Teatrul politic s-a terminat dupa definitivarea orientarii viitoarei coalitii de guvernare. Sperantele de instituire a unei coalitii de centru-stanga au pierdut in totalitate terenul, comunistii devenind principalii perdanti ai jocului speculativ si iluzoriu purtat de catre democrati. Fostii parteneri de guvernare isi muta parghiile de influnta in clona AIE (Alianța pentru Integrare Europeană – compusă din Partidul Liberal Democrat – PLDM, condus de premierul interimar Vlad Filat -, Partidul Democrat (PDM) – condus de președintele interimar, Marian Lupu – și Partidul Liberal – PL, condus de Mihai Ghimpu), denumita pentru moment “AIE 2″, care spre deosebire de prima “constructie” se prognozeaza ca va fi mai transparenta, coeziva, coerenta, obligatorie pentru elementele constituente, legata de consimtaminte, din care considerente avand la baza si elemente de coercitie deocamdata indefinite.
A câștigat PDM?!
Castigatorii principali din competitia pentru coalitii de guvernare au iesit democratii. Acestia si-au elucidat pentru prima data abilitatea de a trage pe sfoara unul din cele mai puternice partide din tara (Partidul Comuniștilor, PCRM), recurgand la tinerea “in sah” psihologic a colegilor din fosta AIE, mentinand totodata in presiune opinia publica locala, dar si numerosii actori externi fixati cu privirile pe fluiditatile politice din R. Moldova. PDM-ul si-a dorit mult rolul-cheie in dirijarea procesului politic si o va face in continuare, indiferent de nivelul de perfectiune si eficacitate a mecanismelor de guvernare, carpite de cele trei partide intr-o coalitie de centru-dreapta.
Asupra unei mici victorii a PDM-ului indica si reactiile furibunde ale comunistilor, impinsi ca si un an in urma in opozitie. Liderul PDM a reusit sa se impuna folosind slabiciunea PL-ului tras in jos de catre electorat la alegeri, precum si presiunile intense exercitate asupra PLDM-ului, controlat si ghidat de catre europeni, dornici sa vada orice scenariu politic care seamana cu “o continuitate politica” a perioadei 2009-2010. Daca raportul de putere ar fi altul, atunci PLDM trecea peste PDM si forta liber partidele ne-comuniste sa se coaguleze in jurul sau. Dar circumstantele descrise au schimbat regulile jocului, unde prin intermediul lui Plahotniuc s-au aranjat lucrurile nu tocmai pe placul PLDM. Iar simpatiile ascunse, deloc intamplatoare, ale “liberalului” Ghimpu, fata de businessmanul reprofilat in politician, Vladimir Plahotniuc, au favorizat suplimentar democratii.
Pentru a crea anturajul unei victorii desavarsite, PDM-ul a orchestrat in graba Consiliul National Politic al formatiunii, dorind sa se achite pentru un set de abateri, antrenandu-si organul reprezentativ pentru a confirma decizia privitor la coalitia de guvernare luata din timp de varful partidului. Votul celor 201 de reprezentanti PDM (din numarul total de 228) in favoarea unei coalitii de centru-dreapta le-a permis mimarea importantei structurilor sale teritoriale in verbalizarea pozitiei politice a partidului. Dupa subrezirea randurilor sale in teritoriu din cauza manifestelor publice ale sustinatorilor politizati ai AIE, Lupu a folosit “plebescitul” intern, in preajma alegerilor locale, cu scopul ridicarii moralului in partid, reanimandu-si legitimitatea si totodata revendicandu-si statutul “democratului autentic”.
Pe fundalul euforiei democratilor din provincie fata de posibilitatea si ponderea lor, in realitate artificiala, in re-editarea AIE, liderii partidului au reusit sa-l propulseze pe controversatul si anonimul Plahotniuc pana la functia de vicepresedinte al PDM, integrandu-l fara probleme si in Executivul politic al partidului. Astfel, este oficializata prezenta omului de afaceri, fiind scuzata si legitimizata indirect actiunea conducerii in frunte cu Lupu care l-a plasat pe locul doi in lista candidatilor democrati. Ocupand aceasta pozitie, Plahotniuc se apropie considerabil de varful institutional al partidului, aranjamentele fiind insotite de viitoare alegeri locale si de tenditele evidente ale omului de afaceri de a se instala in centrul vietii politice moldovenesti. Evaluarea avantului si a dinamicii cu care actioneaza acest personaj politic, deja si pe fata, intareste convingerea ca Plahotniuc planifica repetarea carierei lui Filat, subordonandu-si PDM-ul, pentru a economisi timpul si eforturile legate de constituirea unui partid de la fundament.
Filat – parțial câștigător?!
Oboseala exprimata de liderul PLDM dupa incheierea procedurile de constituire a AIE2 denota volumul de energie directionat de catre acesta pentru a mentine PDM-ul in raza de centru-dreapta. Premierul a trebuit sa faca cedari, limitandu-si din greu orgoliile alimentate de rezultatele bune obtinute la alegeri, avand deopotriva europeni exigenti, iar din alta parte fiind presati de catre democratii care au dezlegat o farsa politica cu PCRM-ul revansist si eurosceptic. Cedarile constau in functii, de care depinde insa si PLDM si PDM, deoarece ascund in interiorul lor persoane intangibile, dar atractive pentru actul justitiei. Mai mult, anume prin intermediul MAI, CCCEC sau a Procuraturii Generale, pot fi reglate conturile, inclusiv cu anumite fete politice, cercuri de afaceri, dar prioritara ramane asigurarea inviolabilitatii propriilor randuri. Liberal-democratii au mers la un pas riscant, accepand varianta alegerii lui Lupu in functia de spicher al legislativului, de care tot Filat l-a lipsit in 2009 pentru a-l retine de la preluarea interimatului presedintiei tarii.
Fara a avea garantii sigure ca presedintele tarii va fi totusi ales, se pare ca acesta este dispus sa-l lase pe liderul democrat sa dirijeze cu legislativul, contand pe gestionarea circumstantelor politice de o maniera convenabila pentru finalizarea procesului de formare a structurilor de stat, cu conditia prezervarii influentei exercitate pana acum de catre PLDM. Spre deosebire de Ghimpu, Lupu este un concurent politic mai serios pentru Filat, care va incerca sa mearga pas in pas cu acesta, incercand sa obtina din nou fotoliul de premier, de unde vor veni si resurse administrative si autoritatea corespunzatoare pentru a se impune la alegerile din 2011. Dupa eliminarea AMN din circuitul puterii centrale, atat PLDM cat si PDM tintesc modalitati de completare a golurilor lasate de formatiunea in descompunere a ex-vicepresedintelui de Parlament, Serafim Urecheanu. Impartirea “osemintelor AMN”, precum si cosolidarea pozitiilor in structurile centrale, depind foarte mult de viteza cu care va fi desemnat premierul si distanta acestei numiri de la alegerea spicherului, vizata fatis de catre liderul democrat.
Ghimpu parțial perdant?!
Dupa comunisti, cu o doza disproportionat mai mica, pe postura de perdanti se afla liberalii in frunte cu Mihai Ghimpu. Sacrificandu-si cerintele nejustificate pentru setarea AIE2, PL a acceptat rolul secundar in viitoarea guvernare, deoarece nu a capatat niciun “minister de forta” pentru care manifesta interes. Mentinerea acestui demers ar fi avut consecinte grave pentru liberali, atat in perspectiva alegerilor locale, sincronizate cu cele din capitala, unde electoratul i-ar fi taxat dur pentru eventualele impedimente puse in fata AIE2. De asemenea, nimerind in opozitie alaturi de PLDM, liberalii riscau absorbtie, valuri de emigratie sau devalorizare politica pe fundalul liberal-democratilor mai bine institutionalizati si organizati.
Pierderea cea mai mare pentru acest partid poate fi legata de prezenta limitata in puterea centrala, fapt aparent acceptat de catre Ghimpu – fost președinte al Parlamentului și șef interimar al statului, constient de faptul ca daca conducerea Parlamentului revine PDM-ului, atunci executivul trece automat in mainile lui Filat, iar Presedintia nicidecum nu va fi propusa lui. Pastrandu-si ministerele anterioare si lipsiti de altele influente si “generatoare de suport electoral” (MAEIE, MAI, CCCEC sau Procuratura), liberalii pot deveni insesizabili pentru public, iar in lipsa de resurse administrative si reprezentativitate potrivita, vor deveni tinta expansivului PLDM.
In loc de concluzie…
Conditiile dificile in care s-au pus bazele AIE2 lasa loc pentru interpretari si pune la indoiala rezistenta noului “construct politic”. De la fortarea si presiunile interne si externe pentru formarea acesteia, dar si conflictele de interes devoalate de nemeroasele runde de negocieri, lasa o amprenta grea si descurajatoare in privinta bunei functionari si a calitatii guvernarii de catre trilaterala PLDM-PDM-PL, unde persista laolalta complexe de inferioritate si superioritate, deficit acut de incredere si tendinta maniacala spre concentrarea puterii in mana unei singure forte/persoane.
E o surpriza ca s-au inteles.
De ce o surpriză?
Surpriză a fost cedările făcute de liberali, care practic au renunţat la funcţii, salvându-se de opoziţie.
Denis, eu aș zice să folosești PLDM în loc de „liberali”. În Republica Moldova nu există liberali sau social democrați, asta e o maimuțăreală de nume, fără niciun conținut.