In momentul aparitiei primei versiuni a Raportului-Rechizitoriu, anul trecut, mi-am exprimat public solidaritatea si admiratia pentru demersul intiat de Sorin Iliesiu. Neodihna acestui om s-a dovedit benefica pentru mentinerea vie a dezbaterilor din Romania asupra comunismului si urmarilor sale. Am spus atunci, si imi mentin parerea, ca un asemenea document serveste iesirii din mocirla minciunii, ca prin densitatea argumentatiei si anticomunismul civic-liberal, este vorba de un document situat in prelungirea Raportului Final de condamnare a dictaturii comuniste.
Intre timp, Raportul-Rechizitoriu a capatat o forma mai extinsa, dar si mai solida factual si bibliografic gratie colaborarii dintre autorul intial si antropologul Alin Rus, autorul unei dintre cele mai importante si impresionante carti despre mineriada din 13-15 iunie 1990. Ii felicit pe domnii Sorin Iliesiu si Alin Rus pentru coordonarea acestui efort de confruntare lucida si responsabila cu unele din momentele cele mai sumbre si traumatice din trecutul recent al Romaniei. Felicit Asociatia “21 Decembrie 1989″ si pe presedintele ei, dl Teodor Maries, pentru sustinerea acestui demers esential pentru sanatatea si credibilitatea democratiei romanesti. Greva foamei la care s-a angajat, eroic si nobil, Teodor Maries, a dus la deblocarea arhivelor militare, SRI etc si la accesarea/copierea unor documente care stau acum la baza Raportului-Rechizitoriu.
Ii indemn pe vizitatorii acestui blog sa citeasca textul complet al Raportului-Rechizitoriu (documentul poate fi descarcat de pe site-ul IICCMER postat mai jos ori prin ziarele “Romania Libera” si “Adevarul”). Pe acelasi site, ca si pe cel al Asociatiei 21 Decembrie, puteti vedea imagini de la conferinta de presa. Sper din suflet ca institutiile statului de drept vor examina cat mai curand probele documentare, multe cutremuratoare, si vor actiona in consecinta.
Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost un efect direct al deciziilor strategice luate de echipa hegemonica a FSN imediat dupa 22 decembrie 1989. Nu a fost vorba de explozii haotice, spontane de violenta autoritara, ci de un plan precis de anihilare a societatii civile romanesti, de intimidare si emasculare a partidelor democratice, de sugrumare a presei libere, de restaurare a unui regim anti-pluralist, anti-liberal, anti-intelectual si anti-occidental. Cuvintele veninoase din propaganda fesenista, articolele din ziarele pro-Iliescu, emisiunile isterizate si isterizante ale Televiziunii ce-si zicea “libera” (adica libera de scrupule, libera de constiinta), au avut consecinte cumplite, inclusiv violente fizice, molestari si chiar asasinate. In numele idealului iliescan al “asanarii strazii” au fost terorizati elevi, studenti, batrani, femei si copii. Drepturile omului au fost calcate in picioare. Raportul-Rechizitoriu ii numeste pe cei responsabili, pe complicii acestora si da numele victimelor. (VT)
Comunicatul IICCMER
La data de 2 septembrie 2010, a avut loc, la sediul Asociaţiei 21 Decembrie, conferinţa de presă ocazionată de lansarea publică a „Raportului-Rechizitoriu despre Fratricidul din 13-15 iunie 1990”, document coordonat de conf. dr. Sorin Ilieşiu şi dr. Alin Rus. Au fost prezenţi dl. Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, dl. Sorin Ilieşiu, membru de onoare al acesteia şi dl. Bogdan Iacob, Secretar al Consiliului Ştiinţific al IICCMER. În numele Preşedintelui Consiliului Ştiinţific al IICCMER, profesorul Universităţii din Maryland, dl. Vladimir Tismăneanu, şi al conducerii executive a Institutului, dl. Bogdan Iacob a declarat că, pentru IICCMER, asumarea trecutului recent al României reprezintă o prioritate absolută. Din acest punct de vedere, IICCMER salută în mod public iniţiativa de real interes istoric şi civic a Asociaţiei 21 Decembrie.
Dl. Bogdan Iacob a reliefat faptul că ne aflăm în prezenţa unui document care deschide perspective noi în chestiunea investigării violenţelor de după 22 decembrie 1989.
În final, domnia sa a subliniat că, pentru IICCMER, unica modalitate legală de confruntarea cu trecutul este prin intermediul justiţiei şi al organelor abilitate ale statului. Raportul-Rechizitoriu este un punct de plecare esenţial pentru re-deschiderea şi finalizarea anchetei oficiale a abuzurilor împotriva drepturilor omului săvârşite în 13-15 iunie 1990. Ca şi în alte ocazii, societatea civilă acţionează ca un catalizator al unor proiecte de interes naţional.