Crina COCO Popescu, în vârstă de 15 ani, reprezentantă a Federației Române de Alpinism și Escalada, a participat la expediția “ America de Nord – 2010” organizată de Clubul Sportiv Montan Altitudine. Obiectivele expediției au fost escaladarea celui mai înalt vulcan al continentului – Pico de Orizaba (5.636 m) din Mexic și a celui mai înalt vârf al continentului, Mt McKinley (6.194 m) din Alaska, obiective pe care COCO le-a atins în intervalul 20 mai – 20 iunie, 2010.
COCO pe vârful McKinley
CD: La sfârșitul anului 2010, ți-ai programat escaladarea Vinson Massif din Antarctica – penultimul din circuitul Seven Summits dar și a Mt. Sidley – cel mai înalt vulcan al Antarcticii. Reușita expediției din Antarctica te-ar transforma în prima alpinistă din lume care încheie Volcanic Seven Summits și te-ar aduce doar la un pas de a deveni cea mai tânără alpinistă din lume care încheie “Seven Summits”. Cum te pregătești în vederea acestei expediții?
COCO: A face o expediție nu constă pur și simplu în a spune “mâine plec în Antarctica” și te sui în avion. Pentru asta trebuie antrenament și bani, care nu vin singure. Antrenamentul meu zilnic constă în alergat și, alternativ, înot sau mountain-bike sau cățărat pe stâncă ori panou, alături de exerciții de forță și mobilitate, și bineînțeles ture pe munte de câte 8-10 ore cel puțin două zile pe săptămână. Toate acestea fac parte din modul meu de viață și nu le consider propriu-zis antrenamente, ci moduri plăcute de a-mi petrece timpul.
Partea cea mai grea în pregătirea unei expediții este găsirea sprijinului financiar. Expediția din Antarctica stă sub semnul incertitudinii tocmai din acest motiv: lipsa fondurilor necesare, care se ridică la 94.000 USD.
CD: În urmă cu o lună ai urcat pe Muntele McKinley (6,193.5 m) din Alaska (USA), cel mai înalt munte al Americii de Nord, dar și cel de-al cincilea pe care l-ai escaladat din circuitul celor mai înalți munți de pe fiecare continent – “Seven Summits”. Ascensiunea a durat 10 zile în condițiile în care majoritatea expedițiilor în condiții de vreme bună au nevoie de 14 zile, iar autoritățile Parcului Național Denali recomandă provizii pentru 21 de zile. Ce e fost cel mai dificil? Unde putem citi despre ascensiune?
COCO: Pe tot parcursul ascensiunii, cel mai greu a fost faptul că vremea era imprevizibilă, schimbându-se deseori foarte repede. A fost prima expediție în care am petrecut atât de multe zile pe ghețar, practic toată ascensiunea s-a desfășurat pe gheață și zăpadă. Apoi, tot echipamentul l-am cărat pe sănii pe care le trăgeam după noi. În ziua a doua de ascensiune am avut vreme rea, am urcat încet, iar în tabăra de vârf a trebuit să stăm două zile tot din cauza ninsorii și a vântului puternic. În ziua de vârf au fost minus 30 de grade, cu soare și cer senin, așa că după ce am ajuns sus, am coborât fără oprire 22 de ore, până în tabăra de bază.
Intreaga poveste a ascensiunii se găsește pe www.celmaisus.ro .
CD: În prezent, ești cea mai tânără alpinistă din lume care urcă cei mai înalți munți de pe mapamond, în cadrul circuitului “Seven Summits”. Când și cum ai început acest proiect?
COCO: Primul vârf pe care l-am urcat din Seven Summits a fost Aconcagua, pe data de 10 ianuarie 2009. Am parcurs ruta Ghețarului Polonez, o rută dificilă, aleasă de 10% din alpiniștii care urcă pe Aconcagua. A fost un record mondial de vârstă, am fost cea mai tânără alpinistă pe această rută. În același an, am urcat apoi Kilimanjaro (Africa) și Elbrus (Europa). În 2010 am fost cea mai tânără din lume pe Carstensz Pyramid, la vârsta de 14 ani, devansând recordul americancei Samantha Larson. A urmat apoi McKinley, eu devenind cea mai tânără europeancă pe acest vârf.
CD: Ce simți când ajungi pe piscul acestor munți? Cum se vede “lumea” de la acele înălțimi?
COCO: Sentimentele pe care le încerc când am ajuns acolo unde “mai sus nu se poate”, împlinirea pe care o simt – toate acestea sunt greu de descris. Dincolo de acestea însă, când ajung pe vârf simt că toate expedițiile anterioare, care au avut un rol esențial în reușita următoarei, și efortul depus la toate antrenamentele, au avut un rost.
CD: Simți chemarea Himalayei? Te tentează o asemenea experiență?
COCO: Am fost prima dată în Himalaya când aveam aproape 13 ani. Am fost pe vârful Kalapattar și de acolo am văzut Everestul și soarele răsărind de după el. Era cu totul altfel decât în poze, altfel decat aș fi putut să îmi imaginez vreodată – o altă lume. Cred că nu există alpinist care să fi fost în Himalaya și să nu vrea să revină; eu, după expediția de la iarnă din Antarctica, în primăvara viitoare, voi încheia circuitul Seven Summits cu Everestul.
CD: Te-ai născut în Râșnov și ai crescut înconjurată de munți. La ce vârstă ai simțit chemarea lor?
COCO: Prima dată am fost pe munte la 6 ani jumăte, cu mama și tata, pe vârful Omu. Mi-a plăcut mult și de atunci am fost din ce în ce mai sus. Postăvarul, Bucegii, Piatra Craiului și Făgărașul au fost locurile de joacă ale copilăriei mele; aici am îndrăgit natura și am învățat să o respect; apoi joaca a devenit ascensiune, mai târziu cățărare, apoi alpinism. Munții nostri mai înseamnă pentru mine snowboard și mountain bike – iar în ultimul timp, terenul de antrenament pentru expedițiile în munți înalți..
CD: Palmaresul tău alpinistic a început în jurul vârstei de 10 ani, majoritatea reușitelor fiind recorduri și premiere pentru vârsta ta. Cine te-a inspirat și ți-a îndrumat pașii?
COCO: Nu pot să spun că am avut o sursă de inspirație; îndrumător mi-a fost tatăl meu, alături de care fac toate expedițiile. Cu timpul m-am dovedit pregătită pentru înalta performanță. În 2008 am devenit cea mai tânără membră a Clubului Montan Altitudine și am început să particip la expediții: Kazbek în Caucaz, Damavand și Alam Kooh în Iran, Ojos del Salado în Atacama. La nici 14 ani am urcat pe munți de până la 7000m. Fiecare vârf urcat a fost pentru mine un mic pas de pregătire pentu încă un pas mai mare; iar pentru tatăl meu o confirmare ca merit încredere.
CD: Descrie-ne o zi obișnuită din viața ta.
COCO: O zi obișnuită din viața mea…Mă trezesc, alerg, merg la școală, după orele de curs mergem cu bicicleta până în Cheile Râșnoavei și ne cățărăm pe stâncă, sau, dacă plouă, mergem la panou la sediul Clubului, apoi învăț.
CD: Cum reușești să împaci școala cu pasiunea pentru alpinism, cu antrenamentele?
COCO: Până acum au mers foarte bine împreună, și de acum încolo voi avea grijă să fie la fel. În general, expedițiile au fost organizate pe timpul vacanțelor, iar când am lipsit de la școală am recuperat întotdeauna materia.
CD: Te rog să împărtășești cititorilor publicației noastre o întâmplare deosebită, apropiată sufletului tău, legată de experiența ta alpinistică.
COCO: O întâmplare care îmi va rămâne toată viața în suflet, a fost în Nepal, când aveam 13 ani. Am întâlnit o femeie la 5000m, aproape de tabăra de bază de la Everest, și am vorbit ore întregi cu ea. Era o nepaleză care făcea, în timpul sezonului, mâncare pentru alpiniști. Era fericită de faptul că familia ei era sănătoasă și se bucura pur și simplu pentru că se trezea dimineața. Nu am putut-o plasa în rândul modelelor feminine din lumea mea, nu i-am găsit un loc. Am văzut prin ochii ei viața: fiind o parte din natură, nu avea nevoie de model.
CD: Îți mulțumesc pentru cele împărtășite cititorilor publicației ACUM și îți doresc ca expediția în Antarctica să fie o reușită deplină.
Nota:
Clubul Montan Altitudine este club sportiv privat organizat ca ONG ( organizație non guvernamentală). Clubul este afiliat Federației Române de Alpinism și Escalada, COCO reprezintă Federația în calitate de sportiv component al lotului național iar cel puțin în România ( dar de obicei peste tot în lume) poate primi sponsorizări atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice – firme.
Mai jos am trecut datele clubului astfel încât să poată fi realizate transferuri bancare internaționale. De asemenea, în funcție de nevoie/ lege se poate semna un contract de sponsorizare.
În ceea ce privește beneficiile sponsorului, în funcție de sumă, acestea pot fi: menționarea acestuia pe pagina de web dedicată, menționarea prin inscripționare pe echipamentele de expediție, menționarea în reclamele de presă scrisă, on line sau tv dedicate expediției. La o sumă considerabilă putem asocia și numele expediției cu numele sponsorului: Ex ” Expediția SALOMON în Antarctica”. În plus, conform înțelegerii pe care o avem cu echipa lui Jordan Romero, ei ne vor mediatiza și pe noi în baza contractelor lor de media.
Eşti o bucurie şi o satisfacţie sufletească deosebită , dragă Coco !
Îndrăznesc să afirm că te afli în posesia unui elixir al fericirii: o copilărie şi o adolescenţă marcate de frumuseţea şi disciplina muntelui , având alături părinţi minunaţi (pe care-i salut cu acest prilej) ce au vegheat asupra ta oferindu-ţi libertatea exprimării unui caracter puternic.
Îţi doresc succes în eforturile pe care le depui zilnic, putere şi încredere în visele tale !
Dear Coco,
I agree with Paula…you have a hold on what is most important in life and so keep following your dreams wherever they may lead you. It was a beautiful thing to see the Romanian flag waving from the top of that mountain! And your conversation with that woman from Nepal, well, I am sure that with your openness, it ill be the first of many enlightening encounters for you. Good luck in high school and far above and beyond the horizon, too!