Problema ridicata de directorul ACUM, Ștefan Maier relativ la limitarea interventiilor anti-urbane nu este una simpla pentru mine.Sunt de acord cu Domnul Maier ca, de multe ori, pierdem prea mult timp in a raspunde coerent si logic unor interventii absolut nule. Pe de alta parte, eu am reusit sa gasesc un oarece interes si folos in a-i citi pe grobieni. De natura intelectuala, sa spunem. Citind saptamanal cel putin zece astfel de interventii (probabil ca Domnii Maier si Clej primesc o suta, dar se straduie sa le filtreze pe cat pot mai bine), incep sa deslusesc (dupa o analiza statistica a ideilor debitate) un oarece „portret” al acestor indivizi, daca doriti incep sa intrevad o tipologie despre care La Bruyere habar nu avea cand a scris „Caracterele”.
Iata cateva tuse (desigur, statistic vorbind, exista si multe „mutatii” ale acestei specii) ale grobianului virtual:
– nivel de educatie relativ mediu sau chiar mai scazut: o limba romana fie simplista fie incorecta (propozitii scurte, vocabular minimal, ortografie precara), imposibilitatea de a face conexiuni de natura culturala (un exemplu clar am vazut saptamana aceasta: confuzie intre cuvinte rimate si poezie). Desigur, astfel de indivizi nu au timp sa citeasca, fiindca scrisul de „ecouri” le ia tot timpul.
– grobianul virtual adora platitudinile. Spicuiesc din cateva ecouri citite saptamana aceasta: „Va doresc o zi buna!”, „Sa va dea Dumnezeu sanatate!”, „Dumnezeu sa-l ierte!” , „Succese!” (vedeti primul ecou de mai sus) si multe alte formulari cu un continut informational nul.
– grobianul virtual nu isi asuma de regula o identitate (si prin aceasta, nici responsabilitatea lucrurilor pe care le debiteaza – el apare, scuipa si pleaca!), ci isi semneaza ineptiile „gigi”, „nicu”, „gelu” etc. Deasemenea, el nu poseda o adresa email „corecta” (ce include un nume sau initialele unui nume) ci o adresa de tipul: smecherul_cu_banu@gmail.com. Deasemenea, el isi schimba „pseudonimul literar” de la comentariu la comentariu, nerealizand in prostia lui ca utilizeaza de fapt aceeasi adresa IP – Dl P. Clej a demascat multe situatii de acest gen.
– grobianul virtual are idei foarte putine, dar „fixe”, adica orice argument i-ai aduce, el stie mai bine decat tine. Nu il poti convinge de nimic sub nici o forma, fiindca el nu are vreme sa reflecteze la raspunsul tau – are prea multe „chestii” de strigat pe forum. Deasemenea, el nu stie sa spuna: „Aveti dreptate aici, imi retrag afirmatia”.
– grobianul virtual este si isteric. Cand se vede incoltit si lasat fara replica, tranteste un „Caps Lock” si incepe sa „urle virtual” cu majuscule – vedeti primul ecou semnat mai sus. Deasemenea, el nu accepta sa fie contrazis. La limita, cand se vede in corzi, incepe sa injure ca la usa cortului – Dl. Clej a postat o astfel de reactie intr-un numar anterior al revistei.
– grobianul virtual este un mare fan al teoriei conspiratiei. Indiferent de subiectul articolului, el deturneaza discutia catre putinele lucruri depre care crede ca „stie”: Holocaustul e o inventie a evreilor prin care cei din urma vor sa subjuge lumea, ungurii conspira sa ne fure Ardealul, terorismul international de fapt nu exista, 11 – Septembrie este opera serviciilor secrete etc. Desigur, sursele lui tipice de informatie sunt: „exista niste documente secrete care …”, „s-a scris la un ziar…”, „toata lumea stie…”.
– grobianul virtual adora generalizarea: „evreii” trebuie „curatati moral”, sau chiar mai eficient, „curatati de-a binelea”, „tiganii” sunt hoti si nu pot fi integrati cu nici un chip niciunde, „romanul” e nascut poet, „romanii” au o istorie eroica si au invins intotdeauna etc.
– grobianul virtual este si nitel patriotard: nu accepta nici o critica la adresa mentalitatii si metehnelor nationale (nu ai voie sa critici Romania sub nici o forma, fiindca „Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea”, la care eu adaug „tra-la-la”!) si este gata sa iti demonstreze ca tot romanul e „fruntea”. Deci, a invata ceva de la altii este cu totul exclus.
Cum spuneam la inceputul articolului meu, aceste tuse nu se vor un portret universal al mitocanului virtual (exista multe variatiuni ale acestei tipologii), ci doar un rezultat statistic plauzibil.
Deci, stimati cititori, acesta este singurul folos pe care am reusit sa-l gasesc pana acum citind tot felul de comentarii anti-urbane: inteleg din ce in ce mai bine o tipologie (pe care o gasesc in egala masura relativ noua si complexa), care din pacate se incapataneaza sa existe si sa se faca auzita. Daca exista si alte foloase, as fi recunoscator celui care mi le-ar putea puncta.
,,grobianul virtual este si nitel patriotard: nu accepta nici o critica la adresa mentalitatii si metehnelor nationale (nu ai voie sa critici Romania sub nici o forma, fiindca “Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea”, la care eu adaug “tra-la-la”!) si este gata sa iti demonstreze ca tot romanul e “fruntea”. Deci, a invata ceva de la altii este cu totul exclus.,,
Învăţăm cum să nu, dar de bună voie. Mi-e milă de cei care au învăţat DORUL atât de departe de ţară.Sunt sigură că de dor îi arde aşa de mult la ficat de o critică în continuu.
Doamna Voicila Dobre, nu-mi dau seama de ce va identificati cu „grobianul virtual” si pe cine mai adaugati alaturi de dv., prin verbul „Invatam”. Ati putea sa detaliati ecoul dv., revenind?
Doamna Ioana Voicila Dobre, cand m-o apuca dorul de tara am sa citesc repede niscai ecouri gen „grobianul virtual”. Pana una alta, citindu-va, ma apuca jalea.
Bineinteles, ca cine nu este cu voi, este impotriva voastra. Nu inteleg de ce suntem obligati sa ne aruncam cenusa in cap. Eu nu obisnuiesc sa intervin ca un grobian, dar ma simt obligat sa fac aceasta interventie ca urmare a articolului dumneavoastra si sa va spun: lasati-ne in pace sa traim in tara noastra, dupa mintea noastra, dupa traditia noastra si nu ne mai sfatuiti si ne tot invatati in continuu, pentru ca americanul zice asa: „cine stie, face si singur, cine nu, ii invata pe altii”. Pentru ca asa vreti voi? A fi patriot, si chiar nationalist, eu inteleg a-ti iubi patria, si nu inteleg ca esti „extremist, xenofob si antisemit”. Eu ma incadrez in aceasta categorie si-mi iubesc patria, dar asta nu inseamna ca urasc alte popoare sau alte natii, ba din contra, le stimez, pe unele le admir si am foarte mult de invatat de la fiecare dintre ele. Aceeasi problema se pune si cu etniile sau nationalitatile conlocuitoare, si vreau sa-mi spuneti dumneavoastra daca in istoria poporului roman, in perimetrul tarii noastre am avut conflicte cu nationalitati conlocuitoare, precum: sasi, svabi, cehi, sloveni, sarbi, croati, bulgari, armeni, turci, tatari, ucrainieni, lipoveni etc. Eu zic ca a-ti iubi limba, portul, cultura, istoria, familia si patria nu este deloc nici negativ, nici grobian, nici alte epitete pe care le dati voi.
P.S. Este prima si ultima data cand intervin la ceea ce numiti dumneavoastra grobian si virtual.
Domnule Pompiliu Manea, profilul pleaca de la un anume „Marius.C”. Va invit sa cititi comentariile postate de acest individ si dupa aceea sa reveniti. Am o curiozitate, din enumerarea „nationalitatilor conlocuitoare” (formula draga regimului comunist) ati omis cumva din gresesala ungurii, romii si evreii? Nu de alta, dar numeric sunt sau au fost mult mai reprezentative pe teritoriul Romaniei decat cele mentionate de dumneavoastra.
Domnule Pompiliu Manea,
Desi, se pare, avem pozitii diferite, apreciez sinceritatea ecoului dumneavoastra si modul civilizat de a-l expune. Va rog totusi sa imi permiteti urmatoarele comentarii relativ la cateva din afirmatiile dumneavoastra.
(1) „Bineinteles, ca cine nu este cu voi, este impotriva voastra.”
Daca „voi” inseamna revista „Acum”, imi permit sa precizez: nu fac parte din echipa editoriala, nu ii cunosc pe editori decat din ceea ce publica, deci eu sunt (chiar) eu si articolul de mai sus imi apartine in intregime, deci ma declar drept unic responsabil pentru randurile in cauza.
(2) „Nu inteleg de ce suntem obligati sa ne aruncam cenusa in cap.”
Articolul meu nu a obligat pe nimeni la nimic. Daca citind articolul meu va simtiti deja obligat sa faceti ceva, ma simt multumit: articolul meu a avut deci un impact. Cat despre sentimentul vinovatiei („cenusa in cap”), nu a fost vizat nicicand: eu am incercat sa prezint o analiza quasi-stiintifica a unei realitati virtuale, doar atat.
(3) „Eu nu obisnuiesc sa intervin ca un grobian, dar ma simt obligat sa fac aceasta interventie ca urmare a articolului dumneavoastra si sa va spun: lasati-ne in pace sa traim in tara noastra, dupa mintea noastra, dupa traditia noastra si nu ne mai sfatuiti si ne tot invatati in continuu, pentru ca americanul zice asa: “cine stie, face si singur, cine nu, ii invata pe altii. Pentru ca asa vreti voi?”
Hmm…o intrebare directa mai intai: credeti in progres? Daca da, progresul vine numai din „invatatura”. Si invatatura trebuie apreciata pentru ceea ce este chiar daca uneori pare sa vina din „exterior”. Dar sa va dau un exemplu. Ati vizitat Sankt Petersburg (daca da, probabil ca atunci se numea „Leningrad”). Cu siguranta veti fi observat o arhitectura, o prosperitate si un cosmopolitism atipic URSS. „Secretul” este ca Petru cel Mare a „invatat” cum trebuie construit un oras (modern, pentru anii 1700) in Rusia vizitand…Olanda si Franta. De aceea Sankt Petersburg este acum unul dintre orasele cele mai exclusiviste ale lumii (si nu numai cand este vorba de preturi!). Daca orasul ar fi construit comunistii rusi, mai mult ca sigur ati fi ales Focsaniul ca destinatie…
(4) „A fi patriot, si chiar nationalist, eu inteleg a-ti iubi patria, si nu inteleg ca esti “extremist, xenofob si antisemit”.”
Sunt intru totul de acord si salut aceasta afirmatie de bun simt.
(5) „Eu ma incadrez in aceasta categorie si-mi iubesc patria, dar asta nu inseamna ca urasc alte popoare sau alte natii, ba din contra, le stimez, pe unele le admir si am foarte mult de invatat de la fiecare dintre ele. Aceeasi problema se pune si cu etniile sau nationalitatile conlocuitoare, si vreau sa-mi spuneti dumneavoastra daca in istoria poporului roman, in perimetrul tarii noastre am avut conflicte cu nationalitati conlocuitoare, precum: sasi, svabi, cehi, sloveni, sarbi, croati, bulgari, armeni, turci, tatari, ucrainieni, lipoveni etc. Eu zic ca a-ti iubi limba, portul, cultura, istoria, familia si patria nu este deloc nici negativ, nici grobian, nici alte epitete pe care le dati voi.”
Perfect de acord cu iubirea de „glie” inca o data (sper ca nu ati inteles din articolul meu contrariul!). Numai ca ceea ce inteleg eu prin aceasta e putin diferit. Daca neaparat trebuie sa folosim cuvinte mari (ce cad in desuet de multe ori), pentru mine „iubirea de tara” inseamna a indrepta lucrurile ce nu merg, nu a le ascunde de critici si a le perpetua in virtutea unui patriotism sterp (i.e. din care nu poate rezulta un progres real).
Sa va dau un exemplu in acest sens. Maiorescu, intors de la studii din Germania (a invatat deci de la altii, lucru ce pare sa nu va placa) a desfiintat (criticand!) practic aproape tot ceea ce era considerat drept „literatura” (vedeti de exemplu „plangaciosii” poeti ritmati Vacaresti) pana la el (vedeti „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”) si a inceput sa aplice ceea ce vazuse si asimilase la Berlin si Sorbona – deci a transpus lectii din cultura occidentala in spatiul miroitic si, chiar a mers!. Rezultatul: s-a nascut „Junimea”!. Eminescu (Slavici, Caragiale Creanga si altii) au inceput sa publice si astfel s-a nascut ceea ce numim astazi cultura romana moderna (cu care trebuie sa va mandriti, daca sunteti patriot!).
Deci, vedeti ce ironie, Eminescu (despre care sunt sigur ca il considerati un patriot si un neaos) nu ar fi fost poate cunoscut daca cinevaca Maiorescu nu ar fi invatat de la altii si ar fr criticat copios „formele fara fond”.
„P.S. Este prima si ultima data cand intervin la ceea ce numiti dumneavoastra grobian si virtual.”
Aici ezit in a va raspunde „Va multumesc, imi faceti un serviciu ignorandu-mi articolele”. Avand in vedere tonul civilizat al ecoului dumneavoastra, m-as bucura poate daca ati continua sa cititi aceste pagini virtuale si poate candva, vom gasi niste punce comune.
Al dumneavoastra,
Teodor I. Burghelea
Stimata redactie,
Pana si domnul Andrei Plesu – caruia chiar si detractorii trebuie sa-i admita politetea si iscutimea in exprimare – a remarcat acest fenomen, al exprimarii grobiene, prezent in subsolurile articolelor din editiile electronice ale publicatiilor romanesti.
Eu cred ca nu este cazul sa ne alarmam. Grobienii sunt, intr-adevar, o colectie fascinanta de clisee:
– nostalgicul comunist veritabil (pe cale de disparitie din simple motive demografice);
– varianta noua a celui de deasupra, in fapt creatia memoriei selective si de scurta durata a poporului roman, cel care, cum excelent spunea domnul Clej, vrea sa munceasca precum in comunism, dar sa se bucure, in acelasi timp de toate beneficiile capitalismului;
– euroscepticul, de la conspirationistul cipurilor implantate sub piele de catre Mamona UE, pana la cel de factura patriotarda, izolationista, care vede in UE cedarea suveranitatii nationale si plange dupa vremea cand Ceausescu ducea datoria externa catre zero;
– schizofrenici reali, care, din pacate, in loc sa fie ajutati si tinuti sub medicatie sunt lasati sa zburde liberi prin pasunile internetului;
– tineri legionaroizi care-si fac un scop in viata din violenta impotriva altor etnii si cad prada retoricii inguste a unor organizatii precum Noua Dreapta;
– fanatici religiosi care, datorita internetului, afla ca nu sunt singuri incep sa-si supraestimeze importanta.
Cu totii se caracterizeaza prin lipsa unei minime putinte de a-si argumenta pozitia. Folosesc truisme, retorici simple in care isi pun toata energia, desi acestea pot fi demontate foarte usor de orice interlocutor decent. Abuzeaza gramatica, punctuatia si regulile nescrise ale exprimarii si bunei purtari pe internet.
Oamenii astia fie sunt incorijabili, caz in care reprezinta zgomot, iar nu semnal, fie se indreapta in timp, dupa ce mai capata nitica experienta cu „autostrada informationala”, daca-mi permiteti sa folosesc aceasta sintagma din limba de lemn a sfarsitului anilor ’90. In cazul cest din urma, altii le iau locul, improspatand randurile si negand astfel orice efort de a-i aduce pe calea cea buna.
Exista o singura solutie: sa-i ignoram. Sunt destui oameni care va pot fi parteneri intr-o dezbatere civilizata.
Numai bine, draga redactie.
Stimate domnule Burghelea,
Spuneţi ca citiţi zilnic tot felul de comentarii anti-urbane ( după cum le definiţi la inceputul articolului ) a unor indivizi de joasă speţă care, pe lânga faptul ca nu pricep mare lucru din editorialele şi articolele apărute in revista Acum, mai au şi tupeul sa debiteze inepţii.Grobienii virtuali, dupa cum îi definiţi in titlu.Până acum, bănuiesc că aţi luat poziţie fată de aberaţiile scrise de aceştia prin intervenţii apărute la capitolul Ecouri, dar ceea ce v-a convins cu adevărat să nu vă opriţi doar la atat, ci să şi scrieţi un articol despre zişii grobieni, a fost apariţia mea prin mai multe comentarii la articolul domnului Michael Shafir referitor la moneda emisă de BNR cu chipul fostului patriarh din perioda interbelică, Miron Cristea.Nu aţi făcut referire în articol la numele anonimului care v-a provocat atâta dezgust, această completare aducand-o însă domnul Petru Clej în intervenţia dumnealui de mai sus.Cu permisiunea dumneavoastră, voi adauga aici link-ul articolului respectiv, pentru ca cititorii să-şi poată face o idee completă despre principala sursă de inspiraţie ( sau putem să-i zicem chiar sursa decisivă ): http://www.acum.tv/articol/16373.
Nu fac acest lucru în speranţa că cineva mi-ar lua apararea ( nu ma interesează acest aspect ), ci pentru că aşa consider că ar fi cinstit şi corect din partea cuiva care scrie un articol, să prezinte argumente în susţinerea unor afirmaţii.
Nu sunt sigur ca inteleg ecoul (anonim, cum altfel?) de mai sus. Imi sugereaza cumva anonimul „Marius” sa impart drepturile de autor pentru articolul referitor la grobianul virtual cu domnia sa?
Tehnic vorbind, este imposibil: va trebuie in primul rand un nume real, un alias este insuficient.
Sper ca realizati ca in cazul in care articolul meu va primi un premiu substantial, nu pot imparti acest premiu cu o umbra de pe net, raison Mon Cher!
Pe de alta parte, faptul ca va incadrati perfect in tipologia analizata in articolul meu nu va da nici un drept special: ramaneti doar o mica parte „anonima” a unei statistici triste.
Descrierea grobianului virtual din articolul meu are la baza o analiza statistica a unui numar mare (din pacate) de contributii similare cu ale dumneavoastra, deci nu este nimic de demonstrat sau argumentat aici.
In final, afirmatia dumneavoastra „Nu aţi făcut referire în articol la numele anonimului care v-a provocat atâta dezgust, această completare aducand-o însă domnul Petru Clej în intervenţia dumnealui de mai sus” este de-a dreptul comica. Cum as putea face referire intr-un articol la numele unui…anonim? Pai, daca e anonim, nu inseamna ca nu are nume…sau…in dictionarul dumneavoastra ce scrie?
Al dumneavoastra,
Teodor I. Burghelea