N-o să vă placă aceste cărţi.
Sunt prea pline de mine.
Miros a transpiraţia ochilor mei,
Lacrimile nopţilor lungi.
Numerotarea paginilor este învălmăşită, ca viaţa mea.
Privite în lumină ultravioletă,
Paginile de copertă arată ca nişte timbre vechi.
Developează o figură tristă;
Se chinuie să zâmbească, deconspirându-se.
Nu vă aplecaţi să citiţi semnele de întrebare.
Ele ascund răspunsuri în punctele de dedesubt,
Invizibile ochilor neobişnuiţi cu întunericul tainelor.
Vă spun un secret:
Citiţi-le cu ochii închişi,
Goliţi de imaginile pieţei de vechituri în care trăiţi,
De imaginile feţelor zarafilor.
Vă înghit banii în timp ce voi vă mărturisiţi.
Înainte de a trece la paginile finale, intraţi în pădure.
Culegeţi frunze căzute şi puneţi urechea la pământ.
Veţi auzi gemetele anilor gata să suie.