Mă numesc Meinhard Edwin Mayer, născut în 1929 în comuna Seletin, atunci județul Rădăuți.
In 1935 am început școala Gheorghe Tofan (unde am învățat pentru prima oară limba română (lingua franca in Bucovina, până la decretele antisemite din 1938, era un dialect German local, cu multe amestecuri idiș, ucrainene și române).
Am urmat liceul Mihai Eminescu in 1939/40. După ce în 1940 Bucovina de Nord (în urma tratatului Hitler-Stalin)
a fost cedată Uniunii Sovietice, am intrat în scoala medie No 5, cu limba de predare idiș. De menționat ca exista o alegere intre scoli cu predare în tusa, ucraineana, si moldoveana (româna cu litere chirilice). In iunie 1942, când Bucovina a fost ocupată de trupe germane si române, au inceput persecuțiile evreilor: Templul Israelit, o clădire monumentală din secolul 19, a fost ars, cam 500 de evrei proeminenți, intre care si Rabinul Mark, au fost împuscați. Am fost forțați sa purtăm stele galbene, batuți pe stradă de jandarmi sau huligani antisemiți.
În octombrie, toți evreii au fost forțați să se mute în „ghetto” un cartier foarte restrâns. Mama mea a fost bătută de față cu mine de un jandarm antonescian. Au început deportări în Transnistria. Cam 20000 de evrei au rămas în oraș, datorită intervenției primarului, Traian Popovici, printre care și familia mea, tatăl meu fiind psihiatru, și necesar să îngrijească pacienții mentali evrei, care au fost scoși din spitalul de nebuni orășenesc.
Nu intru în „detalii” despre viața intre octombrie 1940 si iunie 1942, când pacienții psihiatrici evrei au fost deportați in lagărul Cariera de Piatră pe Bug.
Cu o săptămâna mai târziu, familia noastră a fost deportată în acelasi lagăr. Nu am putere să descriu cât de urât s-a purtat cu noi comandantul lagărului, Lt. Vasilescu si Enăchiță, cum au fost omorăți peste noapte pacienții psihiatrici,
cum am fost predați la Organisation Todt si SS cam 1500 dintre noi, luați peste Bug, pentru constucții germane, si omorâți de germani. Nici epidemiile de tifos, lipsa de alimente, etc, nu trebuie să le descriu – vezi Cartea Neagră si alte documente.
Am supraviețuit datorită corupției Maiorului Iacobescu, care a fost mituit ca sa fim plasați la o fermă unde tatăl meu a fost necesar ca medic. Si chiar după ce Antonescu, în martie 1944, când Armata Roșie se apropia de Transnistria, a dat ordin ca evreii sa fie repatriați în Bucovina, Iacobescu a cerut 90000 lei ca să ne lase să ne întoarcem la Cernăuți.
După ce am absolvit liceul, ni s-a permis să plecăm în România, unde am studiat la Politehnică si am devenit Asistent si apoi lector la Facultatea de Fizică-Matematică la Universitatea Parhon. Dar antisemitismul s-a trezit din nou în România sub Gheorghiu-Dej, și mi-am dat seama ca fiind evreu nu am nici o șansă sa avansez la Universitate. Și fiindcă Gheorghiu-Dej era gata să ma vândă pentru $ 3000, am reușit să emigrez și m-am stabilit în SUA în 1962, unde am devenit Profesor la mai multe Universități. Din 1966 până in prezent sunt Profesor de Fizică și Matematică al Universitatii din California, Irvine, unde la fel ca toate minoritățile, trăim o viață fără antisemitism și discriminare.
Meinhard E MAYER
Research Professor Emeritus
University of California, Irvine
Domnule Meyer, va multumesc mult pt. marturie.
Din povestirea d-voastra inteleg ca Antonescu a dirijat , sau cel putin a participat activ la nimicirea evreilor din Basarabia… partea rusa.
Poate sa mai vorbit aici despre evenimentele astea , dar eu aud pt. prima oara.
Oare Antonescu si deci armata Rom. a fost activa si in alte regiuni din Rusia -Ucraina?
Au trecut multi ani de atunci , cei ce pot marturisi la prima persoana sau impunatatit si totusi va rog sa povestiti luind in consideratie ca sint auditori care aud detalii pt. prima data.
Doamnă Rina Koschland,
Ce înseamnă Basarabia „partea rusă”? De când este Ucraina o parte a Rusiei? Ați auzit pentru prima oară? Revista ACUM n-o citiți? De pildă mărturia lui Șabs Roif, evreu de limbă ROMÂNĂ dintr-un sat de pe malul estic al Prutului:
“Șase tineri evrei au fost îngropați de vii în fața noastră” – interviu cu Șabs Roif, supraviețuitor al Holocaustului din Transnistria (I)
http://www.acum.tv/articol/10523
“Am fost în groapa cu morți timp de o noapte” – interviu cu Șabs Roif, supraviețuitor al Holocaustului din Transnistria (II)
http://www.acum.tv/articol/10505
“Se neagă Holocaustul, se zice că ‘jidanii au născocit’. “- interviu cu Șabs Roif, supraviețuitor al Holocaustului din Transnistria (III)
http://www.acum.tv/articol/10604
Dar acest articol l-ați citit Supraviețuitorii Holocaustului antonescian se destăinuie: Mizzi Locker
http://www.acum.tv/articol/16803?
De cartea Soniei Palty (originară din București) „Evrei treceți Nistrul” ați auzit? Dar de cărțile „Jurnal de Ghetou” al Miriamei Korber-Bercovici și „Shattered” a Feliciei Carmelly – ambele din sudul Bucovinei neocupat de Stalin ați auzit? De faptul că Norman Manea – vestit critic literar – originar din același sud al Bucovinei – a fost deportat în Transnistria la vârsta de cinci ani ați auzit? De faptul că la ordinul lui Antonescu Basarabia, unde erau vreo 200000 de evrei în 1941 (unii din ei au fugit din calea armatelor germane și române), a rămas practic „Judenrein” în 1942?
Dar de lagărele morții de la Bug – Bogdanovka, Dumanovka, Ahmecetka – ați auzit?
Dar de Raportul Comisiei Wiesel privind Holocaustul din România http://www.inshr-ew.ro/pdf/Raport_final.pdf, recunoscut oficial de statul român, care atribuie regimului Antonescu responsabilitatea uciderii a 280000 – 380000 de evrei și 11000 de romi ați auzit? E drept că a fost publicat relativ recent, în 2004, și poate nu ați avut timp să vă puneți la curent, ca și cu aceste orori povestite de supraviețuitorii iadului din Transnistria. Nu-i nimic doamnă Koschland, veți mai avea ocazia să citiți astfel de mărturii, dacă dumneavoastră la aproape 70 de ani habar n-aveți despre aceste crime.
Am fost deportat impreuna cu prof. Meinhard Mayer in Iunie 1942, (am „calatorit” in acelas vagon de vite), si apoi am stat in aceias „camera” impreuna cu alte 15 persoane in lagarul „Cariera de Piatra”, din jud. Tulcin. Nu are rost sa intru in amanunte, dar din cca 5000 de deportati in Iunie 1942 din Cernauti, au pierit peste 4000, majoritatea ucisi de trupe SS in lagare de peste Bug, unde au fost trimisi ” la lucru” de Col. Loghin, atunci prefect al judetului Tulcin.
Pentru cine e interesat, am scris mai demult o relatare autobiografica a evenimentelor din anii de razboi, dar in limba engleza.
Domnule Schreiber, vă invit să scrieți un articol pe această temă pentru revista ACUM și-l vom publica imediat. Vă mulțumesc,