„Petrece noaptea in jurul Focului lui Samedru, in joaca si chiuituri, sariti cu totii peste valvataie, apoi zdrobiti taciunii prin gradina si prin livada, pentru rod bogat in anul ce vine. Sarbatoreste-l bine, nu lucra deloc; incheie socotelile cu ciobanii care ti-au tinut oile peste vara, cinstindu-i dupa obiceiul Rascolului. Sambata, fiind Ziua Soroacelor, lichideaza toate celelalte invoieli si incheie altele, cu adalmasuri si veselie – arvuna te leaga, plata te scapa. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie plateste de doua ori”. Femeile, pregatite cu cosnitele pline, impart celor adunati la Focul lui Samedru grau fiert cu unt sau untura, colaci, covrigi, paine calda, branza, lapte, mere, nuci, must sau tulburel, lumanari aprinse, pentru pomenirea celor morti.”
(Preluat dintr-un articol de Adrian Bucurescu)
Daca practica religioasa cu smerenia si slujba plictisitoare nu au fost pe placul niciunuia dintre copiii de la sate, in schimb sarbatorirea sfintilor ne bucura nespus.Se destupau butoaie, inceta lucrul asemenea unei locomotive dupa un drum indelung. Asijderea si gradinile, livezile si ultimele vlastare de vita isi depun roadele la picioarele toamnei de Sfantul Dumitru vestindu-ne ca iarna e pe aproape.
Tinand ziua de 26 octombrie in afara imaginarului crestin, obiceiurile ocazionate de aceasta sarbatoare se apropie de celebrarea unei veri indiene din America de Nord.
As spune ca ne putem incadra intr-un cadru de zi a recoltei, a recunostintei.
Tatal meu cat si raposatul meu bunic poarta numele de Dumitru. La aceste zile de onomastica vin oaspetii si vecinii neinvitati incingandu-se la pahare de vin si la pastrama de oaie. Imi placea sa stau langa patefon si sa schimb discurile (unele zgariate si unsuroase). Ma amuzam cand si cand, intrerupeam muzica lasand mesenii prinsi intr-un karaoke cu muzica patefonului, ce fredonau, ba mai si lalaiau…
– Mai, tu te razi de noi ? Ce hatzani flasneta aia, ia vezi ca te altoiesc, imi striga bunicul, parca trezit din vremurile sale de tinerete de mare caraus. Ia de bea si tu o gura de vin, da’ cu sifon. Beam si eu ca doar nu era bai…
Poarta e larg deschisa, gutuile isi ard inca aurul la ferestre, crizantemele isi randuiesc sideful in ultimele zile de toamna, ca dupa o stagiune de alamuri.
Frumos!