Joaca si atentia care li se acorda, aduce fericirea copiilor
Imi duceam fetita la gradinita. In fata portii, pe care la prima ora se inghesuie parinti grabiti si copii obositi, se opreste o masina de teren noua, luxoasa, uriasa, mirosind a piele si a brad din sticla.
Portiera din spate se deschide si de acolo coboara o mogaldeata, Luca, foarte multumit. Cand coboara, da nas in nas cu Costin, caruia ii spune mandru: „vezi ce masina are bunicul meu?” si arata cu capul spre bolidul lucios. Cosmin se uita cu ochii voiosi spre masina si zice plin de o candoare care m-a cucerit: „Si bunicul meu are masina: o Dacie 1310!!”.
Si nu era ironie in glasul lui… era doar entuziasmul atat de inocent al copilului. Pentru el nu erau masini luxoase sau masini cu care sa te jenezi. Ci doar masini.
Candoarea copilariei imi aminteste de raspunsul dat invatatoarei de o nepoata surprinsa vorbind cu colegii. La intrebarea „despre ce am vorbit?”, fetita usor fastacita a raspuns: „despre tovarasul Nicolae Ceausescu care a fost incuiat”. La incremenirea invatatoarei fetita a adaugat cu multa siguranta, „Da! A fost incuiat la Doftana. „Cealalta nepotica a raspuns cam in aceleasi imprejurari ca „tovarasul Nicolae Ceausescu este inalt cat un plop.” Zbenguindu-se,auzise totusi ca tov. N.C. este ca un stejar infipt in trupul tarii etc. Printre altele, aceste doua perle au fost cele mai gustate in cancelariile scolilor din acel mic oras, fara urmari neplacute, din fericire.