caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Universul Copilariei



 

Crăciunul de altădată

de (19-12-2010)

Imi aduc aminte, cu drag, de sarbatoarea de Craciun din copilarie. Parintii mei, D-zeu sa-i odihneasca, stiau secretele tainice ale acestei sarbatori. Erau copii de tarani de pe Valea Muresului si a Tarnavelor.

Cardinalul Todea, parintele confesor, i-a educat la Casa Domnului din Blaj in credinta fata de D-zeu. De fapt, in ’scoalele’ Blajului nu se facea decat politica bunei credinte in neamul romanesc si in D-zeu. In acest fel si-au construit parintii mei familia. Eram trei baieti si doua fete, dintr-un total de sase copii. Primul copil le-a murit pe vremea cand erau profesori intr-un sat amarat din Ardeal. Seria de cinci a venit dupa cum erau repartizati ca profesori. Ultima destinatie pentru ei a fost liceul din Ocna Mures.

In fiecare an, o sora mai mare de-a tatalui meu venea acasa la noi si se imbraca in Mos Craciun. N-o recunosteam nici in ruptul capului, desi, cu ea faceam ore de religie. Orele de religie le faceam pe ascuns, ca si slujbele oficiate de catre ‘mafia blajeana’, la noi in casa. Matusa mea, calugarita pe post de Mos Craciun, fusese inchisa sase ani la Gherla pentru ca nu a renuntat la greco-catolicism. Securitatea ne supraveghea intens. La noi acasa ‘mari minuni se intamplara’. Marile sarbatori religioase, dupa calendarul greco-catolic, se ceremoniau cu usile inchise si cu fosti preoti, proaspat iesiti din inchisorile comuniste. Cardinalul Todea era capul rautatilor si mijlocitorul ‘betziilor spirituale’.
O adevarata corvoada erau zilele de sarbatori. Podelele din casa trebuiau ’shurluite’, curtea imensa trebuia maturata, covoarele, cam subtirele si uzate, trebuiau sa fie curate si vesele. Pe ele urma sa paseasca Mos Craciun cu daruri. Gandul meu, ca al fiecarui copil lipsit de lucruri materiale dar inconjurat de bogatii spirituale, era la daruri. Toate daurile de Craciun erau conditionate de credinta, ascultarea de parinti si invatat.

Mai tarziu, copil fiind, D-zeu mi-a rapit cu discretie parintii si sarbatorile. Eu incerc, in postura de parinte, sa-mi aduc aminte in primul rand de ceea ce am trait si sa retransmit bucuria nasterii Domnului tuturor celor pe care ii iubesc.

Poftiti la masa de Craciun!

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Adrian Cioflâncă – un membru român în două comisii conduse de evrei (Wiesel și Tismăneanu)

Interviu cu Adrian Cioflâncă, Director al Departamentului Societate, Economie şi Instituţii din IICCMER şi cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie...

Închide
3.149.24.9