Imigrarea romanilor cunoaste cateva epoci de afluenta masiva: dupa ocupatia stalinista, dupa reformarea culturala de tip nord-coreeana din 1972 si apoi, dupa ’89 pana in prezent.
Deceniile parcurse de catre valurile de romani dispersati in toata lumea denota aspiratia la o existenta mai buna.
Pana la caderea comunismului imigrantii estici se numeau refugiati politici spre deosebire de “Gastarbeiter”, categoria celor aflati la munca- motivati economic.
Se vorbeste despre cauzele parasirii patriei natale, despre efectul benefic al banilor trimisi celor dragi, dar foarte putin despre inceputul si integrarea imigrantilor in noua tara.
Inainte puteam vorbi de tara de adoptie ori tara gazda. Recrudescenta criminalitatii, conflictele iscate de inadaptabilitatea sociala a romanilor si lipsa de coeziune a unei diaspore dezintegrate au calificat o sintagma de genul tara “invadata”, “cotropita”.
Fenomenul unei reputatii negative este mai putin vizibil in SUA si in Canada datorita unei selectii severe din partea serviciilor de imigratie si de existenta inca a obligativitatii vizelor.
Greul vietii romanilor pe alte meleaguri se multiplica in progresie geometrica in comparatie cu inceputul imigrantilor chinezi, italieni, polonezi, latino-americani etc.
Alte comunitati sunt inchegate, solide si ofera un regim preferential si de protectie noilor conationali. Nu mai vorbim de aportul bisericilor, al centrelor culturale si al atator voluntari, impartasind experienta lor de viata cu fartatii lor.
Romanii se afla in jurul prapastiei discordiilor de tot felul : ruptura de tara originara, dezuniunea, egoismul fiecaruia, translatia obiceiurilor rele balcanice si chiar geografia manelei.
Evitand o prelegere de consum verbal propun o serie de cateva sfaturi, un fel de ghid dedicat mai tinerilor transfugi romani:
1. Inaintea punerii piciorului in locurile de destinatie, informati-va despre cultura, caracteristica acestora .
2. Asigurati-va de relatia: experienta de lucru – profesionala dobandita cu specificul pietei, ofertele. Ganditi-va, ca in situatia negasirii unui post conforme calificarii Dvs, trebuie sa aveti o alta alternativa. Fiti pregatiti sa lucrati si in alte domenii, chiar sub pregatirea acumulata in tara.
3. Nu uitati sa va puneti la punct dantura si sa fiti in deplina sanatate. Fara asigurari medicale costul asistentei este foarte ridicat in tara de imigratie.
4. Incercati sa deprindeti limba tarii in care veti trai, macar un lexic de conversatie uzuala.
5. Odata ajunsi nu va bazati pe romanii intalniti la un pahar de vorba, incercati sa va imprieteniti cu localnicii in ideea unei mai rapide integrari in societatea occidentala ori nordamericana.
6. Dezbarati-va de obiceiul de a vorbi in mod exagerat de propria persoana. Invatati sa ascultati si sa nu criticati sistemul, tara si lumea in care va aflati.
7. La locul de munca deprindeti cat mai mult cu putinta, nu va sfiiti sa intrebati si nu marsati pe formula “merge si asa”, pe lucrul de mantuiala, pe chiul, pe imprumutul de bunuri ce nu va apartin.
8. Dezbarati-va de criticile aduse la apartenenta rasiala, la orientarea sexuala ori religioasa a semenilor din preajma Dvs. Nu strambati din nas cand sunteti invitat sa degustati si alte mancaruri decat traditionala iahnie de fasole arsa din birturile carpatine.
9. Comportati-va ca si cum va aflati in vizita si nicidecum ca la Dvs acasa. Respectati usa si oportunitatile ce vi se deschid.
10. Sa mananci precum cei din tarile ocupate, constituia o parte a succesului cohortelor romane in antichitate. Insusirea unei haine noi nu face decat sa constituie o primenire. A emigra semnifica si o ingropare a trecutului in favoarea intrarii Dvs intr-un viitor fiabil.
Sunt perfect de acord cu sfaturile propuse de dumneavoastra. Toate acestea, puse impreuna, se numesc evolutia umana. Pentru un dialog personal cu dumneavostra la ce adresa de e-mail as putea sa va scriu, daca bineinteles imi permiteti acest lucru?
Intr-adevar, sfaturile dumneavoastra sunt foarte la obiect si ca imigrant in Londra, Marea Britanie pot spune cu mana pe inima ca aveti dreptate. Totusi, personal cred ca emigrarea intr-o alta tara nu ar trebui sa echivaleze cu ingroparea trecutului si adoptarea in masa a traditiilor, obiceiurilor tarii in care imigrezi…Cred ca o solutie mai echilibrata si rationala ar fi judecam la rece toata informatia si sa luam ce e mai bun de la tara in care imigram fara sa uitam de valorile tarii de origine pentru ca, ne place sau nu, orice stat si natiune din lumea asta isi are partile bune si rele.Nimeni si nimic nu e perfect dar mi se pare de bun simt sa nu renegam aspectele pozitive pe care le purtam in noi ca romani de dragul unei civilizatii care isi are propriile non-valori si doar de dragul de ai fi si a face la fel cu o natiune sau alta…Desigur, pentru a te integra in orice comunitate trebuie sa te comporti ca membrii respectivei comunitati dar nu trebuie sa uiti cine esti si care iti sunt valorile.