caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

Din sipetul cu amintirile lui Mihai Eisikovits

de (19-9-2010)
14 ecouri

Preambul: De Anul Nou Iudaic am primit o sumedenie de felicitări prin poşta electronică şi una singură, pusă în cutia poştală. Era un plic voluminos trimis de la Baia Mare, de Mihai Eisikovits. Printre câteva desene cu tematică evreiască era pitit un CDcantec sinagogal, canta Mihai Eisikovits

Mihai Eisikovits

 pe care prietenul meu nonagenar înregistrase câteva cântece religioase evreieşti, în interpretare proprie. Simultan îmi sosea prin e-mail un crâmpei de amintire pe care Mihai Eisikovits, care se adaptase cerinţelor revistei noastre electronice, îl menise rubricii Mărturii. Şi cum în această perioadă tocmai traduc o carte de referinţă pentru istoria armenilor din Gherla: “ Szamosújvár szabad királyi város monográfiája (Monografia oraşului liber regesc Gherla)”, scrisă de Kristóf Szongott, îmi permit să introduc întâmplarea relatată de Mihai Eisikovits cu un fragment din volumul al IV-lea, (pag. 6) al lucrării citate – publicată la Gherla, în 1903.

Prin piaţa Constantinopolului circula o zicală care suna astfel: “ Turcul poate fi păcălit de evreu, evreul de grec, grecul de armean, însă armeanul nu poate fi tras pe sfoară decât de Satana. (Revista “Armenia”, anul 1891, pag. 144).

Din povestea de mai jos va reieşi dacă ea se aplica şi în Gherla de odinioară

Un armean şi un evreu la Gherla,

de Mihai Eisikovits

În comuna Orman, aflată la o distanţă de vreo zece kilometri de oraşul Gherla trăiau trei fraţi evrei Jechil, David şi Ancel, cu familiile lor. Îşi cultivau pământul cu pricepere şi chibzuială, dar se ocupau şi cu creşterea vitelor cornute de care erau foarte căutate la export.. Pentru toate nevoile gospodăreşti dădeau câte o fugă cu trăsura până la Gherla, de unde se aprovizionau şi unde aveau mulţi cunoscuţi. Cel mai priceput în probleme gospodăreşti, în creşterea vitelor şi în prelucrarea pământului, era David.

Cam prin 1918-1919 după ce copiii, nu puţini la număr, au crescut mari, neavând niciun viitor în comună, au hotărât să se mute tustrei la Gherla. Jechil şi-a găsit o casă pe placul lui în aşa-zisa stradă evreiască, nu departe de sinagogă.  Ancel şi-a găsit o locuinţă în casa numită „Pomul Verde”, iar David a pus ochii pe o casă mare, de pe strada. Dragoş Vodă. Casa era formată din două corpuri cu intrarea atelajelor între ele, avea odăi multe, chiar peste nevoi, două grajduri spaţioase cu iesle, anexe gospodăreşti, şopron pentru trăsură şi căruţă, fântână cu cumpănă şi uluc de adăpat vite, grădină mare pentru zarzavaturi şi chiar un lot de porumb.

Case vechi din Gherla

Totul era după placul lui.

Proprietarul era un armean cu care mai învârteau „pietrele” dominoului în cafeneaua „Corona” lângă câte un „schwarz”, ba uneori mai băteau şi „blatul” pe lângă un „schnaps”, deci erau cunoştinţe vechi.

Veni vorba despre casă, dar armeanul ceru o sumă mare şi David îi oferi o sumă mică. După  ce se tocmiră zile în şir, la un moment dat, armeanul i-a spus:

– Măi, Davide, ţie nu ţi-o vând nicicum! Să nici nu mai discutăm de casă.

– Nu mai vorbim, dacă aşa vrei tu – fu răspunsul lui David, care se ţinu de cuvânt, deşi tare mult îşi dorea casa aceea foarte potrivită pentru nevoile lui. Se mai întâlni de multe ori cu armeanul, dar nu mai scoase nicio vorbă despre casă.

Peste un timp proprietarul se întâlni cu David şi îi spuse:

– Măi, Davide, am vândut casa unei evreice. Mi-a şi plătit, totu-i în ordine, am făcut şi actele.

– Cine-i femeia aceea?

– Una originară din Beclean. O cheamă Aranka Schwartz.

– Da?- întreabă David.

– Da!

– Apoi, află că aceea este soţia mea!

Mai întâi proprietarul rămase mut de mirare, apoi sudui în armeneşte şi după aceea îi zise lui David.

–  Mai uşor am târguit cu nevastă-ta, tu eşti un om tare zgârcit şi rău în afaceri!

În final s-au îmbrăţişat şi problema s-a încheiat la un şnaps. David Weisz s-a mutat la Gherla, în casa mult dorită.  Având odăi multe, a cedat una Organizaţiei Sioniste. Aici se întruneau asociaţiile „Barisia” şi „Aviva” şi tot aici aveau loc activităţile KKL. (Keren Kaiamet Le Israel ). Menţionez că David Weisz a fost bunelul meu.

 

Ecouri

  • Rodica Eizikovits: (20-9-2010 la 18:10)

    Ma bucur ca am din nou privilegiul de a va multumi pentru interesul aratat in activitatea tatalui meu. Precum datile precedente (reportaj TV, articole), si de asta data oferiti publicului ocazia de a cunoaste un OM deosebit.

    Sper ca nu va asteptati sa fiu obiectiva cand e vorba despre tatal meu, pe care il admir nu numai pentru parintele minunat care este, dar si pentru OMUL special prin cultura, comportament si mod de gandire, de la care nu numai eu, ca fiica, am multe de invatat.

    Parte din public este deja familiar cu talentul sau oratoric (discutii particulare si prezentari pe teme istorice si iudaice, cu precadere, in fata a diferite categorii de public), la condei (articole si schite literare) si la penita (volumul de desene publicat in 2007). Datorita bine venitei dumneavoastra initiative,acum i se face auzita si vocea intr-un cant de rugaciune, care-i este atat de drag.

    Succes la traducerea cartii!
    In inflight magazine Tarom din aug a.c., mi-a atras atentia o nota care mentiona Gherla drept singurul oras din Romania reconstruit in sec. XVIII conform unui plan urbanistic baroc f bine pastrat pana azi. De asemenea, era amintita pictura lui Rubens din Catedrala Armeana. Cata lume stie acest lucru? Sunt convinsa ca lucrarea pe care o traduceti va populariza aceste informatii.

    Cu cele mai bune urari,
    Rodica

  • Florica Bud: (21-9-2010 la 03:20)

    Draga Rodica, nici nu stiu cu ce sa incep. Poate ca ar trebui sa o fac cu faptul ca il cunosc pe domnul Mihai Eisikovits, tatal tau, mai bine de treisprezece ani In aceasta perioada am avut timp sa il cunosc si sa il indragesc ca pe tatal meu. M-am bucurat cand a scos prima carte.Sa ii dea Dumnezeu sanatate si sa o vada tiparita si pe a doua, fiindca are multe de povestit din experintele dure prin care a trecut.Cu drag, Florica Bud

  • Mike Klein: (21-9-2010 la 19:09)

    Multumesc de articol Andrea. E intodeauna placut sa citesc despre orasul meu natal. Orasul Gherla la inceputul secului XX avea un amestec foarte interesant de locuitori: maghiari, armeni, romani, romi. Proportiile s-au schimbat in diferite decenii cand orasul, dupa sute de ani in teritoriu maghiar, a trecut in jurisdictia romana, maghiara si din nou romana dar se pare ca in ciuda acestor schimbari armonia intre etnii era echilibrata, umbrita doar de cateva cazuri de iesiri sovine. Bineinteles afacerile dintre evrei si armeni erau interesante, ambele natii avand un dar special pentru comert.

  • Camelia Bogdanici: (22-9-2010 la 05:30)

    Draga Rodica,
    Unele zile sunt mai frumoase, altele mai.. grele. Din fericire ,tu Rodica, mi-ai adus intotdeauna un zimbet care sa-mi destinda stresul zilnic. Si acest articol m-a incantat. Felicitari si mai da-mi si alte zile frumoase.

  • Doina Sorana Muresan: (22-9-2010 la 06:49)

    Draga mea Rodica,

    Prietenia ce ne leaga de-atatia ani m-a facut sa-l indragesc pe tatal tau nu numai pentru ca are o voce atat de placuta la telefon…Din istorioara pe care-o povesteste se remarca usurinta si talentul cu care scrie si acum inteleg cu cine semeni tu.
    Sa fie sanatos si sa ne mai povesteasca!

    Cu drag,
    Doina

  • Mirela Natalia Danut: (22-9-2010 la 11:15)

    Povestirea este superba, ca de altfel toate povestirile d-lui Mihai Eisikovits. Şi ce poti spune despre un asemenea om? Ai vrea sa spui ca il admiri, ai vrea sa spui ca il indragesti, ai vrea sa spui ca te onoreaza prezenta lui si prietenia lui, ai vrea sa spui ca te incanta desenele si povestirile lui. Dar cuvintele sunt prea mici ca sa exprime modul cum relationeaza valoarea lui aspra ta, cuvintele ar parea exagerate, mult prea elogioase, reci, distante.
    Si atunci mai bine taci si lasi valoarea sa vorbeasca de la sine. Un lucru poti totusi sa spui: acest om ESTE O BINECUVANTARE pentru toti cei ce-l cunosc. Dumnezeu sa-i trimita din cer tot ce are mai bun pentru el.

  • Alfred Kaiserman: (22-9-2010 la 11:40)

    Cine nu are batrani, sa si-i cumpere! Dar va fi greu de gasit unul atat de intelept, larg-vazator plin de talent si care, in plus, are si o voce atat de placuta precum Dl. Eisikovitz. Ii doresc sa se bucure inca multi ani de calitatile sale intelectuale si, la fel de mult, si de cele fizice impreuna cu familia.

    D-le Eisikovitz, promiteti-ne ca ne veti mai delecta cu macar inca o aparitie editoriala!

    Multumim anticipat
    Admiratorii Dvs.

  • Iacob Kiva: (26-9-2010 la 05:57)

    O marturie interesanta al vietii evreiesti din urma cu aproape un secol, din Romania, redata cu mult talent de tatal lui Rodica, dl. Eisikovitz. Multa sanatate si succes in activitate!! Un An Bun!

  • Roxana Manole: (26-9-2010 la 14:02)

    In spatele fiecarei povestiri se ascunde o viata de om iar aceasta intamplare de mai sus reprezinta o fila din istoria vietii d-lui Mihai Eisikovits, un om pe care il admir si il respect.Ii multumim ca ne-a lasat sa privim pentru o clipa in trecutul sau, ne-a dat sansa de a calatori inapoi in timp, intr-o lume indepartata, aducandu-ne atat de aproape de oamenii si locurile de atunci.

    Sunt sigura ca acesta este doar inceputul si asteptam sa pasim din nou in lumea minunata a aminitirilor dumneavoastra!!
    Cu mult respect, Roxana.

  • FROND STEFAN: (26-9-2010 la 16:56)

    DUMNEZEU mi-a oferit sansa de a-l intalni pe d-l Mihai Eisikovits, un om deosebit,care m-a ajutat sa pot patrunde intr-o lume cu o atmosfera inegalabila celei de azi caracterizata de agitatie si raceala. Savuroasele povestiri ale d-lui Mihai bazate pe fapte reale ma fac sa fiu mai atent la sipetul meu cu amintiri in care am fost provocat sa fac ordine, realizand ca uitarea si trecerea in mare viteza prin viata, fara sa fiu atent la cele ce se intampla in jurul meu, ma vor lasa gol si sarac,odata cu trecerea timpului.
    Nici gol,nici sarac nu vreau sa fiu, asa ca am hotarat sa ma imbogatesc invatand de la d-l Mihai (fara a avea pretentia ca l-as putea egala in arta memorarii si a redarii evenimentelor in asa fel incat sa ramai cu impresia ca s-au intamplat abia ieri).
    Doresc multa sanatate si putere de munca atat d-lui Eisikovits,cat si d-nei Andrea Ghita,care ne-a oferit acest minunat prilej de a ne exprima sentimentele.

  • yolanda moscovici: (28-9-2010 la 19:35)

    O poveste simpla ,cu radacini adinci si cu semnificatii multiple.Are gust de vin vechi si pretios cu arome misterioase.Ma alatur celorlati cititori in asteptarea la multe alte povesti atit de bogate.

  • MARINA PANAIT: (29-9-2010 la 04:23)

    VREAU SA MULTUMESC PENTRU OCAZIA DE A-MI UMPLE SUFLETUL DE IUBIRE, DE PARFUMUL TRECUTULUI, DUPA CARE TANJESC ATATA, PRIN LECTURAREA MICULUI FRAGMENT DIN AMINTIRILE LUI MIHAI EISIKOVITS.
    SINCERA SA FIU MI S-A PARUT ASA DE PUTIN…., AS FI DORIT SA NU SE TERMINE NICIODATA, NICI N-AM APUCAT SA MA TRANSFER IN ATMOSFERA INDUSA, SA SAVUREZ MOMENTUL SI SA MA BUCUR……..
    CA S-A SI TERMINAT !!!!!!!!
    PARFUMUL TIMPULUI INSOTIT DE MUZICA SPIRITULUI !
    M-AU NAPADIT AMINTIRILE !
    L-AM CITIT SI RECITIT, IMI CURGEAU LACRIMILE FARA VOIA MEA, MICUL CANTECEL …..
    ERAM CA O FLASNETA DEREGLATA….INSA ASA DE TARE IMI PLACEA !!!!!!!!!!! ASTA ESTE LUMEA IN CARE VREAU SA TRAIESC !
    MULTA SANATATE, PUTERE SI BUCURIE DE VIATA MARELUI MIHAI EISIKOVITS, CARE OCUPA UN LOC SPECIAL IN INIMA MEA!
    MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL SI DISTINSEI DOAMNE ANDREEA GHITA, CARE A FACUT ACESTEA POSIBILE!
    CU MARE DRAGOSTE, MARINA P.

  • Andrea Ghita: (29-9-2010 la 08:57)

    Stimata doamna Marina Panait,

    Ma bucur ca v-a impresionat povestea d-lui Mihai Eisikovits si, pentru ca v-a parut rau ca s-a incheiat atat de repede, va invit sa accesati adresele de mai jos, la care se gasesc alte povesti cu si despre Mihai Eisikovits publicate de-a lungul timpului in revista noastra, de asemenea va propun sa rasfoiti saptamanal revista noastra in care vor mai fi publicate si alte ” amintiri din sipet”, dar si alte articole interesante.

    http://www.acum.tv/articol/15822 – Domnul Eiskovits povesteste
    http://www.acum.tv/articol/14086 – Din partea domnului Eisikovits
    http://www.acum.tv/articol/10612 – Amintiri despre Imre Reviczky
    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=9977 – Papirene kinder

    Cu stima
    Andrea Ghita

  • popescu: (3-10-2010 la 14:58)

    Draga Rodica,

    Am citit cu mare placere articolul tatalui tau, sa-i dea Dumnezeu sanatate!

    Confirmam bucuria aceasta cu intarziere, deoarece am avut probleme presante si de neamanat a fi rezolvate.

    Asteptam si alte povesti pilduitoare scrise de dl.Eisikovits, pe care desigur ca le are in tolba experientei sale de viata.

    Madalina & Dan Popescu



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Bus Stop Charlie

Nothin’ like a fresh start- I saw a pretty girl with smooth legs an’ a bold spirit Full o’ hope...

Închide
3.144.252.224