziar. Dar si in cazul asta, lucrurile trebuie prezentate cu discernamant, utilizarea exemplelor singulare drept regula sau generalizarea unor componente marginale drept esentiale fiind o metoda pe atat de „eficienta” (din punctul tau de vedere), pe atat de nerecomandabila (ca sa nu zic reprobabila).
Nu pot sa cred ca ai scris asa doar ca exercitiu pentru a crea „action”, ca si cum ai aprinde o sura ca apoi sa te uiti la ea cum arde.
Situatia se aseamana cu a celuia care dupa ce citeste in ziar ca soru-sa e curva, nu poate face altceva decat sa spuna ca n-are sora.Paguba a fost facuta!
Sper sa vom avea ocazia sa ne lamurim parerile la o cafea intr-una din cafenelele Tel Avivului.
In atentia editorului:
Din greseala, am apasat pe „trimite” inainte de a completa numele si adresa de mail.
Fac cuvenita reparatie cu increderea ca mesajul va fi astfel intregit.
Multumesc,
Nanu
Observ ca reactiile pavloviene (knee-jerk) la adresa articolului lui Vlad continua.
Am un mesaj pentru toti cei care-si imagineaza ca nationalismul de mucava evreesc este cumva mai acceptabil sau ca revista ACUM tolereaza demagogia patriotarda israeliana, cand nu tolereaza echivalentul romanesc al acestor manifestari demagogice di patriotarde.
Daca aveti argumente, prezentati-le in mod civilizat si nu va mai permiteti sa faceti insinuari la adresa lui Vlad sau a Revistei ACUM, o voce practic singulara in presa de limba romana cand e vorba de combaterea antisemitismului.
E inca ziua comemorarii eroilor care au cazut in razboaiele Israelului. Nimeni din afara nu poate fi capabil sa inteleaga durerea parintilor, sotiilor si copiilor pentru care viata nu mai e viata din cauza ca si-au pierdut ce aveau mai scump.
In ultimul timp anti-semitismul in lume s-a intensificat teribil. In ultimul timp ziaristi israelieni iresponsabili isi bat joc in numele ziaristicii de securitatea Israelului. Pentru faima de cacat, scuzati expresia.
Daca vreti sa va faceti o impresie obiectiva despre Israel cititi ynet.co.il, haaretz.co.il ( ziar de stinga cu pretentii de perpetuare a democratiei) si debka.com.
Domnul Solomon a scris un editorial „nevinovat” si domnul fost ambasador a reactionat ca un actual ambasador. 🙂
Diseara „intra” ziua Independentei Israelului.
Eu am un sigur lucru de spus. Veniti sa vizitati Israelul, frumusetea si farmecul lui nu sint mituri, va spun eu. Nu exista bogatii naturale si mai tot ce baga bani in tara e rezultatul „mintii evreiesti” asa cum se spune aici. Hi-tech. Nu e un mit. In plus e adevarat, daca in viitor nu vreti sa spuneti trei rugaciuni pe zi cu fata la Mecca, sustineti Israelul si nu va lasati dusi de nas de propaganda palestiniana.
Hag Sameach Israel !!!!
DRAGA DOMNULE GEORGE GROSS,
DOUA ECOURI DETAILATE SI ARGUMENTATE AM TRIMIS REDACTIEI ACUM IN LEGATURA CU ARTICOLUL LUI VLAD
SOLOMON,SI AMANDOUA NU AU FOST RECEPTIONATE.
DE CE?HABAR NU AM.D-TALE.,CARE PROBABIL II CITESTI PE IOEL MARCUS,DR.SHLOMO AVNERI,NAHUM BARNEA SI ALTII,ITI SCRIU IN MOD SPECIAL,PENTRU CA O STII FOARTE BINE,”C’EST LE TON QUE FAIT LA MUSIQUE”.
NU ASA TREBUIA SCRIS UN ARTICOL CU OCAZIA ZILEI ONOMASTICE A STATULUI ISRAEL.
HAG SAMEAH. ITZHAK BAREKET.
Cineva a spus ca un pesimist este un optimist informat !
Am citit articolul d-lui Vlad Solomon ca ceea ce mi se pare ca este: o provocare ! Dar o provocare salutara, al carei scop real e sa revigoreze, nu sa descurajeze, Cred ca ce asteapta intr-adevar autorul e sa fie contrazis ! Sa i se spuna ca exemplele sale sint episodice, ca exagereaza, ca generalizeaza, etc. Sint convins ca asta l-ar face fericit, pentru ca obectivul real al textului ar fi atins.
Intr-o criza politica fara precedent, Israelul se afla la o rascruce. Sa tragi un semnal de alarma intr-o asemenea situatie nu mi se pare un gest defetist, ci unul patriotic.
Radu Stern
D=le Petru Clej
Dupa raspunsul d=vstra, initial am crezut ca e autorul care se ascunde sub un pseudonim (scuze), dar am accesat un alt articol (scris de d=vstra) si am vazut ca sunteti co-editor la aceast editorial. Dar, de ce acest mesaj trimis mie „in particular” ? Sau e un mesaj „automat” care e trimis la toti cei ce nu sunt de acord cu cele publicate ? Ca editor, nu ar trebui sa fiti „impartial” si sa lasati „polemica” sa decurga ? Ce-i de facut, prima reactie la articol e „antisemitism” chiar daca autorul a vrut sa transmita altceva. Cred ca important e ceea ce intelege cititorul, un „oarecare” ca mine care nu se pricepe prea mult la scris.
„Nationalism evreesc de mucava” ??? Ca editor ar trebui sa va alegeti mai bine cuvintele, aveti grija ca jigniti cititorii si nu cred ca asta va e scopul.
Pe vremuri, evreii religiosi se foloseau de un crestin ptr. a aprinde lumina sambata, ziua sfanta. Il numeau „goi de shabat” adica crestinul de sambata. Iata ca acum avem un evreu care face treaba dusmanilor nostrii. Nu am intentia sa-l „atac” pe autor, ii doresc numai bine in viata, fericire si bunastare, asta pentru ca in fiecare zi sa se gandeasca cat de fals este ceea ce a scris, sa aiba remuscari si sa inteleaga ca „evreii isi iubesc tara si, in momentele de dificultate, sint foarte uniti”.
Nu, nu reiese din articol nici un dram de dragoste fata de tara si de poporul nostru. Pacat, autorul este talentat la scris, ar fi putut contribui la binele tarii dar a ales s-o murdareasca.
Si mai pacat ar fi daca din cauza unui asemenea articol s-ar pune pecetea de „antisemit” acestui editorial (eu n-am insinuat asta ci d=vstra in raspuns). Dar daca mai multi israelini ar citi randurile astea , asta s-ar intampla ! S-a oprit el un minut (sau d-vstra) sa se gandeasca ce-ar zice un dusman adevarat al nostru, cineva care ne uraste intr-adevar, ce-ar zice daca ar citi articolul ? Randurile despre Tzahal, despre Mosad ? Asta a vrut sa obtina ? Sa le arate cat de „slabi” suntem ? Da, mi-e rusine ca este „de-al nostru” si-mi iubesc tara. Astea sunt „argumentele” mele (pe care le cereti de la toti), nu sunt „de mucava” si nu ma ascund. Imi pare rau doar ca am inceput (tocmai AZI) sa citesc si mai ales sa comentez.
D=le George Gross
Articolul nu e o „analiza a situatiei Israelului 2010” ci doar o parere subiectiva a cuiva care nu stiu cat de bine informat este. Dar, fiecare are dreptul la parerea lui. Si sunt sigur ca ne-am mira daca s-ar face un sondaj, dar nu in sensul care credeti. Pentru majoritatea oamenilor situatia de zi cu zi si problemele dintr-o tara nu au nici o legatura cu dragostea de tara asa ca raspunsul la orice sodaj sunt sigur ca va fi „da, evreii isi iubesc tara si, in momentele de dificultate, sint foarte uniti”.
D=le Clej
Primind mesajul d=vstra direct la adresa mea de mail am crezut ca e trimis „in particular”. Acum vad ca e publicat asa ca imi corectez randurile de mai sus, dar numai in aceasta privinta.Raman cu intrebarea de ce un editor da „indicatii” cititorilor. Reactiile (pro sau contra) sunt firesti si exista pe orice site, la orice articol.Nu toti suntem oameni „de litere” asa ca fiecare se exprima in felul lui.Repet,poate nu va dati seama dar jigniti cititorii.
Nu voi permite nimanui sa puna la indoiala buna credinta a lui Vlad Solomon, care traieste in Israel de mai bine de 40 de ani.
De asemenea, insinuarea chiar si de departe ca revista ACUM ar promova antisemitismul este o calomnie abjecta.
Pentru noi, nationalismul de mucava, fie romanesc, fie evreesc, este la fel de nociv. Demagogia patriotarda romaneasca sau cea israeliana e la fel de ridicola.
Vreti sa crticati articolul? Sunteti invitatii mei. Luati cele 11 puncte si faceti-le praf cu argumente, dar nu discutati ca niste echivalenti israelieni ai Partidului Romania Mare sau ai Vetrei Romanesti.
Lasati invectivele deoparte si aceasta acuzatie ridicola ca Vlad face jocul dusmanilor Israelului. Discutati cu argumente, deoarece pana acum n-am vazut niciun singur argument impotriva celor scrise in articol, iar aceasta reactie de tip „knee jerk” care nu face decat sa dovedeasca faptul ca publicarea acestui articol este cat se poate de justificata.
Stimate domnule Clej
Cred ca nu era cazul sa-i atacati pe cei care si-au exprimat dezacordul cu ideile domnului Vlad. Expresia „patriotarzi de mucava” este inacceptabila din partea editorului, care ar trebui sa fie obiectiv.
Pericolul existential pentru Israel este astazi, ca si in trecut, un pericol real. Numai ca autorul articolului nu da nicio solutie, cauta doar sa descurajeze. Noroc ca nu toti cetatenii Israelului sunt de mucava, cum incercati sa insinuati
Mirel Horodi, Haifa
Tot la capitolul expresiilor franceze (favorizate de un ante-scriitor) s-ar incadra si: „Qui aime bien chatie bien”.
Si mai stiu o zicala, romaneasca de data asta. Mi-o spunea bunica in copilarie, atunci cand imi arata vreun cusur pe care il aveam: „Iti spun eu, mama, ca iti spun cu drag, iar altii, daca le dai ocazia, o sa-ti spuna cu rautate”.
Felicitari, deci,autorului,si multumiri pentru un articol nu liric, ci Lear-ic.
Zice domnul Horodi:
„Cred ca nu era cazul sa-i atacati pe cei care si-au exprimat dezacordul cu ideile domnului Vlad.”
Ia să vedem cum au atacat cei pe care i-am atacat eu „ideile” lui Vlad.
Scrie Eliezer Palmor:
„Imi pare rau sa-o spun pe sleau dar analiza realitatii israeliene,a pretinselor „mituri” si iluzii invetariate in articol este superficiala si9 inadecvata si pe deasupra enervanta facand dovada de incapacitatea autorului sa sesizeze dincoko de aparente continutul esential al fenomenelor evocate.
Spatiul insa nu-mi ingaduie sa demostrez aici si acum veracitatea argumentului meu.A face aceasta demonstratie ar trebui sa disec fiecare pseudo concluzie „prapastioasa” din acest articol inutil si ne la locul lui.”
Vreun argument? Niciunul, adjective multe, de fapt un atac la persoană. I-am oferit domnului Palmor oczaia să scrie un articol în replică. N-am primit răspuns la ofertă.
Iată cum atacă Itzhak Bareket „ideile” lui Vlad:
„…enervant,stupid,daunator…
vorba profetului:
„DUSMANII DISTRUGATORI,DIN NEAMUL TAU VOR IESI”
Astea da „argumente”, plus insinuarea că Vlad e dușman.
Moni Elisha supralicitează:
„Articolul nu e doar „nu la locul lui” (cum scrie cineva intr-un mod foarte „fin”) ci atinge limitele antisemitismului ! Dl. Solomon, nu ne ajung dusmanii ? Mai trebuie sa-i „intaratati” ? Cum te poti exprima asa intr-un editorial romanesc despre tara care te-a primit cu bratele deschise ? Da, e adevarat ca aici n-ai ajuns un mare ziarist sau scriitor, dar te-ai gandit vre-o data ca motivul e ca n-ai talent ? Dragi cititori, nu luati in seama cele scrise de un om frustat si amar”.
Observați abundența de invective.
„Si pentru ca vad ca nu se simte „acasa” nici in Israel, ma intreb : oare exista un loc ptr. tine in lumea asta unde sa fii fericit si sa nu „murdaresti” cu comentariile tale ? Oare esti multumit de ceva in viata ? Ai ptr. ceva/cineva aprecieri pozitive ? Ca despre Romania n-ai si nici despre Israel. Azi, la cea de-a 62 aniversare a statului Israel, eu sunt mandru ca fac parte din acest popor si ca am construit o tara care daca nu ar avea problemele razboiului si terorismului, ar fi cu adevarat raiul pe pamant ! Evreii isi iubesc tara D-le Solomon, isi dau viata pentru ea dar se pare ca nu poti intelege asta si ma intreb de ce. Oamenii se ajuta si sunt uniti la nevoie dar poate tu nu faci parte dintre ei… Mai sunt multe de spus dar deja am scris prea mult… Dragi romani va salut cu drag din departare, iubesc Romania, tara mea de „bastina” si ii doresc succese, iubesc Israelul, casa mea si poporul meuru. Oameni ca autorul acestui articol sunt pretutindeni si e de datoria noastra sa le dezvaluim adevarata „fata”. Pacat, esti nefericit, amaraciunea nu face bine in viata….Concluzia este ca articolul nu este nici pe departe „o analiza lucida” ci un sir de minciuni, o falsificare a adevarului.”
Păi domnule Elisha, de ce nu înființați dumneavoastră Partidul Israelul Mare, pe modelul Partidului România Mare, că aveți practic același discurs, lipsit de orice argumente.
Domnul Mirel Horodi e ceva mai subtil dar până la urmă ajunge la această comparație halucinantă:
„Dar domnul Solomon nu propune nicio solutie. Incercarea domniei sale de a ne descuraja este de fapt ceea ce incearca sa faca in aceste zile Ahmadinijead.”
Iar domnul Nanu Peri trece chiar la vulgarități:
„Nu pot sa cred ca ai scris asa doar ca exercitiu pentru a crea „action”, ca si cum ai aprinde o sura ca apoi sa te uiti la ea cum arde.
Situatia se aseamana cu a celuia care dupa ce citeste in ziar ca soru-sa e curva, nu poate face altceva decat sa spuna ca n-are sora.Paguba a fost facuta!
Sper sa vom avea ocazia sa ne lamurim parerile la o cafea intr-una din cafenelele Tel Avivului.”
Revine domnul Bareket, dojenindu-l pe Vlad într-un ecou parcă luat din Caragiale:
„NU ASA TREBUIA SCRIS UN ARTICOL CU OCAZIA ZILEI ONOMASTICE A STATULUI ISRAEL.”
Revine și domnul Elisha, făcând un sfert de pas înapoi, nu înainte de a-l insulta pe Vlad.
„Pe vremuri, evreii religiosi se foloseau de un crestin ptr. a aprinde lumina sambata, ziua sfanta. Il numeau „goi de shabat” adica crestinul de sambata. Iata ca acum avem un evreu care face treaba dusmanilor nostrii. Nu am intentia sa-l „atac” pe autor, ii doresc numai bine in viata, fericire si bunastare, asta pentru ca in fiecare zi sa se gandeasca cat de fals este ceea ce a scris, sa aiba remuscari si sa inteleaga ca „evreii isi iubesc tara si, in momentele de dificultate, sint foarte uniti”.
Nu, nu reiese din articol nici un dram de dragoste fata de tara si de poporul nostru. Pacat, autorul este talentat la scris, ar fi putut contribui la binele tarii dar a ales s-o murdareasca.”
Ce diferență este între un astfel de ecou și cele ale naționaliștilor români care ne reproșează că suntem anti-români, inclusiv atunci când combatem antisemitismul din România cu o vigoare pe care n-o găsești nici măcar în presa evreiască de limbă română?
În fața acestor atacuri imunde la persoana, nu la ideile lui Vlad Solomon, pentru că nu am văzut niciun un contra-argument, spun că ele reprezintă naționalism evreesc de mucava și demagogie patriotardă israeliană, la fel de pernicioase ambele ca naționalismul de mucava românesc și ca demagogia patriotardă românească cu care ne luptăm în mod permanent (atunci suntem apreciați de cei care azi îl atacă pe Vlad, conform unei duble măsuri bine cunoscute).
Nu pot încheia fără să mulțumesc lui George Gross, Radu Stern și Gabby Adelmann Elias, la fel de evrei și la fel de israelieni ca și detractorii lui Vlad Solomon pentru că au dovedit că Israelul nu e o țară monolit și că unanimitatea de păreri de sorginte comunistă (sau fascistă) nu poate decât să dăuneze acestui stat democratic.
PS Vlad mi-a spus că unii „binevoitori” au încercat să-l lămurească să nu scrie acest articol. Vlad, vezi după reacția de azi să nu vină să-ți spargă geamurile sau să-ți taie cauciucurile de la mașină…
Domnule Petru Clej,
O mica rectificare.
Sint evreu, dar nu sint israelian. Locuiesc in Elvetia. Au fost unii israelieni care au incercat „sa ma puna punct”, spunindu-mi ca cineva din afara Israelului n-ar trebui sa participe la asemenea discutii.
Nu cred ca au dreptate. Sint de parere ca toti evreii din lume au nu numai dreptul, ci si datoria sa se preocupe de Israel. Si nu numai ei. Fara a pretinde ca Israelul e „buricul pamintului”, el este nu numai locul de origine, ci avanpostul civilizatiei iudeo-crestine. Deci toti cei care sint interesati de istoria si de viitorul acestei civilizatii, ar trebui sa se intereseze de Israel. Un articol ca acel al d-lui Vlad Solomon putea fi scris doar de un israelian.
Radu Stern
Felicit din toata inima atat pe domnul Solomon,cat si pe domnul Petru Clej:pe domnul Vlad Solomon,pentru nivelul clar si fara echivoc a situatziei reale a statului Israel,fara tamaieri, ori osanale desarte,stim fiecare ce eforturi face fiecare cetatzean de acolo,eforturi de munca,responsabilitate,si eroism chiar;Pe domnul Petru Clej il felicit pentru tzinuta de editor responsabil,care apara ideile curajoase,si nu se lasa coplesit deloc de interventziile asazis patriotic,dar fara contzinut ale unor comentatori aflatzi doar in treaba.Cele relatate de d-l Solomon sunt de natura ,nu sa descurajeje,ci din potriva,sa mobilizeze suflarea omeneasca din Israel si,as spune si pe cei din afara Israelului,daca suntem de buna credintza si mai ales constientzi de rolul istoric al acestei avagarde a democretziei occidentale in oceanul islamic.
D=le Clej
Bravo. Asa, fara prea mult efort, ati reusit singur sa va dati seama ca Israel e o tara democrata cu pararei pluraliste si nu are nimic in comun cu genul „Romania Mare”. Problema e ca ii atacati si jigniti pe proprii d=vstra cititori numai si numai din motivul ca nu sunt de acord cu cele scrise ! Unde s-a mai auzit asa ceva ? Asta e „democratia” d=vstra ? Asta e „presa libera” ? Cine hotaraste daca e polemica de idei sau „nationalism de mucava” ? Un editor serios nu jigneste o parte din cititori si le multumeste celorlalti.De huliganism vorbiti doar d=vstra si nu noi (dati idei ? asa faceti daca nu va convine ceva ?).
Ce deosebire este intre ceea ce am scris si nationalismul partidul Romania Mare? Eu am scris ca-mi iubesc poporul adica pe toti cei 7.5 milioane de cetateni israelieni, adica inclusiv pe crestini, musulmani, druzi, cerchezi, romani, rusi, marocani, albi, negrii, barbati, femei, heterosexuali, homosexuali, pe refugiatii din Darfur pe care i-am primit in sanul nostru, pe cei 1.5 milioane de arabi ce traiesc in Israel ca cetateni buni, pe cei aprox. 20 de mii de noi veniti anul ce a trecut, pe cei 70 la suta „sabrii” (adica nascuti aici), pe cei 160 mii de noi nascuti in anul ce-a trecut, intr-un cuvant – popor. Asta e deosebirea si daca nu va dati seama chiar imi pare rau. Alte „argumente” ? Numai imaginati-va suprafata Israelul intre suprafata tarilor arabe din jur si-o sa va dati seama daca avem armata buna sau nu. Caci da, mai suntem inca aici si nu vom mai fi nici o data refugiati. Alte „argumente”? N-am timp dar nici chef caci indiferent ce s-ar scrie veti ramane la aceeasi parere : cui ii place articolul e democrat si cui nu e nationalist. Pacat, ati esuat in ochii mei. Nu „permiteti” sa punem la indoiala ??? Da’ parca imi aminteste asta de ceva sau de cineva care cenzura si nu „permitea” sa scriem ce vrem. Va salut si astept alte jigniri ca raspuns (dar va rog nu va enervati ca face rau la inima) SHALOM
As compara articolul domnului Solomon cu un rechizitoriu destinat sa «dezumfle» entuziasmul sau, cum spune autorul, « betia » unei aniversari nu totalmente meritate dupa dansul. Este oare opurtuna tentatia unei astfel de demistificari intr-un moment atat de solemn, enuntand « adevaruri » personale cu pretentii de irefutabilitate ?…
Care alt popor si-a structurat un stat puternic si influent in numai 62 de ani, transformand desertul in glisa fertila cu un simt patriotic iesit din comun, sub privirile ostile ale vecinilor ?
In contextul actual, Israelul are nevoie, mai mult ca oricand, de sprijiul moral al tuturor natiunilor civilizate dar, mai cu seama, al propriei sale populatii, indiferent de pe ce meleaguri ar proveni.
Nu constituie Israelul o pavaza in frenezia islamului de a domina planeta si a converti intreaga omenire la un sistem religios arhaic si lipsit de viitor ?
Chiar in opozitie fiind, nu ne putem angaja intr-o critica radicala cu bune intentii, asa cum incearca sa fie explicat editorialul domnului Vlad Solomon, fara cel putin sa articuleze un minimum de program in vederea corectarii asa-ziselor erori militare, sau de alta natura, comise de Israel.
Domnule Elisha,
Eu știam că Israelul e o țară democrată unde sunt acceptate tot felul de opinii, inclusiv ca cele ale domnului Vlad Solomon, dumneavoastră păreți să nu știți acest lucru și aveți nostalgia unității de monolit în păreri.
Am enumerat toate insultele, atacurile personale la adresa sa postate între alții și de dumneavoastră.
Nu postați contra-argumente pentru că nu aveți sau nu știți să le exprimați.
Și da, NU PERMIT INSULTAREA ȘI CALOMNIEREA unui colaborator al revistei ACUM – Clad Solomon, cetățean israelian care și-a apărat țara cu prețul vieții – așa cum faceți dumneavoastră și brigada naționaliștilor de mucava, incapabili – cu toții – să articulați vreun argument împotriva acestui articol.
In primul rand, vreau sa-l felicit pe Vlad pentru articolul editorial. Mentionez ca un publicist, ca si un istoric, trebuie sa spuna adevarul numai adevarul si tot adevarul, asa cum il intelege el. Altfel, inceteaza de a fi publicist sau istoric si devine apologet sau propagandist. Adevarul trebuie spus ca in fata unui tribunal si mai mult, ca in fata Tribunalului Istoria, si ca la Judecata de Apoi. Un Midrash afirma ca atunci cand a decis sa creeze omul, Dumnezeu s-a consultat cu patru sfetnici: mila, dreptatea, pacea si adevarul. Adevarul s-a opus crearii omului, deoarece omul va face razboaie si va minti. Atunci Dumnezeu a luat adevarul si l-a aruncat pe pamant. Deci adevarul nu exista in cer, ci numai pe pamant. Fie ca ne convine, fie ca nu ne convine, trebuie sa spunem adevarul. Si pentru a-l spune, trebuie intai de toate sa-l intelegem. Vlad a inteles adevarul si l-a explicat, lucru care a enervat pe unii oameni care vad adevarul intr-alta forma decat el. Este regretabil faptul ca in ecourile publicate apar si vulgaritati. Mi-a displacut faptul ca ideea veche, provinciala, conform careia „rufele murdare le spalam in familie”, adoptata de toti dictatorii si cenzorii din lume, de la mic la mare, de la cel mai mic sef de echipa la cel mai inalt sef de stat, continua sa domine in gandirea multor oameni. Pe langa faptul ca multi oameni inca nu inteleg dinamica evolutiei societatii.
Problemele societatii israeliene nu sunt bazate numai pe situatia contemporana. Simt nevoia sa adaug cateva aspecte istorice la articolul lui Vlad. Gandirea multor israelieni, bazata pe mituri, se datoreste unei propagande facuta fara analiza situatiei contemporane. Analiza istorica a situatiei care a determinat aparitia acestor mituri se impune dintru inceput, dupa constatarea existentei lor. Primul aspect problematic este cel al adaptarii sionismului la realitatea actuala. Cel de al doilea este cel al relatiei intre iudaism si sionism. Cel de al treilea se refera la contradictii interne din cadrul sionismului, transmise societatii israeliene si pastrate de ea datorita conditiilor specifice. Cel de al patrulea este legat de perceptia noii generatii.
Societatea israeliana a preluat anumite elemente din mentalitatea evreiasca est-europeana si din mentalitatea evreiasca orientala. Primul element in acest sens este provincialismul, adaptat noilor conditii de „tara veche-noua” si de oras mare, dar populat de oameni proveniti din provincie si dintr-un cadru inchis, uneori chiar izolat. Acest provincialism s-a alaturat mentalitatii de imigrant in cautare de aranjament si de paine, precum si celei a supravietuitorului unui genocid tragic, Holocaustul. S-a adaugat ideea superioritatii individuale si colective, a mandriei lipsita de o baza reala individuala, precum si ideea fricii, acestea contrazicandu-se una pe cealalta in mod normal, dar imbinandu-se intre ele si cu provincialismul si mentalitatea de imigrant.
Un aspect interesant este cel al imigratiei („alia”). O parte a acestor imigranti au venit in Palestina („Eretz Israel”) din motive ideologice. Majoritatea insa au venit fortati de imprejurari sau din motive economice. Imigratia a fost dominata de cativa politicieni, care au manevrat-o asa cum au vrut sau asa cum a fost interesul unui partid politic din care proveneau. Imigrantii au cedat pentru a obtine de lucru si o paine, dand votul in schimb, devenind clenti asemanatori celor din Roma Antica. Dar ulterior, lucrul nu a mai putut fi acceptat de originarii din fosta URSS, nici de cei de origine nord-africana si orientala, care au reusit in cele din urma sa respinga activistii politici impusi si sa-si aleaga proprii lor conducatori si sa-si formeze propriile lor partide politice.
Aici trebuie adaugat un lucru. Vechea ideologie sionista socialista se baza pe proletariatul evreiesc din Europa Rasariteana dinainte de primul razboi mondial si din perioada interbelica. O clasa sociala care nu mai exista. Baza de masa a sustinatorilor acestei ideologii a disparut. Organizatia „Hashomer Hatzayr” (Pazitorul tanar) a devenit… Hashomer Hazaken (Pazitorul batran), care a ajuns sa fie depasit de evenimente. Adeptii acestui curent socialist sionist laic au ajuns sa se planga ca tineretul paraseste kibutzurile si munca agricola, ca prefera sa plece la oras si sa invete sau sa ajunga la castiguri usoare prin bursa. Libertatea circulatiei valutare si evolutia economico-sociala, inclusiv globalizarea ii enervau. Dar noua generatie avea nevoie de o revolutie a ei, nu de continuarea unei revolutii depasite a altei generatii. A fost inceputul debusolarii. Modernizarea si liberalizarea economica trebuiau sa fie insotite de o evolutie sociala, care a avut loc intr-o forma deficitara. Ideologia sionista s-a modificat, a devenit liberala si i s-a adaugat un element important de mesianism.
Sionismul socialist a pornit la drum cu ideea crearii „omului nou israelian”, puternic si sanatos, spre deosebire de evreul galutian (din Diaspora), prezentat ca bolnavicios, slab, fricos. S-a ajuns pana la prezentarea antagonica a evreului ultrareligios contemporan vizavi de „sabrul israelian” (cel nascut in Israel ca „om nou”).
A urmat ideea batjocurii si desconsiderarii, a lipsei de respect, a mandriei exagerate si a autoconsiderarii „sabrilor” drept cei mai grozavi oameni din lume. Dupa afirmatia unui om varstnic, in anul 1949 premierul David Ben Gurion ar fi vizitat scoala la care invata acest om – atunci elev de liceu – si ar fi spus copiilor ca ei sunt singurii evrei adevarati, iar cei ramasi in Diaspora sunt „gunoi omenesc” (in original: avak adam, praf omenesc). Respectivul copil, supravietuitor al ghettoului Varsoviei, singurul supravietuitor din familia lui, nu a inteles cum se explica faptul ca o calatorie de cateva zile cu vaporul l-a transformat din gunoi omenesc in evreu adevarat. Era un copil precoce, ulterior devenit profesor universitar si si-a pus aceasta intrebare. Dar poate ca altii nu si-au pus nici o intrebare, ci au acceptat afirmatia ca pe o axioma. Afirmatie care aparea si in presa. Sau, supravietuitori ai Holocaustului erau numiti in deradere „savon” (sapun), „zon tevah” (turma de oi trimisa la taiere), cel putin pana in anii 60. Asa s-au nascut miturile. As putea afirma ca selectivitatea exagerata continua pana in prezent. Recent, un post israelian de televiziune a prezentat un program despre avorturi facute in Israel fara justificare, in schimbul unei plati respectabile pentru medic. Nimeni, nici medicul, nici femeia respectiva nu-si pun problema ca este o crima, pe langa suma mare de bani care circula pe aceasta cale, legal sau chiar ilegal. Printre altele a fost prezentat un cuplu israelian in cadrul caruia femeia a facut cateva avorturi fara nici un sentiment, chiar zambind la televizor atunci cand povestea, iar sotul a afirmat ca acesta este sionism, pentru ca trebuie sa aduca pe lume numai copii sanatosi si puternici, buni soldati pentru statul Israel, nu copii care sa aiba chiar cel mai mic defect fizic. Dar nici un medic nu poate constata gradul de inteligenta al copilului nenascut inca. Sistemul este complet opus iudaismului, care sfinteste viata. Este sistemul spartan al Muntelui Taiget, de unde erau aruncati copiii nascuti cu o anumita invaliditate sau slabiciune. Sistem opus celui stabilit pe Muntele Sinai, unde au fost predate cele zece porunci, simbolizand omenia si credinta. Mitul „omului nou”, aparut in toate revolutiile sangeroase, care este vecin cu fascismul. Mit care a generat urmatoarele mituri, mentionate de Vlad. Mit datorita caruia nu s-ar fi nascut sau ar fi fost omorati de mici multi oameni, printre care genii, laureati ai Premului Nobel, ba chiar si filosoful evreu Moses Mendelssohn, cocosat, care este considerat intemeietorul iudaismului modern.
Sionismul a aparut in randul evreimii central-europene in ultimele doua decenii ale secolului al 19-lea cu doua scopuri. Primul era salvarea fizica a evreilor din Europa Rasariteana. Reusita a fost numai partiala, datorita Holocaustului. Daca statul evreu ar fi fost proclamat in anul 1938, asa cum ceruse Vladimir Zeev Jabotinsky, o mare parte a evreilor europeni ar fi fost salvati. Jabotinsky vorbise despre un stat evreu in intreaga Palestina, dar in care sa fie egalitate completa intre evrei, arabi si celelate comunitati, fiind posibil chiar si un prim-ministru arab. Jabotinsky nu a afirmat necesitatea „omului nou”, ci a salvarii tuturor, fara selectie, inclusiv a celor slabi si bolnavi. Valorile morale, omenia, respectul fata de viata s-au dovedit mai puternice in ideologia lui. Ca si ideea egalitatii umane, care ar fi dus in cele din urma la aparitia unui stat binational, o casa comuna tuturor, fara a se mai pune probleme internationale. Ceea ce ar fi oprit aparitia unor mituri lipsite de orice baza reala (aici trebuie sa mentionez ca mituri exista in orice societate; intrebarea este in ce masura). Jabotinsky a cerut si renuntarea la mentalitatea si miturile „galutului”, a provincialismului evreiesc din tarile raspandirii, dar din nenorocire conducerea elitista a evreilor din Palestina a preferat elitismul si miturile, si l-a etichetat drept fascist pe liberalul Jabotinsky.
Cel de al doilea scop al miscarii sioniste a fost salvarea culturii iudaice din Europa Occidentala, prevenirea asimilismului cultural. Fara nici un element de rasism: cultura iudaica putea proveni din orice sursa. Era vorba despre dezvoltarea unei culturi si nu a unor mituri. Acest lucru a reusit intr-o masura relativ mica. Investitiile in acest domeniu sunt relativ reduse, partial particulare; este preferata investitia in domeniul economic, al castigului material, al industriei High-Tech. De aici a aparut inca un mit, al fortei economice, aspectul cultural fiind partial neglijat, sau inlocuit cu ideea identificarii politice cu Israelul in randul evreilor din Diaspora, ceea ce nu reuseste totdeauna. Mit prezentat si de Vlad. S-a ajuns la a se vorbi despre „cultura israeliana”, „ethos israelian”, care se dezvolta sub forma unor cantece cantate de cate o formatie artistica de muzica usoara, mai buna sau mai putin buna, muzica evreiasca clasica in idis si ladino fiind respinsa („doar nu suntem evrei galutieni, ci israelieni”), iar cultura bazata pe traditia religioasa iudaica fiind respinsa de asemenea, cu toate valorile ei milenare („nu suntem religiosi, cu figuri de galut”), aceste culturi fiind chiar ironizate. De ce? Fiindca nu reprezentau mitul israelismului, al telavivismului, ceea ce unii intelectuali israelieni numesc „israbloeff”. In plus mandria arheologiei, urmata de ruperea de traditia dintre istoria veche si istoria contemporana. Precum si mandria reusitei sportive…cu echipe cumparate, de basket si football, adevarata cultura a saraciei spirituale, a mitului marelui sportiv israelian, desi uneori adus din lumea larga. Aici trebuie sa adaug ca ideea intemeierii unui centru spiritual iudaic la Ierusalim, din care sa iradieze cultura iudaica, a reprezentat baza ideologiei sioniste a lui Ahad Haam. Din pacate, aceasta ideologie a fost de asemenea combatuta si respinsa. Poate ca solutia ar fi reunirea intre aceste doua ideologii, a lui Jabotinsky si a lui Ahad Haam. Poate ca, in timp, vor reusi sa schimbe cu ceva mentalitatea israeliana, sa inlature unele mituri.
Odata, ma aflam pe aroportul Henri Coanda de langa Bucuresti. Ma intorceam in Israel, asteptam avionul. Intamplarea a facut sa sed langa un om care parea simpatic. Mi-am dat seama ca este israelian. Am inteles ca era un om simplu, fara prea multa cultura, dar care se pricepea la afaceri, sau cel putin voia sa arate acest lucru. A inceput sa vorbeasca cu o mandrie nemaipomenita despre israelienii care fac afaceri in Romania, cat de bine au reusit, adaugand ca sunt cei mai destepti oameni din lume, ca vor putea conduce economia in curand. Era mitul israelianului superman. Am rasuflat usurat ca nu am sezut langa el in avion.
Miturile Israelului, ca si Miturile Greciei Antice, sunt deja literatura.
Comparatia nu-i o provocare.
Privind in mod real, tarile care ne inconjoara au facut progrese in ceea ce priveste nivelul armatelor atit ca inzestrare cit si ca comportament si ideologie, apropiindu-se de nivelul Israelului.
Lumea musulmana are un cuvint de spus in conjunctura Europeana si in cea Americana, cuvint care pune in balanta lobby-ul israelian.
Noi consideram ca este un nou val de antisemitism ce bintuie mapamondul, dar uitam ca este provocat in mare masura de actualul GUVERN Liberman-Netanyahu, (indifernt daca ne place sau NU).
Ar fi bine sa stam STRIMB si sa JUDECAM DREPT. Ar fi mai bine sa facem ordine la noi in casa, si apoi sa dam lectii altora.
Si sa nu uitam ca toate guvernele USA, marele nostru PRIETEN din totdeauna a afirmat rezolutiile ONU 242 si 338 stau la baza PACII intre Israel si Palestinieni.
„Chiar in opozitie fiind, nu ne putem angaja intr-o critica radicala cu bune intentii, asa cum incearca sa fie explicat editorialul domnului Vlad Solomon, fara cel putin sa articuleze un minimum de program in vederea corectarii asa-ziselor erori militare, sau de alta natura, comise de Israel.”
Domnule Stephane Ionesco,
Când spuneți „ne”, la cine vă referiți? Puneți cumva la îndoială bunele intenții ale lui Vlad Solomon?
Salut editorialul lui Vlad Solomon, dincolo de care intuiesc ingrijorarea unui om care tine foarte mult la patria lui. Iubirea lui nu-i mioapa. Nu cocoloseste si nu se iluzioneaza, ci ramane lucid si sever, asa cum esti cu cei foarte dragi, de a caror exisetnta iti pasa si vrei sa le arati greselile pentru a trage invataminte de rigoare, chiar cu riscul de a fi repudiat.
„Caci […]nu vom mai fi nici o data refugiati.”, scrie D-l Elisha.
Este aceasta o proorocire?
Ca atare, ar fi (la limita)acceptabila.
Dar ca raspuns (critic!)la adresa unui articol care, Sfinte Doamne, tocmai aste doreste – sa ne trezeasca din torpoarea de-motivarii si a auto-suficientzei, cat mai e vreme, mi se pare complet „pe langa”.
Interesant este ca si o parte a populatiei religioase ar da dreptate D-lui Solomon. Un prieten de-al meu, national-sionist (cu armata facuta, platitor de taxe, contribuitor la cutia milei, etc.), intrebat fiind de ce se mai cramponeaza de niste obiceiuri din Diaspora, de vreme ce „acum avem casa noastra”, a raspuns, evreeste, la intrebare cu o alta intrebare: „Stii tu de cate ori am fost in trecut izgoniti de aici?”
Stimate Domnule Gross,
Nu acuzati actualul guvern israelian. Miturile au aparut cu mult inainte. Guvernul anterior a fost mult mai rau. Amintiti-va va rog ca domnul Olmert este in curs de ancheta, domnul Katzav in curs de judecata, domnul Hirschsohn si domnul Benizri in inchisoare, iar circul a inceput demult timp, cu Lea Rabin, in 1976. In privinta SUA, nu este prieten, ci functioneaza totdeauna in functie de interese. Fiecare tara cu interesele ei, care nu pot fi identice. Asta este politica. Dar politica este una, iar miturile altceva…
Cu stima,
Lucian-Zeev Herscovici
Lucian,
L-ai uitat pe Arie Deri, fostul lider al partidului SHAS (partid care a petrecut mai mult timp la putere din 1984, data înființării sale, decât orice alt partid din Israel) întemnițat pentru corupție în 2000 și ținut până atunci în brațe de liderul spiritual al SHAS, aiatolahul, pardon rabinul, Ovadia Yosef (în curând nonagenar), de departe cel mai influent cleric în politică.
„Caci […]nu vom mai fi nici o data refugiati.”, scrie D-l Elisha.
Este aceasta o proorocire?
Ca atare, ar fi (la limita)acceptabila.
Dar ca raspuns (critic!)la adresa unui articol care, Sfinte Doamne, tocmai aste doreste – sa ne trezeasca din torpoarea de-motivarii si a auto-suficientzei, cat mai e vreme, mi se pare complet „pe langa”.
Interesant este ca si o parte a populatiei religioase ar da dreptate D-lui Solomon. Un prieten de-al meu, national-sionist (cu armata facuta, platitor de taxe, contribuitor la cutia milei, etc.), intrebat fiind de ce se mai cramponeaza de niste obiceiuri din Diaspora, de vreme ce „acum avem casa noastra”, a raspuns, evreeste, la intrebare cu o alta intrebare: „Stii tu de cate ori am fost in trecut izgoniti de aici?”
D=le Clej,
D=vstra nu vreti sa vedeti decat ceea ce va place si dintre noi d=vstra sunteti cel orb. De aceea am sa fac ca in bancul cu politistul si cu gardul si am sa va spun noapte buna. Ma duc sa vad artificiile.HAG SAMEAH !
Pentru cei care îl împroașcă cu noroi pe Vlad și nu pricep de ce replic dur vă rog să citiți acest articol:
De ce e bine ca Ținutul Secuiesc să fie autonom , de Tihamér CZIKA
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=9177
Naționaliștii de mucava români au reacționat atunci la fel de violent ca naționaliștii de mucava evrei acum. Am recomandat unui critic al articolului lui Tihi să să scrie un articol argumentat și civilizat și a acceptat:
De ce NU e bine ca Ţinutul Secuiesc să fie autonom , de Dan NECEA
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=9331
E chiar așa de greu să faceți așa ceva, domnilor și doamnelor indignați de articolul lui Vlad?
Editorialul e foarte bun, merci pentru publicarea lui. Evrei si neevrei, cetateni ai Israelului sau ai lumii avem tot dreptul sa demitizam istoria sau actualitatea. Fie ca o facem din dragoste de neam, cum spune A. G. fie ca o facem din devotament pentru adevar. Sigur, adevarul are multe fatete, explicatiile pot lamuri unele mituri si chiar nevoia noastra de mituri. In cazul nostru, al evreilor de pretutindeni e vorba de nevoia noastra de a crede ca Israelul este tara tarilor, patria care ne va apara de toate relele – nevoie justificabila istoric, dar – in lipsa unei atitudini critice – neproductiva. Cred ca Petru Clej are perfecta dreptate cind spune ca nationalismul evreiesc este tot atit de neavenit ca orice alt nationalism. Calea deschisa de V. S. de a demitiza istoria si actualitatea socio-politica este adevaratul patriotism. E calea care ar merita sa fie urmata de mult mai multi.
Care-i bancul cu politistul si cu gardul?
Draga Vlad,
Ma adresez tie (dar o fac in public, asa cum cer regulile “ecourilor”), deoarece, cunoscandu-ma, cred ca iti dai seama cat de surprins am fost sa ma gasesc plasat de catre d-l editor in sertarul de dusmani ai poporului (sic!), incluzand « imunzi atacatori de persoana », « detractori », « nationalisti de mucava » si altele asemenea expresii nefericite a caror legatura cu subiectul in cauza este cam greu de gasit.
Cred ca aceste calificative, superficial, schematic si simplist distribuite de d-l Clej nu se potrivesc nici celorlalti corespondenti gratificati astfel pentru simplul fapt ca nu sunt de acord cu fondul si cu forma in care ti-ai expus parerea.
Cred ca acele Unele aprecieri lucide din articolul tau cu privire la lucrurile care nu merg bine la noi (si eu ma numar printre cei care le constat si le traiesc pe pielea sa in fiecare zi) sunt inecate si imbibate de concluzii arbitrare si simpliste, prin aceasta deformandu-se perceperea starilor de fapt. Fiecare « subiect » este prea important si (si ceva mai complex…) , pentru a fi expediat asa cum o faci tu, cu o autoritate poate nu mai putin justificata decat a celor care nu-ti impartasesc parerile.
Cele bune,
Nanu Vulgaru’
(cum m-a caracterizat d-l editor pentru ca am amintit cunoscuta pilda cu cel care trebuie sa spuna ca n-are sora… asa argument mai zic si eu !) La asta nu pot sa-i raspund cu acelasi stil de logica : « Nici eu n-am basc ! »
p.s. si pentru ca veni vorba de d-l editor, (de altfel apreciat si de mine ocazional pentru unele alte pareri ale domniei sale), te rog deci sa-i transmiti d-lui Clej ca rolul sau de moderator nu implica neaparat si asumarea rolului de judecator suprem, detinator al tuturor cheilor eticii, rol pe care si l-a asumat folosind metoda pumnilor in gura si a jignirilor gratuite imprastiate cu darnicie celor care indraznesc sa reactioneze alfel decat « admite » dumnealui. A intoarce cuvintele altuia pe dos, a le cita scoase din context si a le denatura sensul pentru a justifica propria atitudine nu mi se pare chiar cea mai buna cale de a obtine castig de cauza. Doar paguba…
Si o ultima precizare: bineinteles ca nationalismele de ori ce fel produc monstri (la fel cu somnul ratiunii, vorba lui Goya). Si nationalismul israelian, care sigur ca exista, ca ori-unde si este bineinteles de condamnat. Dar oare simplul fapt ca d-l Clej le pune unora aceasta eticheta este oare suficient pentru a-i socoti nationalisti? Eu n-am gasit nimic « nationalist » in nici una din luarile de pozitie ale celor carora nu s-au identificat cu articolul in cauza. Deci hai sa spunem cu totii ca n-avem sora !
Draga Vlad,
Una din marile probleme ale articolului tau este ca vede doar o parte a Israelului – ceea aparata de arme, avioane si tancuri si sustinuta de economia infloritoare la acest moment si de oameni muncitori.
Dar exista mai mult decat atat.
Asa ca incearca sa ii spui ca-i falsa neincrederii tale si astfel iti va fi usor maine sa zambesti, aici in Israelul insorit, departe de mizeria ce stapaneste atat de mult din ceea ce nu ne apartine, dar care – vorba ta – s-ar usura pe sine de n-am fi noi pe harta…
Cred ca lucrul cel mai periculos in termeni de politica generala, vine din aparenta schimbare a atitudinii USA- sub noua administratie – fata de Israel; ; dar sa nu uitam lucrul cel mai interesant- Israelul( si Ierusalimul/ care ramine marul discordiei) ocupa un loc UNIC in istoria omenirii; aici nu e doar un alt conflict politic ca atitea in milenara istorie; destinul intregii omeniri graviteaza in jurul acestui pamint binecuvintat si chinuit; analizele politice sint Ok, dar ar fi f. limitat sa ignoram profetia Biblica despre Israel.To get the full picture ,we need both!!!
Este uluitor cum un articol care spune, in esenta: „nu va culcati pe urechea autocomplacerii, fiti vigilenti si cu ochii deschisi daca vreti ca Israelul sa fie ceea ce va imaginati ca trebuie sa fie”, a putut starni si asemenea reactii negative.
Ca si in cazul temelor similare tintind Romania, atacate nu sunt ideile sau conceptele – cu contraexemple si rabdare, ci autorul si publicatia.
Si inca o precizare: Vlad nu este nici in mintea lui in rol de „profet”. In sprijinul celor spuse aduce fapte, argumente. El nu prezice – el descrie.
Domnule Nanu Peri,
Insultele pe care le-a primit Vlad și le-am citat sunt foarte clare. Nici dumneavoastră, nici ceilalți critici ai lui Vlad – nu ai ideilor expuse de el, calificat drept dușman sau chiar antisemit – nu ați adus niciun fel de contra-argument.
Citiți ecourile scrise de directorul fondator al revistei ACUM, Ștefan Maier, sau de Dorian Galbinski, veteran al războiului din 1967 și jurnalist la BBC în perioada 1970 – 2008. Și pe urmă poate faceți gestul onorabil de a vă cere scuze din partea lui Vlad Solomon, acest om de o cinste exemplară.
Cât privește editarea revistei ACUM, am mai auzit „sfaturi” de genul acelora pe care le avansați dumneavoastră. Vă mulțumesc, dar n-am să le urmez.
Repet ce am mai spus: n-am să permit insultarea și calomnierea unui colaborator al revistei ACUM, care nu face altceva decât să-și exprime cu TOTALĂ BUNĂ CREDINȚĂ opinia, pentru ca niște indivizi, departe de a fi neprihăniți, să pună mâna pe bolovani și să arunce în el. Este inacceptabil și respectivii trebuie să primească replica pe care o merită un astfel de comportament dezonorant.
Domnule Clej,
Eu ma opresc aici. Va las satisfactia -probabil foarte importanta pentru dumneavoastra – de a avea ultimul cuvant. Procedez astfel cu gustul amar lasat de constatarea ca nu m-am facut de inteles.
Cele bune,
N.P.
…(FRAGMENT)…
TARA, TARA, TARA,
IUBITA MEA TARA,
IN ZORI SE TAIE OAIA SARMANULUI,
LA CINA-I SERVITA PE MASA CRIMINALULUI
TARA,TARA,IUBITA MEA TARA,
PANA CAND
VIPERE PE AL TAU PAMANT?
DE LA NASTERE PANA’N MORMANT?
itzhak bareket
Domnule Bareket,
Cand invocati aceasta versificatie patriotarda, cine sunt „viperele” pe care le aveti in vedere?
Va intreb, pentru daca cumva e vorba de Vlad Solomon, atunci va informez ca asa ceva e o insulta grava. In acest caz, va cer in mod imperativ sa retrageti o astfel de infamie.
Mitulire – prin definitie – pot fi adevarate sau false. Dar de ce sa le spulberam ? Tocmai aceste 10 mituri ne „tin” pe noi aici, intre dusmani si ne dau speranta. Fara ele ce am face ? De ce ne-am „agata” incercans sa facem fata unor teroristi fanatici ? Unde am mai gasi speranta ? Am omis un mit – evrei isi iubesc ýtara – ptr. ca banuiesc ca a fost inclus din greseala. Acesta nu este un mit, este o realitate de necontestat si cine cere argumente la asta nu intelege realitatea israeliana. O intrebare dlui editor si o rugaminte dlui Vlad : care e scopul acestui articol ? Ce-ati vrut sa obtineti, cu acest articol ? Cred ca toti cititorii (dar mai ales cei ce au criticat articolul) merita un raspuns. Ce-ati vrut de fapt sa spuneti cu asta ? OK, ne-ati pus – sa zicem – realitatea in fata. SI ? Poate daca nu era fraza cu „evreii nu-si iubesc tara”, poate articolul dadea de gandit, dar asa a suparat pe multi si nu stiu daca si-a atins scopul caci nu e clar care e scopul.
Doamna Rina P.,
Daca nu ati inteles ce a vrut sa spuna – cu buna credinta – Vlad, atunci degeaba va explic eu.
Pot doar sa va spun ca saptamana viitoare vom publica un articol care va exprima – argumentat si civilizat – un punct de vedere contrar. Asta dorim noi, sa expunem puncte de vedere diferite. Daca va asteptati de la noi sa facem propaganda Israelului sau altei tari atunci nu cititi revista care trebuie.
Domnule Lungu,
Repet: aceasta nu e o revista de tamaiere (dupa cum nu e nici de „denigrare”) a Israelului sau a oricarei alte tari.
Chestia cu „nu e momentul” imi aduce aminte de caricatura lui Mihai Stanescu, care ironiza acest cliseu des uzitat pe vremea comunismului.
Aflati ca la revista ACUM nu avem astfel de tabu-uri patriotarde.
In rest mi se pare o ipocrizie sa aplaudati articolele care combat antisemitismul, intr-un mod pe care n-o sa-l mai vedeti in presa de limba romana si dintr-o data sa va revoltati cand un om onest ca Vlad (care e si un jurnalist talentat, mult peste nivelul presei de limba romana din Israel) scrie un articol argumentat.
Nu va deranjeaza faptul ca TOTI criticii lui au fost incapabili sa ofere un singur contra-argument. Nu v-au indignat in niciun fel insultele si calomniile imunde la adresa lui Vlad, nu doar pe aceasta pagina.
Asa incat, va rog sa va ocupati de politica editoriala a revistei Viata Noastra si cand veti vedea ca incep eu sa va spun ce sa faceti si ce sa nu faceti la.ziarul dumneavoastra, atunci sa va permiteti sa dati lectii de politica editoriala pentru revista ACUM.
Pot sa anunt ca Dorian Galbinski a scris deja un articol in care aduce – punct punct – contra-argumente la articolul lui Vlad.
Va fi publicat luni si sper sa constituie o lectie pentru nationalistii de mucava evrei cum se reactioneaza atunci cand cineva scrie un articol cu care nu sunt de acord.
Stimate dle.Petru Clej,
Citesc, oarecum, regulat acest ziar electronic.
Obisnuiam pana mai un timp sa citesc cu atentie si interes materialele publicate de dumneata in „Viata Noasatra” la care colaborez si eu. Ma mira foarte mult atitudinea dumitale fata de cei ce reactioneaza pro sau contra la articolul lui Vlad. Imi permit sa-ti spun ca nu o consider deloc o atitudine democratica si nu prea e frumos ce faci. Cred ca nu editorul trebuie sa ia atitudine, ci autorul materialu- lui si in orice caz nu cu agresivitatea cu care o faci. In ce priveste fondul materialu- lui lui Vlad, am sa-i spun parerea mea perso-
nal peste doua zile. In orice caz nu ca nu cred, ci sunt convins ca nu acesta era momen- tul in care sa-si etaleze parerile, intrucat fiind israelian stie care sunt sentimentele populatiei (si le stie bine!) in aceste zile.
Si mai este un lucru. Daca vroia neaparat, putea sa-si traduca materialul in ivrit si sa-l publice in presa ebraica. De ce ?? Sa fim cinstiti! Stim ca din pacate, multi din cititorii lui ACUM (si nu ma refer exclusiv la cei din Romania)nu se numara printre cei mai sincerti „simpatizanti” ai Israelului, care si asa are, din pacate multi dusmani astazi. As vrea sa ma intelegi, dle.Clej, la mine nu toti antiisraelienii sunt neaparat si antisemiti (si aici vreau sa cred ca in asta suntem de acord), asa ca nu numai ca nu era nici locul dar, sincer, nici momentul acestei publicari. Nu pot decat sa regret si, mai ales, sa-mi exprim dezacordul cu atitudinea editorului. Vlad nu este un copilandru neajutorat, ci un publicist care, in general, ar trebui sa stie ce face. Afirmati ca publicatia „ACUM” nu vrea sa faca apologia Israelului, dar in schimb permiteti sa fie denigrat.
Domnule Clej, cred ca va avantati prea adanc in scaldatoare cand afirmati triumfator ca „Nu va deranjeaza faptul ca TOTI criticii lui au fost incapabili sa ofere un singur contra-argument”…
Eu am aratat ca nu sunt de acord cu cele afirmate de el si domol i-am propus sa mai taie la coada disperarea, ca oricum nu numai pe arme, economie si harnicie se tine Israelul pe lume.
Un argument mai mult decat convingator dupa parerea mea si care nu are nevoie de explicatii.
Ori poate considerati ca nu e asa?
Va asigur ca in aceasta situatie ipotetica v-ati insela amarnic.
Astept cu interes „contra-articolul” si sper sa nu abunde acesta in cifre, grafice ori alte cantariri si cantari.
Este un bun moment pentru a fi realisti, nu credeti?
Asher
Fara indoiala ca autorul atinge puncte dureroase in actualitatea contemporana din Israel si e o doza de adevar in fiecare din punctele ridicate.
DAR – realitatea politica (ca toate creatiile umane) nu este „alb-negru” si raspunsurile la intrebarile lui Vlad Solomon nu sunt totdeauna Correct sau Fals ci au o scara continua intre correct si fals. La TOATE intrebarile sale la care el raspunde FALS (dupa parerea lui este probabil mai aproape de realitate asa cum o vede el) eu (si multi altii) am raspunde ADEVARAT (asa cum vedem noi). Si la fiecare esec citat se poate vorbii de multe alte (actiuni, positii) care au fost successe. Niciunul din „faptele” pe care citeaza nu sunt complete.
Tot articolul pare sa descrie o tara care nu a „imbatrinit frumos” – dar ceace se vede in mod strident in spatele articolului este probabil un autor care nu a imbatrinit frumos (sau are citeva zile negre). Si considerind pozitia grea in care se afla astazi Israelul pot sai intzeleg ingrijorarea dar nu pot sai inteleg pesimismul. Si daca crede ca are si solutii (sa propuneri pentru solutii) de ce nu le prezinta in presa locala (Israeliana) unde ar putea avea ecou si effect si le prezinta in Romania Libera – unde (cu to respectul) pot avea doar un effect minor (in afara de a face numele lui Vlad cunoscut ca un specialist in politica Israeliana).
Domnul Asher Yerushalmi se consideră deținătorul adevărului absolut și declară fără echivoc că „argumentul” său nu are nevoie de explicații. Mai mult, cine nu e de acord cu punctul dumisale de vedere „se înșeală amarnic”. Asta da argumentație.
Și mai e ceva domnule Yeushalmi, să nu credeți că am uitat de calomniile ordinare pe care le-ați turnat la adresa directorului revistei ACUM Ștefan Maier, pe un anume forum, știți dumneavoastră care, și pentru care aștept și acum să vă cereți scuze.
Aflăm apoi de la Julian Satran că există contra-argumente la articolul lui Vlad, dar nu aflăm și care sunt acelea. Citim în schimb în ecoul domniei sale atacul la persoană de rigoare pentru cei în pană de argumente: anume că Vlad „nu a imbatrinit frumos (sau are citeva zile negre).” Așa e, dacă ești incapabil să produci argumente încerci să-l discreditezi pe cel pe care ai vrea să-l combați dar nu te pricepi cum.
Pe urmă domnule Satran, scuzați-mă, revista ACUM se adresează vorbitorilor de limbă română din întreaga lume, nu doar celor din țărișoara de 7,5 milioane numită Israel, care au o ofertă destul de bogată când vine vorba de presă în ivrit. Sau nu considerați că restul omenirii nu trebuie să se intereseze de situația din această țărișoară?
Cu fiecare ecou critic la adresa articolui lui Vlad mă conving tot mai mult de sărăcia intelectuală a acestor critici.
Dle Clej
Dvstra specificati : „suntem un editorial al romanilor de pretutindeni”.
Si scrieti intr-un ecou la un alt articol („Preferam anonimatul în locul motivului istoric”, de Paula Drexler), ca raspuns unui cititor care apreciaza articolul si aduce cu oazia asta si o urare de bine de ziua Independentei Israelului (articolul se refera la Holocaust) : „dumneavoastră cred că n-ați înțeles, revista ACUM se adresează tuturor vorbitorilor de limbă română, iar tămâierile cu prilejul zilelor naționale, inclusiv cea a Israelului nu le practicăm”
Si atunci ma alatur unui alt cititor si intreb : ce rost avea publicarea acestui articol de „spulberare a miturilor in care traiesc israelienii” intr-o publicatie a romanilor de pretutindeni ? Doar nu e vorba numai de evreii din Israel de origine romana ci de intreaga natiune. Ce l-ar interesa pe romanul din Spania sau USA sau Romania ca israelienii cred in mituri ? Cum poate un roman stabilit in strainatate sau din Romania sa-si exprime parerea despre fondul articolului ? Ce poate el intelege si/sau invata din articol ?
Intrebari retorice probabil, caci nu m-ati onorat cu raspuns nici la intrebarea precedenta. Nu ma cobor sa comentez raspunsul dvstra (daca n-ati inteles deja degeaba va explic), da, nu toti cititorii inteleg ce trebuie, nu toti stiu sa ne exprime si sa argumenteze, dar ati uitat sa specificati ca revista ACUM se adreseaza numai celor cu calitati la scris si nu publicului larg.
Va asigur ca in nici un caz nu m-am asteptat de la dvstra sa faceti propaganda Israelului. Multumesc, n-avem nevoie. Dar nici nu m-am asteptat ca orice cuvant bun despre Israel sa fie tradus in nationalism de mucava si inca cu asemenea patos. Si apropo de cele de mai sus, pentru prima oara eu personal vad in media (scrisa/radio/TV) ca nu se permite transmiterea de felicitari si urari de bine (pe care le traduceti in tamaieri).
Pacat ca in loc de o discutie la obiect despre articol, ecourile au devenit o discutie la tonuri tari intre cititori si editor.
Unde e autorul ?
Inca ceva dle Clej, am citit doar acum toate ecourile si am inteles ca nu primiti lectii de la nimeni dar dati lectii la altii. Totusi imi permit sa ma alatur celor care va roaga/sfatuiesc/propun sa nu mai atacati asa cititorii caci daunati acestei publicatii care-si pierde astfel din numarul de cititori. Orice articol din orice ziar din lume are ecouri (talk-back) si mai bune si mai rele inclusiv uneori (din pacate) jigniri la adresa autorului. E in firea omului se pare. Nu e rolul editorului (sau in cazul unui site al adm.)sa raspunda la fiecare si cred ca stiti asta mai bine decat noi. Maximum autorul poate raspunde la ecourile civilizate iar cele mai putin sau deloc ar fi bine sa fie tratate cu indiferenta.
Doamnă Rina P.,
Dumneavoastră nu păreți să înțelegeți că revista ACUM nu se adresează exclusiv vorbitorilor de limbă română din Israel – care nu sunt buricul pământului – ci vorbitorilor de limbă română din întreaga lume. Așa încât vă sfătuiesc să nu le insultați inteligența cu privire la ce înțeleg și ce nu. După logica dumneavoastră n-ar mai trebui să existe articole de politică internațională, deoarece dacă nu poți înțelege decât ce se întâmplă în propria țară.
Apoi nu păreți să înțelegeți că revista ACUM nu este o publicație conformistă, așa cum ați dori dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru sfaturile editoriale și pentru grija pe care o purtați să nu ne pierdem cititorii, de vreo doi tot primesc astfel de sfaturi, iar audiența nu dispare. Și știți de ce? Pentru că nu toți au tupeul dumneavoastră și al acelora care l-au atacat în mod imund pe Vlad. Sunt mulți care sunt perfect de acord vu Vlad și trimit semnale private sau pur și simplu nu reacționează. Pierdem 10 cititori? Nu-i nimic, câștigăm alți 100 în loc. Vă repet: nu voi tolera atacuri la persoană împotriva colaboratorilor revistei ACUM, fie că vă convine, dumneavoastră și cohortei care s-a repezit în mod pavlovian să-l atace pe Vlad potrivit principiului totalitar – cine nu-i cu noi e împotriva noastră.
Felicitări de ziua națională a Israelului? Nu, nu practicăm, după cum nu practicăm felicitări de ziua națională a României, a Republicii Moldova, a Statelor Unite, a Franței sau a oricărui stat. Poate e o deformare a mea pentru că am lucrat la BBC și trăiesc într-o țară care nu are zi națională și unde manifestările patriotarde sunt ridiculizate.
Veți avea ocazia să citiți un articol scris de Dorian Galbinski (fost veteran al războiului din 1967 și gazetar la BBC între 1970 și 2008) care va prezenta în mod argumentat un punct de vedere deosebit de cel al lui Vlad. Poate atunci dumneavoastră și cei ca dumneavoastră veți învăța ce înseamnă o dezbatere civilizată, ale cărei reguli, deși pretindeți că le cunoașteți, vă sunt total străine.
Doar citeva cuvinte, pentru D-na Rina si alti cititori.
Autorul locuieste in Israel.
Dar nu voi raspunde fiecarui ecou in parte, nici valului de telefoane ( de diverse opinii ), sau email-urilor primite pe privat.
Voi scrie, sper ca pentru numarul viitor, un ecou la ecouri, cind se vor incheia, referindu-ma punctat.
Desi nu ma simt deloc obligat sa o fac. Daca cititi presa, mai ales cea de limba ebraica, nu cred ca ati vazut de multe ori ca autorul sa revina cu explicatii la fiecare comentariu.
In rest, redactorul sef considera necesar sa explice, iar si iar, politica editoriala a publicatiei de limba romana ACUM, doar-doar cititorii o vor intelege.
Si totusi sint surprins cit de pavlovian, dar si cu dublu standard, reactioneaza unii cititori, parte din ei imi scriu pe privat, sa „indulceasca” accesele patriotarde, sau critica la adresa articolului meu.
Deocamdata multumesc celor care m-au citit ( daca m-au citit cu atentie) si sa aiba rabdare, daca vor, si daca nu, nu.
Daca am scris acest articol este pentru ca ma doare ce se intimpla azi in Israel si nimeni nu are calitatea sa-mi dea lectii de patriotism.
La atacurile la persoana nu voi raspunde, nu merita.
D=lui G.Adelmann-Elias
Pot sa-mi permit acum, dupa ziua de odihna activa de ieri (pe care am inceput-o vizitand muzeul Aviatiei cu copiii si-am incheiat-o cu cantece si dansuri in Piata Rabin) sa va raspund la intrebare.
Bancul e vechi dar bun :
De ce cade gardul cand se sprijina un politist pe el ? FIINDCA CEL MAI DESTEPT CEDEAZA !!!
Sa auzim numai de bine.
Domnule Elisha, aveți o tendință irezistibilă către discursul patriotard, pe care nu v-o puteți reprima nici măcar atunci când explicați un banc. A propos, să înțeleg că sunteți inteligent ca un gard?
Domnule Elisha,
Lăsând modestia dumneavoastră la o parte (v-au fost asasinați lăudătorii, probabil e un complot al Hamas), nu m-ați supărat decât atunci când l-ați insultat pe Vlad Solomon, în lipsă de contra-argumente la articolul lui.
Nu mă aștept însă să-i cereți scuze, deoarece orgoliul dumneavoastră patriotard este mult prea puternic. De altfel se vede și din acest ecou că pentru dumneavoastră nu există cale de mijloc între demagogia patriotardă pe care o practicați și pactizarea cu Hamas sau emigrarea.
Toată lumea trebuie să fie strâns unită în jurului partidului, în frunte cu tovarășii Netanyahu, Liebermann, Barak și Ovadia Yosef. Cine nu e de acord, e dușman al poporului.
D=le Clej
Sa ma bata D=zeu daca inteleg cu ce v-am suparat acum.
Dar fiti linistit, nu ma luati in serios, am glumit.
Adevarul e ca am petrecut ziua Independentei ca orice om inteligent si cult, plangandu-mi soarta ca traiesc intr-o tara pe care n-o iubesc, cu oameni pe care nu-i sufar si cu totii vom dispare caci armata e la pamant, serviciile de scuritate de asemenea si America ne-a parasit. Copiilor le-am spus sa lase coada de la ambasada USA si sa caute o alta tara care da viza, poate Micronezia. Singurul lucru care ma linisteste e ca daca cumva Hamas imi rapeste copiii dupa cateva ore ii primesc inapoi caci guvernul accepta imediat conditiile teroristilor si nu se targuie.
Acum e OK ?
Domnule Clej,
Coada cu scuze la care tocmai insistati sa va inscrieti e totusi destul de lunga….Dar daca insistati, ma rog, nu ma voi impotrivi.
Ce nu inteleg este „fratia” ce caracterizeaza dorinta dvs. atat de arzatoare – de jignit s-a jignit el, de umblat dupa scuze umblati dvs.
Nu-i corect si daca e si pe gratis nu e nici macar rentabil.
Fara a fi interesat sa aduc si alte argumente, ma multumesc sa constat ca Vlad s-a intrecut pe sine in papusaria data, iar atmosfera promovata de dvs. imi semana cu cea de la intrarea in metrou la Gara de Nord, dimineata la sapte. Cu urlatori care impart multimea ca pe o turma pentru ca sa o fure „inteligent”….
Asher
Privind multitudinea de ecouri starnite de articolul D-lui Solomon, eu, optimist fara leac, traga cateva concluzii:
1) TUTUROR celor care am luat cuvantul ne este drag Israelul; altminteri nu am fi scris 65 de ecouri!
2) TOTI privim „chestiunea” cu patima izvorata din faptul ca „ne pasa” (ekhpatyut); altminteri nu ne-am fi (aproape)suparat unii pe ceilalti!
3) TOTI suntem oameni, si deci avem pareri diferite, dar atentie, nu asupra tzelului (un Israel democratic si impamantenit, puternic, unde ii e locul), ci asupra MIJLOACELOR de a il atinge
4) Articolul D-lui Solomon NU incita la ura/denigrare/etc. in legatura cu Israelul. Daca asa ar fi fost, nu va mira ca TOATE cele 65 de ecouri provin de la iubitori ai acestei tzari? – Un articol „incitant la rele” ar fi fost prilejul ideal de „exprimare” a ne-iubitorilor nostri, si stiu ca destui dintre ei citesc revista; ori, UNDE-S? Ei, se pare, au inteles ceea ce unora dintre noi, privind de foarte aproape subiectul,pare a ne fi scapat – anume, ca autorul este filo-israelian impatimit.
5) Revista ACUM nu se bazeaza pe cenzura (ignorarea ecourilor injurioase e practica larga, daca nu esti revista de tip R.M., unde, Doamne iarta-ma, cred ca redactia le mai scrie chiar ea, daca lipsesc „de pe teren”), ci pe discutzie libera, cu drept la replica, replica la replica, si ecou la toate.
Domnule Solomon, facandu-ne sa ne exprimam diferentele, ne-ati aratat cat de unitzi suntem in ce priveste intentzile noastre bune fatza de Israel. E minunat ca ati facut-o. Multumiri.
Domnule Yerushalmi, am înțeles că sunteți incapabil să vorbiți argumentat, dar insist să vă cereți scuze. Revista ACUM nu este forumul unde l-ați calomniat fără opreliști pe Ștefan Maier și unde bătătul apei în piuă este norma.
În rest, ceea ce scrieți e complet irelevant.
Cuvantul”fals” folosit in contextul articolului, denota foarte clar ca autori, usor de recunoscut, dupa stil si aroganta si, probabil afonie!!!Noroc ca, marii oameni ai Israelului au reusit sa convinga fara argumente batute in cuie de adevarul nostru, fara aportul celor doi falsi patrioti. Daca aveti nevoie de trafic, va propun sa deschideti o rubrica pornografica, cred ca v-ar ajuta mai mult!
Federic Gh.
D=le Clej,
Nu stiu cum si din ce parte a randurilor mele ati tras concluzia ca sunt laudaros sau orgolios. Si nici n-are importanta de fapt. Asi vrea totusi ca cititorii sa observe ca d=vstra, fara sa va dati seama, dar incercand sa ma acuzati de demagogie patriotarda ati enumarat de fapt pe capii TUTUROR partidelor mari din Israel : LIKUD, ISRAEL BEITEINU, AVODA, SHAS. Asa ca e absolut adevarat ca toata lumea trebuie sa se stranga in jurul lor. Argument mai bun nu exista si de data asta l-ati adus chiar D=vstra (sic).
Domnule Clej,
Bineinteles ca ceea ce scriu este irelevant, doar nu v-ati inchipuit, D. fereste, ca as fi in stare sa postez lucruri cu adevarat relevante.
Nu stiu cat de des vorbiti lucruri relevante, eu o fac destul de rar, dar asta se face ingrijit si intr-un mediu apropiat, nu pe net si nici la coafor….
Ca sa nu iasa ca vorbim in doi, aici unde Vlad a adunat atata lume, am sa revin aratand ca Vlad a reusit sa iasa din drumurile obisnuite cu articolul de fata, cu toate efectele adiaciente unei asemenea operatiuni.
Cat de salutara este o asemenea initiativa nu stiu, dar pe mine nu ma mira deloc, e ceva care caracterizeaza Israelul si azi si de acum mii de ani si pana va fi lumea pe pamant. Asta e sigur, restul ramane discutie…..
Asher
Reactia pavloviana a nationalistilor de mucava continua neabatuta,
Domnul Federic – si el complet lipsit de argumente ataca persoana lui Vlad si echivaleaza acest articol cu pornografia. Nu prea are multa imaginatie persoana.
Demagogul patriotard Elisha reuseste sa bata recorduri dupa recorduri: eu sugerez ironic strangerea randurilor in jurul liderilor partidului, ca pe vremea dictaturii comuniste iar el ma aproba. Umor involuntar.
Iar domnul Yerushalmi bate recordurile in a vorbi fara sa spuna nimic. In continuare se face ca ploua atunci cand vine vorba de a-si cere scuze din partea lui Stefan Maier pentru calomniile abjecte debitate la adresa directorului fondator al revistei ACUM si a disidentului anti-comunist Stefan Maier.
Domnilor, am o intrebare: de ce sapati daca sunteti intr-o groapa? Nu stiti vorba frantuzeasca „Ridicolu care ucide”?
Cand aveti de gand sa lasati atacurile personale impotriva lui Vlad si sa recurgeti la argumente? Sau va depaseste capacitatea intelectuala?
Domnule Clej,
Eu nu ma fac ca ploua, dvs. va faceti ca de ranit ce e iubitul dvs. tovaras de redactie nu poate nici sa se uite in directia mea…
Ce am spus? Ca nu cred – si asta-i adevarul – in disidentii ultimilor ani ai dictaturii ceausiste in Romania…
La fel cum cred ca multa paine ingrasa. Nimic mai mult.
Sau cum Vlad crede ca a scris bine ce a scris – ca sa ramanem in gradina articolului.
Ploaia, domnule Clej, este binecuvantare ce se revarsa.
La ce trebuie sa va uitati este, dupa parerea mea in legatura cu articol, ca ploaia cade in mod egal peste toti.
Dar cati inteleg asta…?
Asher
Ma marginesc in a nu mai face viitoare comentarii ca vad ca iar s-au inceput cu „urlarea” a la metrou…
Pentru cei care nu știu, persoana care se prezintă sub numele Asher Yerushalmi a scris pe un forum unde se varsă din belșug venin asupra revistei ACUM despre Ștefan Maier (ca urmare a publicării editorialului „Ne-ați trădat emigranților! Ba v-am salvat nefericiților!”):
Niciodata nu am crezut in cei cazuti in plasa regimului tarziu, 1988, 1989…Mi-e jena sa spun de ce, dar mie asa imi pare si derularea pe mai departe a evenimentelor o arata, cel putin pentru mine…. Nu am nimic cu tine, Stefane, dar de ce ai plecat asa tarziu si de ce SUA?
Oricine este de bună credință nu poate pune la îndoială că Ștefan Maier a fost un veritabil disident anti-comunist. Rezultă în mod logic că „Asher Yerushalmi” este de rea-credință. Faptul că nu mai faceți comentarii este salutar, pentru oricum nu spuneți nimic relevant, nu aveți niciun fel de argumente și abuzați de cuvântul „adevăr”.
Cred că e bine să vă reîntoarceți pe forumul pe care ați scris această murdărie, pentru că e mult mai adecvat nivelului dumneavoastră intelectual și mai ales moral.
D=le Clej
Am sa va las placerea de a avea ultimul cuvant (caci eu nu sunt platit ptr. timpul petrecut pe acest site), nu inainte de a remarca „calitatea” extraordinara pe care o aveti de a rastalmaci spusele mele si nu numai ale mele ci a tuturor comentatorilor (pardon nu a tuturor ci doar al acelora ce nu sunt de acord). E clar ca am inteles ironia d=vstra (pana si un „gard” cum spuneti ca sunt eu ar intelege-o, nu era chiar atat de subtila). Oare chiar d=stra n-ati inteles tocmai ca nu e de loc ca pe vremea comunistilor ci dimpotriva, poporul nostru e strans unit in jurul TUTUROR partidelor (le-ati enumarat pe cele mai mari) si nu in jurul unuia singur ca pe vremea comunistilor ? Sunt sigur ca a-ti inteles de fapt, dar dupa cum am spus, aveti diabolica placere de a rastalmaci cele scrise de altii si de a avea ultimul cuvint. Va las aceasta placere, o meritati caci ati muncit mult la acest articol. In viitor nu voi mai „deranja”, va asigur ca voi gasi alte publicatii la poarta carora nu sta Cerberus.
Articolul a reusit sa ma impresioneze.Trist dar adevarat.
Mai exista insa un mod de a vedea situatia in Israel in afara modului d-lui Vlad si al celor care au criticat persoana sau vederile sale:
Israel a fost si pare a fi deocamdata singura tara in lume care poate avea grija de securitatea evreilor: cate odata intr-un mod mai reusit-alta data mai putin.
Cine actioneaza intr-un mod reusit intr-o realitate care nu intotdeauna este perfecta poate intelege ca viata nu este bazata pe slogane sau pe adevaruri absolute ci pe lupte de lunga durata cu realizari sau cu pierderi mici. Crearea Israelului a fost un lucru mare in mod absolut. Mi se pare un fals intelectual sa ne asteptam la rezultate mari in permanenta.
Domnule Elisha,
Vreau să fac două precizări:
1) nici eu nu sunt plătit pentru a sta pe această pagină. Dacă ați dorit să inserați o perfidie, n-ați nimerit-o.
2) N-am muncit la acest articol, este meritul exclusiv al lui Vlad. Și repet, eu nu apăr punctul său de vedere (nu am niciun parti pris în această chestiune) ci îl apăr de acuzațiile infame ce i se aduc de cei incapabili să-l combată argumentat.
Înainte de a vă retrage de pe această pagină (oricum nu e nicio pagubă, căci în afară de demagogie patriotardă nu prea „contribuiți” cu altceva) vă rog să vă cereți scuze lui Vlad Solomon pentru atacurile la persoană (în lipsă totală de contra-argumente la cele scrise de el). Asta dacă aveți un dram de onoare.
Domnule Elisha,
Am scris de nenumarate ori ca revista ACUM este realizata EXCLUSIV pe baza de voluntariat.
Dar se pare ca scriem pentru pereti. De altfel mi se pare de bun simt sa realizezi ca o astfel de revista nu poate face bani intr-o astfel de formula. Dar bunul simt e o marfa rara la multi dintre criticii nostri.
Apoi, nu vi se pare extrem de mediocra contributia dumneavoastra?
In sfarsit trag concluzia ca nu aveti niciun fel de simt al onoarei, dat fiind ca nu v-ati cerut scuze din partea lui Vlad Solomon pe care l-ati insultat. Dar nu e de mirare, dat fiind ca demagogia patriotarda si lipsa de onoare merg mana in mana.
Si totusi nu ma pot abtine sa fac si eu doua precizari :
1. Din nou – rastalmacire de cuvinte, n-am avut nici o intentie sa fiu perfid, in mod naiv am crezut ca redactorul sef e platit ptr. timpul lui.
2. De ce spuneti ca n-am „contribuit” cu nimic ??? Dovada ca dupa remarca mea ati corectat in articol din „plumb topit” in „plumb turnat”.
Vlad a atins coardele sensibile, exprimîndu-şi deschis opiniile. Indiferent decît de patrioţi suntem, e bine să vedem şi realitatea, chiar dacă nu ne place.
Cu toţii stim că astăzi nu suntem în sitaţia din 1967, şi nici cea din 1973.
Chiar dacă nu ne place, trebue să ţinem cont de Washington şi nu numai.
Nu mi-as fi putut inchipui niciodata ca articolul lui Vlad va genera astfel de ecouri. Eu una, nu le-as numi pavloviene; nu mi-au dat senzatia unor reactii involuntare, de raspuns aparut in urma actiunii repetate a unor stimuli, desi, la fel ca si reflexul involuntar, pavlovian, si accestea se pare, s-au inchis la un nivel mult inferior cortexului cerebral.
Sunt reactii voit rautacioase, in marea lor majoritate pur viscerale si indreptate otravitor in directia autorului si nu a punctelor cuprinse in articol. Descopar cu durere cat de repede si gratuit sunt aruncate cuvinte grele, mocirloase, in obrazul unui om onest care a avut curajul sa-si exprime liber si argumentat, propria parere. Cat de usor se imbata unii cu lozinci pompoase, patriotarde, desi, si-au petrecut mai toata viata intr-o tara obisnuita cu exercitiul democratic, fapt pentru care nu se pot scuza, asa cum se intampla in Romania, invocand regimul totalitar ce le-ar fi intunecat mintile si ratiunea timp de decenii …..
Reactia unui diplomat, fost ambasador ….. mai mult decat dezamagitoare; dar tinand cont ca un diplomat afirma public doar ceea ce i se aproba si in stricta concordanta cu punctul de vedere al celor ce-l mentin in sistemul respectiv …. nu ma surprinde.
Vazand primul ecou semnat Moni Elisha, m-am mirat sa constat ca o femeie are vana si se exprima cu atata vehementa impotriva persoanei lui Vlad. Asta mai ales ca in timpul vizitei mele in Israel, am ramas uimita sa aud (nu o data) replica: „aculta… ca esti femeie!”, sau, „nu uita ca esti femeie!”, si asta din gura unor barbati educati, proveniti din familii de intelectuali de marca, scoliti in inima Europei…. Se pare insa ca mentalitatea orientala a reusit sa-si lase clar amprenta, desi, la prima vedere, Israelul da impresia unei tari dinamice, moderne…
M-am inselat … nu in privinta Israelului ci a autorului ecoului: e vorba de un barbat; … si ei au voie.. orice.
Un alt ecou, la fel de patriotard ne aminteste ca nicio alta tara nu ar fi reusit performanta unei astfel de dezvoltari in doar 62 de ani; nu pot fi de acord nici cu dansul; nu e informat, se pare ca propaganda functioneaza oriunde pe glob. Singapore a reusit de departe mult mai mult, in doar 30! Si Coreea de Sud ….
Ma doare sa vad cum un articol care nu convine unora nu face altceva decat sa reaminteasca vizibil multora, ca oameni sau nu, bipezi sau nu, cu ceva coloana veretebrala sau fara …. fac parte din regnul animal …
Lui Vlad Solomon, pe care-l cunosc de foarte multi ani, i se pot pune destule in carca; defecte avem toti cu gramada, dar doar cine nu-l cunoaste absolut deloc il poate acuza ca nu-si iubeste tara si poporul, sau, c-ar fi lipsit de talent si sensibilitate. Celor ce-au indraznit sa loveasca gratuit le-as recomanda printre altele, articolul „Independenta din noi” si o scurta lectura a biografiei lui Vlad. Nu cred ca dupa exercitiul asta, ar mai avea puterea sa se priveasca in oglinda fara sa le fie macar putin rusine… Public, nu-si vor cere scuze niciodata pentru c-ar avea impresia ca-si pierd din prestigiu, ar parea dintr-o data mai putin barbati, desi … stimati domni, exact faptul ca nu sunteti in stare sa va cereti scuze va indeparteaza si mai mult de statutul pe care incercati cu incapatanare sa-l salvati… acela de Barbat!
Si Doamne, cat de simplu ar fi sa ne deschidem mintea, sa fim interesati si sa ne aplecam urechea si la parerea celui de langa, chiar daca e diametral opusa de a noastra si chiar daca respectivul apartine altei rase, etnii, religii etc. Punctele de vedere diferite ale fiecaruia dintre noi, sustinute intr-un dialog civilizat, cu argumente clare, nu pot face altceva decat sa ne deschida mintea, sa ne educe, si sa realizam o data pentru totdeauna ca noi, oamenii acestei planete, suntem piese unice. Indiferent daca ne place sau nu, trebuie sa traim unii langa altii, sa ne respectam, sa ne intelegem si sa ne ajutam chiar daca nu aducem unii cu altii in absolut nimic: de la aspectul fizic pana la cele mai ascunse perceptii si trairi interioare.
Doamna Mira F,
O singura remarca. Istoria celor doua state pomenite de dv., Coreea de Sud si Singapore, nu poate fi comparata catusi de putin cu cea a Israelului . Peninsula Coreeana este una dintre cele mai vechi civilizatii ale lumii (2333 inaintea erei noastre), iar Singapore (mai degraba un orasel) si-a capatat independenta in 1959. Ceea ce nu inseamna ca n-ar fi existat inainte de aceasta data sub alte denumiri.
In ceea ce priveste sexismul din Israel, nu cred ca este chiar atat de dramatic cum il vedeti dv. In nici un caz nu detine monopolul privilegiilor masculine in raport cu alte state civilizate.
bai nene,esti dus rau.nu sunt evreu ,dar cunosc bine istoria israelului.asta e o coada de topor a evreilor.si nu vede padurea de copaci.sigur ca israelul are unele probleme,dar de aici pina la a dramatiza totul e cale lunga.daca un evreu scolit ca asta poate spune ca israelul poate disparea,va intreb pe voi,atunci ce le mai poti cere milioanelor de arabi ignoranti,care se amagesc cu iluziile servite de conducatorii lor de zeci de ani?
Domnul Stephane Ionescu (alias Steph, alias Georges Paladiu) se leaga, ca de obicei, de amanunte. Se face ca ploua insa atunci cand vine vorba de esenta interventiei Mirei Field, dupa cum se face ca ploua si la intrebarea pusa de mine mai sus: repet, domnule Stephane Ionesco, puneti la indoiala buna credinta a lui Vlad Solomon.
Vad ca brigada dteractorilor lui Vlad primeste intariri din partea unor derbedei – observati limbajul – ca cel (cea) care se ascunde sub aliasul bros.
Trebuie sa va spun ca impotriva lui Vlad s-a declansat in ultimele zile o campanie de denigrare care a culminat cu publicarea unui articol in care mai multe persoane care scriu la revista ACUM au fost atacte, unele dintre ele doar pentru ca au scris ecouri favorabile acestui articol.
Aceasta publicatie pe internet preia uneori articole din revista ACUM iar eu figurez acolo in calitate de corespondent la Londra, dupa cum unii care au postat ecouri in care-l atacau pe Vlad personal scriu in acea revista.
Vlad va publica luni un articol despre aceasta campanie imunda la adresa lui, dar eu cer brigazii de denigratori, daca un minim entiment al onoarei, sa-si ceara scuze fata de Vlad si sa se desolidarizeze de aceasta campanie inspirata parca de Goebbels sau Jdanov. Sa va fie rusine!
A critica e mult mai convenabil decat a slavi…
Multe din miturile pe care le ataci sunt sustinute in mod eronat de argumente pe care le auzi la discutiile intre liceeni.
Statisticile vorbesc altfel, incepand chiar de la cele 23.000 de victime cazute. Privind rece, numarul nu-i monstruos comparativ cu al altelor natiuni implicate in razboaie de independenta si aparare a patriei. Adevarat ca israelieni privesc altfel pierderile comparativ cu vecinii lor dar aceasta este realitatea.
Armata israelana este una din cele mai puternice si organizate din lume iar pierderile pe front, din greseli, sunt iar,statistic, infime.
In lupta cu guerilla ,ce actioneaza din mijlocul centrelor populate, nici o armata organizata nu poate reusi, in special astazi cand CNN-ul si alte posturi TV activeaza in prim plan. Reusita ar insemna stergerea a sate si orase de pe fata pamantului ce numai rusilor si americanilor le e permis…
Pericolul nuclear e intradevar o amenintare concreta dar nu numai pentru Israel ci si pentru vecinii arabi la o oarecare tentativa iraniana.
Ce stii tu despre Mosad in afara de ce citim cu totii in presa? E pueril sa-l anulezi in acest hal fara a fi documentat.
Fortele politice ale evreilor in senatul american cat si in alte tari dezvoltate in occident sunt dirijate de interese de moment dar pot schimba cu usurinta directia in cazul unui pericol primordial.
A visa la perpetuarea puritatii zionismului din urma cu ani, e o aberatie in zilele astea cand lumea libera vede in prosperitate si democratie principalele idealuri. Israelul n-are incotro si se asimileaza acestui trend.
Ceea ce faci tu, e sa privesti nostalgic asupra unor timpuri ce nu vor mai fi si a critica situatia din prezent fara a prezenta solutii alternative.
Asta suna a paca-paca…
Ce se poate face?
In primul rand, textul ar trebui tradus in ebraica si predat ( ceea ce implica analize si discutii libere, cum sta bine unor bipezi) in cursul unor –cel putin doua –ore de educatie cetateneasca, in toate liceele din Israel.Iata, eu –elev mai in etate — sunt primul care cere cuvantul. Voi formula cateva observatii:1.O zi de sarbatoare,focuri de artificii si barbecue, urmeaza dupa ziua de comemorare a celor cazuti in razboaie.Trecerea este, cum scrie Dl Solomon, stridenta, ba chiar, ar spune malitiosii, intrucatva isterica.Totusi, tocmai in acest domeniu, s-a inregistrat un progres, caci,asa cum am aflat recent, in primii ani, din ziua de aniversare a independentei erau rupte cateva ore pentru festivitati de comemorare.2.Prin faptul ca nu a inregistrat victorii militare concludente, Israelul a intrat intr-un club select, exclusiv, reprezentativ pentru istoria contemporana( fac parte din el Franta (razboiul din Indochina), Rusia ( Finlanda ,Afganistan, regiunea cecena) SUA(Vietnam, Irak,Afganistan))3.Doar propaganda araba si cetateni turmentati din Israel considera ca Mossadul are un personal gigantic si succese pe masura.4.In ce priveste bombele( 150?) nucleare israeliene(?), spunea un profesor de la Beer-Sheva ca ele vor fi folosite ori prea devreme( asta nu se va intampla) ori prea tarziu.In acest context, cred ca „betia de iluzii” afecteaza doar o minoritate si ma tem ca mall-urile,consumerismul, emisiunile de TV care numai in categoria „reality” nu pot fi incadrate,reprezinta de fapt un refugiu pentru oamenii-marea majoritate- care sunt foarte constienti de reality asa cum este ea cu adevarat.Dincolo de aceste rezerve,revin la ideea de la inceput: mi-ar placea ca tinerii iaraelieni sa citeasca si sa discute ideile Dvstra.Altfel, pana si sperantele ( de mituri si iluzii am vorbit deja) ar trebui lasate langa intrarea in Israel!
Domnule Clej ,
Nu mai tin de mult cont de abuzivul dvs limbaj si nici de interventiile permanente, deseori brutale, cu care va anagjati in lupta cu opinentii. Nu cred ca este de demnitatea unui red. sef sa se erijeze in politie etica si sa ordone cererea scuzelor sau sa-i admonesteze pe cei ce indrasnesc sa critice un articol. Banuiesc ca dl Vlad Solomon are capacitatea sa se apare singur de aceasta « ofensiva » de « patriotarzi », asa cum ii calificati dvs. Acum, fara sa lungesc pelteaua, raspund la faimoasa intrebare referitoare la buna sau reaua credinta a dlui Vlad Solomon. Nu pot crede intr-o rea credinta si nici in lipsa simtului patriotic, al acestui domn. Cred insa ca nici formularea articolului si nici oportunitatea acestuia nu au fost bine alese.
Si acum e randul meu eu va oblig la un raspuns clar : Cui va adresati cand emitesi vulgara expresie « sa va fie rusine ! » doeoarece restul replicii imi este adresat ?
Stimate domnule Steph,
Revin la randul meu cu cateva mici precizari, si anume: Singapore nu este nici pe departe „un orasel”; e mult mai mare decat Monaco, este un stat mic, insular si are aproape 5 milioane de locuitori. Il recomand ca destinatie cu mare placere tuturor, dat fiind faptul ca-l vizitez de cel putin doua ori pe an. Din asezamintele sarace, pescaresti, ale anului 1959 cand si-au obtinut independenta, s-a transformat printr-o vointa comuna si munca titanica (in beneficiul statului si al locuitorilor lui si nu a partidelor politice si a acolitilor acestora) in doar 30 de ani, intr-un stat cosmopolit, ultradezvoltat, bogat, cu un nivel de trai, de cultura si civilizatie … de invidiat, inclusiv de un Nord european. Un stat unde se regasesc si convietuiesc in pace … toate rasele umane si toate religiile. Este locul unde oamenii se respecta unii pe altii indiferent de culoare, etnie, etc. Se bucura, isi sarbatoresc impreuna datinile, indiferent daca sunt chinezi (mandarini), malai, hindu, tamil, taoisti, budisti, musulmani, crestini, etc…
N-am pus in discutie nici marimea unui stat si nici istoria civilizatiei lui; da, aveti dreptate, Peninsula Coreeana are o civilizatie milenara, dar la ce nivel este acum Coreea de Sud comparativ cu Coreea de Nord, tinand cont ca dupa Razboiul Coreei in ’53 erau la fel de sarace? La fel, daca va referiti la civilizatii milenare, de ce nu amintiti de Babylon, de Persia antica, de Grecia antica, Egiptul antic … Civilizatii milenare infloritoare … atunci. Unde sunt ele … Acum? Irak, Iran, Grecia, Egipt …. La ce nivel?
Ma refeream la dezvoltarea statului modern, nu la istoria civilizatiilor, si cand intrebati cate alte tari au reusit in 62 de ani ce-a reusit Israelul, ….am raspuns; indiferent de locatie, marime, istorie, etc…. sunt pe planeta asta si alte state, mai mici, mai mari, care au reusit de departe, performante net superioare Israelului, intr-un timp mai scurt. O sa-mi spuneti ca Israelul este o tara amenintata si in situatie de razboi de foarte multi ani. Adevarat. La fel si Coreea de Sud.
Dar nu asta a fost subiectul ecoului meu, ci faptul ca asa, civilizati, educati, scoliti cum suntem, fiind cetatenii unor tari, unele cu o lunga traditie democratica, altele invatand pasii democratiei, uitam total si ignoram voit dreptul unei persoane la PROPRIA OPINIE (falsa sau nu, exagerata sau nu), drept inscris inclusiv la capitolul 19 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. Si in loc sa-i desfiintam parerea cu argumente clare si folosind un limbaj civilizat … sarim ca o haita de hiene la beregata respectivului, il improscam cu noroi fara sa-l cunoastem, etc., desi, niciun rand al articolului lui Vlad si nicio actiune in tot decursul vietii lui, nu demonstreaza faptul ca nu si-ar iubi si respecta tara si poporul…din contra!
Iar despre sexismul din Israel la care va referiti, va pot spune ca eu am privit si privesc Israelul prin ochii unei femei (va asigur si cu ceva scoala) care traieste in Europa Occidentala si care are de-o viata prieteni evrei si israelieni. Atat.
Domnule Stephane Ionesco/Steph/Georges Paladiu
„Nu mai tin de mult cont de abuzivul dvs limbaj si nici de interventiile permanente, deseori brutale, cu care va anagjati in lupta cu opinentii. Nu cred ca este de demnitatea unui red. sef sa se erijeze in politie etica si sa ordone cererea scuzelor sau sa-i admonesteze pe cei ce indrasnesc sa critice un articol.”
În primul rând n-aveți nicio calitate să dați lecție cu privire la ce e sau nu de demnitatea unui redactor șef. În al doilea rând, mi-ar fi jenă în locul dumneavoastră să pomenesc de etică, când știți bine că v-am prins cu minciuna, făcând remarci malițioase sub aliasul „Georges Paladiu”, inițial negând vehement și plin de sarcasm, după care, fiind prins cu minciuna, v-ați retras revenind sub numele de Steph dar cu aceeași rea credință. De ce spun aceeași rea credință? Pentru că dumneavoastră vorbiți de cei care „îndrăznesc să critice un articol” când eu le-am replicat celor care atacau PERSOANA, nu ideile, făcându-l trădător, dușman, viperă sau într-un caz aberant comparându-l cu Ahmadinejad. Aceste lucru nu v-au deranjat ca fiind ne-etice.
„Banuiesc ca dl Vlad Solomon are capacitatea sa se apare singur de aceasta « ofensiva » de « patriotarzi », asa cum ii calificati dvs.”
Aici nu e vorba de capacitatea lui Vlad de a se apăra singur, căci nu e vorba de ideile sale. Aici, ca și în cazul infracțiunilor penale, competența apărării trece în sarcina grupului – societate sau în cazul acesta redacția. Pentru că, domnule Ionesco/Steph/Geoges Paladiu, revista ACUM nu acceptă practica calomnierii sau insultării colaboratorilor săi, așa cum norma în presa de limbă română. Așa cum am mai spus, îi persecutăm pe persecutori sau cum spun francezii l’arroseur arrose (scuzați lipsa de accent aigu pe e-ul final).
„Acum, fara sa lungesc pelteaua, raspund la faimoasa intrebare referitoare la buna sau reaua credinta a dlui Vlad Solomon. Nu pot crede intr-o rea credinta si nici in lipsa simtului patriotic, al acestui domn. Cred insa ca nici formularea articolului si nici oportunitatea acestuia nu au fost bine alese.”
Mulțumesc pentru precizare. Cât privește finalul, am înțeles, e celebrul „Nu e momentul” (știți la ce mă refer desigur), de parcă de 62 de ani ar fi fost vreodată momentul în Israel. Numai că acest stat, unicul democratic din regiune supraviețuiește și cu o dezbatere liberă în care se rostesc lucruri incomode. În asta rezidă forța democrației israeliene, lucru pe care nici dumneavoastră nici brigada patriotardă din Israel (cu nimic deosebită de brigada patriotarzilor români) nu-l sesizați.
„Si acum e randul meu eu va oblig la un raspuns clar : Cui va adresati cand emitesi vulgara expresie « sa va fie rusine ! » doeoarece restul replicii imi este adresat ?”
1) Expresia nu e vulgară și mă mir că un om care mânuiește limba română cu meșteșug ca dumneavoastră face o astfel de afirmație aberantă.
2) Se adresa tuturor celor care l-au insultat și calomniat pe Vlad. Dumneavoastră nu faceți parte dintre ei, ci doar asistați impasibil la acest comportament execrabil.
Doamna Mira F.,
N-as vrea sa va mahnesc, dar precipitandu-va in istoria comparata a civilizatiilor, articulati generalitati de o ingenua superficialitate. Eu am adus vorba, deoarece dvs.,ati afirmat ca cele doua state, Singapore si Coreea de Sud, au o datare mult mai recenta decat Israelul. Incercand sa le conferiti aceasta posterioritate fata de tineretea statului Israel, nu cred ca ideea se poate pretinde, din punct de vedere istoric intocmai inspirata.
Atat pe plan geopolitic cat pe cel al profilului populatiei, punctele comune sunt quasi inexistente.
Pe de alta parte m-a retinut urmatoarea fraza din textul dvs.: «sunt pe planeta asta si alte state, mai mici, mai mari, care au reusit de departe, performante net superioare Israelului, intr-un timp mai scurt. O sa-mi spuneti ca Israelul este o tara amenintata si in situatie de razboi de foarte multi ani. Adevarat. La fel si Coreea de Sud.».
Sunt dezolat draga doamna, dar, chiar respectandu-va opinia, nu pot afirma ca aceasta ar fi respectabila sau, mai degraba, verificabila.
Ati putea sa-mi semnalati cat de departe se gaseste Israelul fata de acele alte state mai mici sau mai mari cu performante superioare ?
Nu-mi dau seama cum am putut ignora acest detaliu afirmat cu atata convingere de dvs.
Israelul inca sustine interesele occidentale in special cele SUA,
In timpul razboiului rece a contribuit decisiv la rezultat fiind in prima linie.
Acum este in prima linie a luptei impotriva terorismului. Acum ca nu mai exista razboi rece, majoritatea uita Israelul, aliatul din timpul razboiului rece.
Nu trebuie sa se uite acest rol iar in cu trei ani in urma cind de 17 iulie a inceput bombardamentul din Liban asupra Israelului intr-un hotel din Rodos s-au aprins candele care care exprimau in gind pentru curajul celor care se aflau sub foc.
Acest articol este exact ca o lovitura de stat si el nu va fi omologat de popor, chiar daca contine unele realitati triste.Voi comenta insa nu acum.
Domnule Elias Ervin,
Ca să fiți consecvent până la capăt cu această idee (de-a dreptul bizară în opinia mea) a loviturii de stat, ca un patriot israelian ce sunteți, nu-i așa, vă sugerez să-l denunțați la poliție pe Vlad Solomon ca element subversiv, eventual traducând și în ivrit textul.
Și așa putea să vă întreb de ce nu comentatți acum sau „Acum nu e momentul” ca să-i citez pe câșiva dintre aceia care au folosit această sintagmă ca (pseudo)argument în favoarea inoportunității publicării acestui articol.
Stimate domnule Steph,
… Se pare ca nu vorbim aceeasi limba romana din moment ce nu reusesc sa ma fac inteleasa, sau, ca sa ma intorc la folclorul romanesc as putea afirma: „unde dai .. si unde crapa”. Ne referim la lucruri total diferite iar dvs. invocand aspecte puse in discutie tot de dvs, de care eu m-am distantat si pe care incercati sa mi le atribuiti, am ajuns ca in corul surzilor …..
Si bineinteles, in ingenua mea superficialitate, tipic feminina(!), mi-am permis sa fac comparatii cu state moderne cunoscute nu din brosuri sau trasee turistice (comparabile dpdv statistic: aprox.nr.locuitori, fara resurse naturale, multietnice si multi religioase,etc), dar recunosc, n-am gasit (asa cum considerati c-ar fi inspirat) un stat identic, in acelasi plan geopolitic si cu un clonat profil al populatiei …..
Nu dvs. intrebati „care alt popor si-a structurat un stat puternic si influent in numai 62 de ani, transformand desertul in glisa fertila cu un simt patriotic iesit din comun, sub privirile ostile ale vecinilor?” Indraznesc, cu aceeasi ingenua superficialitate, sa va sugerez: Singapore (sub privirile ostile ale Malaysiei care din cand in cand il revendica ca fost teritoriu malaysian), Coreea de Sud (sub privirile „fratesti” ale Coreei de N), Taiwan (sub privirile „prietenesti” ale Chinei), s.a.m.d.
Nu am de gand sa intreb ce inseamna pentru dvs.un stat modern, dezvoltat, civilizat, puternic si influent, dar am sa incerc sa va sugerez cum puteti gasi singur raspuns la intrebarea dvs. malitioasa privind distanta la care s-ar afla Israelul (si Romania si o gramada de alte tari europene si nu numai) de acele state cu adevarat dezvoltate, si nu ma refer numai la performantele economice cunoscute ale acestora, dar mai ales la respectarea principiilor democratice, ale drepturilor elementare are fiecarui cetatean, la nivelul ridicat al educatiei, serviciilor, simtul datoriei, intelegerea, acceptarea si toleranta aratata celui de langa, indiferent de rasa, etnie, religie, etc.
Deci, va puteti urca fara grija in orice avion cu destinatia propusa, si pentru ca zborul este destul de lung aveti tot timpul sa va documentati. V-as sugera sa cititi „From third world to First – the story of Singapore 1965-2000” de Lee Kuan Yew. De nivelul de trai ridicat, dezvoltare economica, educatie, infrastructura, servicii,etc, nu mai amintim, sunt de domeniul SF. Odata ajuns acolo (ca simplu turist) veti fi surprins sa descoperiti cu cat respect vi se acorda atentie peste tot, indiferent cum aratati, cum sunteti imbracat si ce pasaport aveti, cum puteti intra in orice templu si participa activ la orice manifestare locala a oricarei etnii fara ca localnicii sa se simta invadati sau jigniti de posibila stangacie a celui ce nu cunoaste obiceiurile locului (din contra! sunt placut impresionati de atentia aratata), si ganditi-va la turistul simplu, cel interesat de arheologie, cultura, istorie, arta si nu de religie, care viziteaza macar o data in viata Israelul, care doreste sa vada cat mai mult intr-un timp foarte scurt si care, fereasca Cel de Sus, din pura intamplare nefericita ajunge din greseala, cu masina, Sambata, intr-o zona putin mai religioasa; si-n loc de explicatii, omul nici nu apuca sa se scuze, pentru ca este fugarit de cei ce arunca … cu pietre. Aceleasi persoane pentru care din respect, in hotelarie, exista lifturi cu toate butoanele activate pentru a-i feri sa intre-n pacat, nu pacatuiesc absolut deloc alergand, injurand si aruncand cu pietre in turisti. Doar un mic si nevinovat exemplu, iar lucruri de genul asta se intampla sub alte forme, mai peste tot…
Va las pe dvs. sa …. calculati distanta, departarea! In ani, nu in km!
De fapt, sub aceste subterfugii, dvs.evitati constant esenta ecoului meu, si anume, de ce oameni scoliti si civilizati, apartinand unei tari moderne cu traditie si valori democratice, tara foarte draga mie de altfel, Israel, ataca virulent, denigrator si suburban un concetatean onest care a avut curajul de a-si afirma public propria parere si propriile temeri? Nu motivati de ce este atacata persoana in loc sa-i fie combatute elegant, argumentat si civilizat, parerile si ideile din articol, …. sau, lucrurile astea nu intra in cumulul de calitati ce descriu patriotismul iesit din comun, necesar dezvoltarii statului puternic si influent de care vorbiti?
Domnul Vlad Solomon, nu este nici primul nici ultimul,care vede numai jumatatea goala a paharului, singurul contrargument este, ca statul acesta inca exista .
Domnule Galambos,
Vlad nu-si doreste disparitia statului Israel, sper ca nu insinuati acest lucru. Mi se pare evident insa ca in ultimii 62 de ani acest stat a fost in permanenta amenintat cu disparitia si nu cred ca acest pericol sa fi disparut la ora actuala.
In acest sens, articolul de fata se constituie ca un argument impotriva complezentei, scris de un om profund preocupat de soarta tarii sale.
Nu este de mirare ca exista atat de multe reactii rau-voitoare la o parere bine articulata. Orice subiect ce starneste pasiuni adanci intuneca partial sau total gandirea unora, dandu-le prilejul sa o ia razna.
Ma mira insa reactia mea: sunt surprins ca… mai sunt inca surprins cand vad atata vehementa negativa.
Chiar si mahnirea lui Vlad (implicita) era o invitatie la dialog civilizat.
Și eu cred că evaluările articolului sunt destul de superficiale, analizând numai situații și evenimente ”la prima vedere”, fără să aprofundeze Ca să dau un simplu exemplu, Israelul a învins și în războiul din 1973. Dacă nu erau opriți de ruși și americani, israelienii puteau ajunge nestînjeniți și la Cairo și la Damasc. Alt exemplu: SUA nu sprijiniă Israelul din dragoste pentru evrei ci din interes. Fără Israel în Orientul Mijlociu, americanii nu ar avea acolo nici un aliat. Și lobby-ul pro-israelian din SUA nu este format numai din evrei. Evangheliștii americani, care sunt și alegători, donează probabil mai mulți bani Israelului decât o fac evreii americani. Și nici un candidat la președinția SUA nu își poate permite să-i ignore.
Dar reacția celor care nu au fost de acord cu articolul este inacceotaptabilă. Este ceea ce mă deprimă ori de câte ori scriu un articol. O mare parte din cititori nu înțeleg exact ce vrei să spui și o altă mare parte te înjură.
Remarca ta privitoare la ”nationalismul de mucava evreesc” este absolut corectă și este adevărat și faptul că dacă critici ceva din Israel esti catalagat ”antisemit” sau ți se spune ”pleacă de unde ai venit”. Din punctul ăsta de vedere s-a împlinit dorința lui Ben Gurion, să fim un popor ca toate celelalte.
N.Red. Dorian Galbinski va scrie un articol pentru numărul viitor al revistei ACUM în care va prezenta în detaliu și argumentat obiecțiile sale față de ideile prezentate în acest articol.