ACUM.TV

De foarte multe ori aud in discursul unor analisti sintagme de genul “conflicte civilizationiste” sau “razboiul religiilor”.  Huntington este unul dintre cei  care au dat nastere acestei teorii intr-un articol publicat in Foreign Affairs, ce a devenit mai apoi subiectul central al unei intregi carti.   Acesta imparte lumea in functie de criteriul civilizational in doua categorii: cea occidentala si cea neoccidentala, atragand atentia ca, divergentele si deosebirile culturale si religioase vor avea rol primordial in declansarea conflictelor dintre cele doua parti. Este oare o asemenea viziune conforma cu realitatea evenimentelor petrecute la nivel international? Aparent da… Privind in urma catre WTC, sau citind stirile si vazand sute de fanatici ce striga ca sunt gata sa isi dea viata in numele Profetului (si pe buna dreptate, chiar sunt) sau vazand cum un Pastor doreste arderea Coranului, putem cadea cu usurinta in a trage o asemenea concluzie… Dar totusi aceasta nu ar fi decat o greseala “amatoreasca”, intrucat analiza este focalizata decat pe un anumit aspect al problemei – fanatismul cu precadere in situatia de fata, netrecand, sau nedorindu-se a se treace aceste granite, catre crearea unei viziuni mult mai ample si mai complexe. In primul rand, cum au ajuns acei oameni sa vada in religie singura cale a dreptatii? Si de ce fanatismul religios se bucura de o buna propaganda in sanul lumii musulmane?  Nu putem vorbi in primul rand de un conflict al civilizatiilor, atat timp cat in interiorul celor doua tabere intalnim conflicte si dispute ideologice. Aceasta, mai ales, nu este nicidecum o situatie asemanatoare celei din timpul Razboiului Rece, cand aveam doua centre de putere, in jurul carora planau adeptii ideologiilor promovate ( capitalism vs. comunism). Cum putem vorbi de un asemenea conflict cand in interiorul lumii musulmane sunt atatea framantari ideologice, cel mai cunoscut fiind conflictul dintre siiti si sunniti. Cum putem vorbi de un asemenea conflict cand, intalnim opozanti, chiar din randul evreilor, ce se opun cauzei sioniste; stim foarte bine ce doreste Neturey Kartha.  Si mai ales, cum putem vorbi de un asemena conflict, cand intalnim divergente chiar aici, in politica Occidentala; diferentele de opinie privind invadarea Irakului fiind doar un exemplu.

Si totusi, cum se face, ca atat Crestinismul cat si Islamul, religii ce promoveaza valori morale comune precum iubirea, cinstea, milostenia sau bunatatea au stat la baza a numeroase conflicte si varsari de sange de-a lungul istoriei? Au luptat oare cele doua parti intre ele doar pentru apararea propriei culturi, si a propriilor valori fundamentale? Cat de amenintat era Crestinismul in fata culturii maurilor din Andalusia? Iar daca liderii musulmani credeau cu asemenea tarie in cuvantul lui Allah, de ce ofereau libertatea altor culte in Andalusia?  Raspusnul este unul simplu, musulmanii erau scutiti de biruri si taxe, iar daca deveneai musulman, visteria Califatului era privata, putem spune, de anumite bunuri. Iata un factor neglijat, in multe analize: interesul economic. Da, interesul economic, este cauza al carei efect, devine de cele mai multe ori religia. Sa privim putin in istorie, caci doar aceasta este stiinta politica aplicata, si ne poate ajuta sa analizam mult mai usor dinamica evenimentelor internationale. Sa ne aruncam privirea putin catre Prima Cruciada, un razboi sfant, incununat cu rauri de sange, care probabil nu s-ar fi declansat daca interesele geoeconomice, reprezentate in primul rand de zona portului Tripoli, nu ar fi existat. Iata ceea ce sustine si Ovidiu Chirovici in privinta acestui eveniment  “Cruciada nu s-ar fi declansat daca un intreg context de alti factori nu s-ar fi impletit cu cei comerciali” (Ovidiu Chirovici, Misterele Istoriei, Bucuresti, Rao, pp6-7) Sa privim fundamentalismul islamic de astazi. El insusi este un proiect politic!- termen folosit cu precadere de catre Francois Massoulie, in cartea sa Conflictele din Orientul Mijlociu.

Fundamentalismul islamic reprezinta proiectul de reconstructie a “Islamului de alta data”,  luand nastere ca urmare a frustrarilor provocate de esecurile lumii arabe pe plan international, printre care infrangerile militare si pierderea de teritorii in dauna Israelului, impotenta tarilor arabe, bogate in petrol, de a avea un cuvant greu de spus in planul relatiilor internationale, dar si a unor frustrari provocate in sanul Orientului Mijlociu, in special saracia si nivelul scazut de trai. Daca in toata aceasta situatie adaugam si factorul religios, cream un adevarat ADM. Cum a ajuns religia sa se interpuna intre statul laic si populatie, devenind ea insasi forma de conducere politica? Prin simplu fapt  ca religia insasi reprezinta valoarea cea mai importanta a conditiei umane,  islamistii gasind in Cuvantul Coranului singura putere si sursa de a se organiza si lupta impotriva “Occidentului Cotropitor”.  Razboiul aceasta religios, este in adancul sau de fapt unul economic, unul al supravietuirii.

-Dumnezeul meu este cel adevarat, intrucat eu traiesc in nedreptatea ta, sufar din cauza ta, dar ma voi razbuna… ma voi ridica asupra ta, te voi ucide, iti voi viola sotia, iar copiii tai, vor fi sclavii mei….

-Dumnezeul meu este cel adevarat, intrucat tu esti o intruchipare a raului a violentei… nu meriti nimic!

Incheind intr-o nota filosofica, oare nu aceasta este marele plan luciferic, acela de a face din om, mareata creatie divina, un concurent, un dusman al propriilor semeni, ajungand sa vada, involuntar poate, religia ca scuza a urii, frustrarii, dorintei de dominare, setei de putere … ?

Acest articol a fost publicat duminică, 19 septembrie 2010 la rubrica Marja de eroare.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.