Data de 13 iulie, va imbina de azi inainte o semnificatie aparte, din nefericire – mistica si hazardata, dar pentru cine sau care forta politica? In aceasta zi a fost oficial demarata campania de dezinformare si intoxicare a opiniei publice de catre” comunisti si ”sateletii lor”, denumiti drept ”participanti la referendum”, in conformitate cu Proiectul Regulamentului privind reflectarea campaniei electorale la referendumul constitutional [1]. Laitmotivele campaniei ”anti-referendum” vor fi ”boicotarea” plebiscitului, pentru detronarea Aliantei pentru Integrare Europeana si ”apararea statalitatii moldovenesti”.
“Boicotul” a devenit unul din obiectivele imperative majore ale comunistilor, dupa ce le-au esuat planurile cu privire la modificarea convenabila a art. 78 al Constitutiei RM si dizolvarea ”timpurie” a Parlamentului, in loc de formula ”rezonabila” propusa de liberalul M. Ghimpu.
“Falsurile informationale” cu care ”opozitia comunista” va convinge publicul se vor concentra in jurul catorva “mituri” distorsionante [2]:
•Referendumul este punctul intermediar dintre evenimetele violente din aprilie 2009, cand guvernarea comunista ar fi prevenit “o lovitura de stat”, si crearea coalitiei liberal-democrate, pusa cica pe ”uzurparea puterii in stat”.
•Cu acest plebiscit, comunistii leaga radierea trecutului istoric si adoptarea unor valori istorice noi de catre exponentii puterii liberale, exprimate prin ”crucile de fier” sau incomodul decret cu privire la numirea zilei de 28 iunie 1940 – Zi a ocupatiei sovietice.
•Renuntarea la independenta R. Moldova si transformarea ei intr-o parte integra a Romaniei este alta dovada “inventata” de comunisti pentru a ilustra ”malitiozitatea” referendumului constitutional.
•Inlocuirea alegerilor parlamentare anticipate cu plebiscitul din 5 septembrie si alegerea directa a sefului statului reprezinta ”piesa” centrala a manipulatiilor comuniste.
Intensitatea promovarii acestor “mituri” nu va adauga deloc fezabilitate fundamentelor argumentative, pregatite de comunistii ”anti-referendum”. Fragilitatea “miturilor” comuniste se datoreaza motivatiilor convingatoare diametral opuse, oferite de fortele “pro-referendum”:
•Referendumul a devenit inevitabil, din cauza lipsei unor solutii alternative sustenabile, urgente si reparatorii in contextul amendarii art. 78. Disensiunile profunde dintre putere si opozitie, precum si “manevrele” incoerente si fractionate ale PCRM au suplimentat dificultati.
•Pe viitor, organizarea referendumurilor constitutionale vor fi posibile numai datorita unui consens majoritar in Parlament, ceea ce anuleaza orice speculatii ale “aliantei” PCRM-PSD [3] despre eventuala realizare a ”unirii” cu statul roman, dupa un vot pozitiv al majoritatii din cei 1/3 dintre votantii participanti la plebiscit. Mai mult, in R. Moldova este improbabila coagularea unei guvernari sau majoritati parlamentare “unioniste”, cel putin pe termen scurt si mediu. Claritate asupra tendintelor “unioniste” existente in societate vor aduce alegerile parlamentare si prezidentiale din toamna anului curent.
•Alegerile legislative sunt obligatorii si neaparate, iar promisiunile Aliantei pentru Integrare Europeana atat in fata propriului electorat, cat si a partenerilor externi, ale caror medieri au contribuit la atingerea “compromisului” referitor la referendum. Chiar daca M. Ghimpu va incerca sa se opuna, multitudinea presiunilor din interiorul Aliantei, bazate pe conditionalitatile si angajamentele fata de actorii externi relevanti (UE, Consiliul Europei etc.), vor definitiva fara echivoc problema anticipatelor.
Etapa de activizare a comunistilor rezulta din circumstantele politice ”dure”, concretizate dupa ce deputatii liberal-democrati au stabilit ziua oficiala a referendumului constitutional pentru revizuirea art.78. Supararea comunistilor si comportamentul lor asertiv este determinat de “lipsa de candidati eligibili” pentru eventualele alegeri prezidentiale. Totodata, PCRM executa o replica indirecta Partidului Democrat din Moldova, care are cel mai puternic candidat pentru alegerile prezidentiale pe centru-stanga, sustinut si de segmentul de dreapta a esichierului politic. Mai mult, democratii in frunte cu Marian Lupu mizeaza pe intelegerile fixate impreuna cu partidele liberale la momentul crearii algoritmului de activitate a coalitiei de guvernare, in care formatiunile anti-comuniste se angajau sa promoveze candidatura democratilor pentru functia de presedinte al tarii. Anume avantajele inconstestabile ale principalului rival, PDM si M. Lupu in propria persoana, ii fac pe comunisti sa se antreneze masiv intru programarea publicului ”sa neglijeze” inconstient sau “sa boicoteze” dupa o reflectare manipulata nedoritul referendum constitutional.
Fiind in criza de pretendenti acceptabili la competitia pentru “fotoliul presedintelui tarii”, comunistii relationeaza foarte suspicios cu Victor Selin, care dirijeaza cu PSD si se bucura de toata atentia si sprijinul PCRM (si invers). Garantii ca acest partid va ajunge in viitorul legislativ al tarii au parvenit chiar de la liderul comunist, Vladimir Voronin. Posibil protectoratul anuntat de Voronin pentru social-democrati se largeste si asupra prezidentialelor. In orice caz este evidenta promovarea lui Selin pe calea “trustului mediatic” pro-comunist, dar si aceea ca posibila “victorie” a democratilor la prezidentiale nu este sub nicio forma pe placul PCRM si a ”capeteniei acestei formatiuni”.
Referinte:
1. REGULAMENTUL privind reflectarea campaniei electorale la referendumul constituţional din 05 septembrie 2010 în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova, http://www.cec.md/i-ComisiaCentrala/main.aspx?dbID=DB_Regulament_Reflectare177
2. Adresarea Comitetului Central al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova privind boicotarea referendumului, http://www.pcrm.md/main/index_md.php
3. Крупнейшая в Молдове политическая партия будет бойкотировать референдум, назначенный на 5 сентября, http://omg.md/Content.aspx?id=9314&lang=3