ACUM.TV

În cadrul Târgului Internaţional de Carte GAUDEAMUS,  duminică 21 noiembrie 2010, ora 12:00 a avut loc lansarea albumului arhitectului Gheorghe Leahu: „O viaţă printre case şi culori” la standul Editurii CAPITEL din spaţiul Automobile Dacia, situat în dreapta intrării în Pavilionul central ROMEXPO.

Au prezentat: criticul literar Alex Ştefănescu, academicianul Răzvan Theodorescu, prof. dr. arh. Sorin Vasilescu şi autorul.

GHEORGHE LEAHU:

M-am născut la 10 mai 1932, în oraşul Chişinău, România (astăzi, Republica Moldova). Bunica mea din partea mamei, Xenia Halippa, era sora marelui patriot şi om de stat basarabean, Pan Halippa, imul din făuritorii Marii Uniri de la 1918. Tatăl meu, Theodor Leahu, a fost un prosper om de afaceri şi proprietar, mama, Ana Leahu, scriitoare şi publicistă, iar sora, Mia Leahu (căsătorită Stănescu), a fost arhitectă.

În 1940, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, ne refugiem în Bucureşti .În acest timp bunicii mei paterni, ţărani înstăriţi, sunt deportaţi în Siberia unde au decedat, fără a li se cunoaşte mormântul.
Revenim în Chişinăul eliberat vremelnic, iar în 1944 frontul ne alungă din locurile natale.

În 1944, tatăl meu, având gradul de căpitan de rezervă, este concentrat, participă pe frontul antihitlerist din Ungaria şi Cehoslovacia, este grav rănit, este adus în ţară şi internat o perioadă îndelungată în Spitalul Militar Zonă Interioară nr. 245, instalat în clădirea liceului „Radu Negru” din Făgăraş. Drept urmare, ne stabilim cu familia la Făgăraş, unde, între 1944-1951 urmez şi absolv cursurile liceului „Radu Negru”.

În 1951, dau examen de admitere la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, unde mă clasific pe primul loc din peste 340 de candidaţi.
Obţin în 1957 diploma de arhitect, având ca profesori pe reputaţii arhitecţi: Duiliu Marcu, Octav Doicescu, Grigore Ionescu, George Simotta şi Nicolae Cucu.

M-am căsătorit în 1960 cu Viorica Leahu (născută Popescu), de profesie chimistă.
Am un fiu, Dan Leahu, născut în 1963, absolvent al Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu” promoţia 1988, stabilit şi căsătorit în 1992 în Statele Unite ale Americii.

Între anii 1957-1991 am proiectat şi coordonat în cadrul Institutului „Proiect Bucureşti”, un impresionant număr de mari ansambluri de locuinţe, precum şi obiective istorice din zona Lipscani, în calitate de autor şi arhitect şef de secţie.

Sunt autor al proiectelor: Magazinul Universal „Unirea”, blocuri din ansamblul Calea Dorobanţilor, Spitalul O.R.L. „Dr. Hociotă”, extinderea Spitalului „Dr. I. Cantacuzino”, Fabrica de băuturi răcoritoare Ci-Co (astăzi Coca-Cola), Spălătoria Industrială „Nufărul” Militari, vile, case particulare, sedii de instituţii etc.

Sunt de trei ori laureat al Premiilor Uniunii Arhitecţilor din România pentru valoarea profesională a unora dintre lucrările proiectate.

Între anii 1977-1989 am luat atitudini curajoase împotriva demolărilor şi pentru apărarea patrimoniului arhitectural ameninţat cu distrugerea în anii de dictatură comunistă. În mai 1990, particip ca delegat al Uniunii Arhitecţilor din România (U.A.R.) la al XVII-lea Congres Mondial al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, ce a avut loc în Montreal (Canada).

După 1989 am fost cooptat în diferite organisme profesionale de arhitectură: Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, conducerea Uniunii Arhitecţilor, membru de onoare al Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice. Am numeroase articole publicate, conferinţe şi interviuri pe posturi de radio şi televiziune.

Sunt autor al albumelor:
BUCUREŞTI – arhitectură şi culoare (ediţiile 1988,1989, 1991)

LIPSCANI – centrul istoric al Bucureştilor (1993)

BUCUREŞTTUL DISPĂRUT (1995)

DISTRUGEREA MĂNĂSTIRII VĂCĂREŞTI (1997)

TRANSILVANIA – oraşe şi monumente (1998)

BUCUREŞTI – portretul unui oraş (2001)

BUCUREŞTI – „MICUL PARIS” (2003)

ARHITECT ÎN „EPOCA DE AUR” (2005) Jurnalul secret al umilinţelor populaţiei şi ale arhitecţilor din România între anii 1985-1989

SIBIU -CAPITALĂ EUROPEANĂ (2007) album închinat istoriei şi patrimoniului arhitectural sibian, printr-un itinerar cultural ilustrat cu 50 de acuarele.

În ultimii ani Poşta Română a reprodus după acuarelele mele milioane de timbre poştale care au ca subiect monumente arhitecturale din România.

Între anii 1975-1989 particip la expoziţii de acuarelă colective sau personale la Bucureşti, Sibiu, Făgăraş, Sighişoara.

După 1989 am fost invitat de Ambasadele şi Centrele Culturale ale României, de universităţi şi asociaţii ale românilor stabiliţi peste hotare, pentru expoziţii de acuarele şi conferinţe despre arhitectura României la:
New York – 1992, Ankara – 1993, Viena – 1994, Cleveland şi Chicago – 1995, Leipzig – 1998, Miami – 2000, Tel Aviv – 2000, Paris – 2001, Veneţia – 2002.

În 2003 mi s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al sectorului 4 din Bucureşti.

În 2004, mi s-a conferit ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE COMANDOR, pentru contribuţia deosebită în promovarea culturii şi civilizaţiei româneşti, atât în ţară, cât şi peste hotare.

Acest sumar curriculum vitae, încearcă să schiţeze munca şi devotamentul pe care le-am închinat în întreaga mea viaţă splendidei profesii de arhitect.

Acest articol a fost publicat duminică, 21 noiembrie 2010 la rubrica Jurnal Cultural.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.