Trecand de la ospatul satesc de altadata ma opresc asupra unei seri de primavara petrecute in casa unui bun prieten roman, vecin cu mine in suburbia Washington-ului.
In urma cu cateva saptamani inainte de competitia culinara la care aveam sa particip m-am aflat intr-o oarecare nesiguranta. Primisem retetarul cu toate instructiunile si la prima vedere nu intrevedeam nicio dificultate, dar ca in orice competitie antrenamentul joaca un rol capital.
Elaborarea unei noi mancari se poate asemui cu interpretarea unei noi partituri muzicale. Ca si in muzica nu e indeajuns sa fii un instrumentist de mare talent, asa ca l-am rugat pe prietenul meu (autoinvitandu-ma) sa ma accepte in buctaria sa cu toate ingredientele necesare, cu dorinta de a experimenta si a supune votului mancarurile preconizate sa le gatesc intr-o competitie promotionala.
Acceptarea doleantei mele de catre prietenul meu a sporit bucuria si satisfactia serii prin punerea la dispozitie a bucatariei in al carei centru se afla o masa splendida, placata in marmura. Un cuptor superb cu convectie, cutitele bine ascutite, lumina din abundenta si mai presus de toate prezenta intregii familii in bucatarie cu cei trei copii si matusa din Romania, aflata in vizita au constituit cadrul intalnirii noastre.
Am citit cu totii reteta unei pizza destinate micului dejun. Fara sa fi impus copiilor, acestia s-au oferit sa ajute, sa ne dea o mana de ajutor.
As putea spune ca pregatirea cinei a decurs ca intr-un minunat ritual de distribuire a sarcinilor preparative, spontan si in plina voie buna.
Sotia prietenului meu s-a dovedit a fi indemanateca in intinderea aluatului, prietenul meu s-a angajat la transarea si la prajirea feliilor de bacon.
Dani, fiul prietenilor mei, s-a dovedit cel mai talentat si ca un adevarat bucatar sef nu s-a limitat doar la o singura operatie de preparare : a taiat rosiile in cuburi decorative, a facut amestecul pentru o tarta de spanac, a dispus ingredientele in faza finala pe pizza inainte de a o pune in cuptor, spargand ouale si aranajndu-le in ochiuri la distante egale exact ca in poza din reteta.
Surioara lui Dani, Alina, s-a remarcat prin aranjarea mesei si a portionarii pizzei.
Sa nu-l uitam pe micul David, care la cei doi anisori ai lui ne-a delectat prin voia buna si giumbuslucurile proprii varstei sale antrenat si el de animatia din bucatarie.
Nu incerc o descriere detailata a pregatirii cinei noastre, ci indraznesc asupra catorva aspecte menite sa creeze o atmsofera unica.
Familiarizarea copiilor si nu numai a acestora cu prepararea unei mancari semnifica pe langa satisfactia obtinerii unui produs finit prin propriile noastre puteri, si obisnuinta cu mancarurile proaspete, posibilitatea de a economisi sume importante, meniurile serioase din restaurante fiind mult mai scumpe.
Gatitul in comun, intr-o asociatie familiala ori de prieteni consolideaza spiritul de echipa si nu pasivitatea timpurilor in care mama sau bunica se speteau in bucatarie, iar restul familiei si al invitatiilor fumau, priveau la meciurile de fotbal in asteptarea clopotelului gen « masa e servita ».
Deprinderea mestesugului gatitului sporeste libertatea fiecaruia sa si potriveasca mancarea conform gustului sau propriu si sa nu se mai planga ca bucatele nu sunt indeajuns de sarate, ori prea fierte etc.
Copiii mananca mult mai bine, aprecierea muncii lor si laudele aduse acestora in urma reusitei meniului nu face decat sa le stimuleze increderea in sine, dar si facilitatea de diferentierii a mancarii proaste de cea sanatoasa, naturala.
Experienta serii de elaborare a noilor retete a fost pentru mine de real ajutor. Pe parcursul competitiei culinare derulate dupa repetitia din bucataria prietenilor mei am avut in vedere micile remarci, comentarii aduse pe marginea retetelor aidoma unui text literar pe care il avansezi intr-un cenaclu in fata unui auditoriu oricand gata sa critice textul.
Din lucrurile cele mai simple la prima vedere e mereu cateceva de invatat, aceasta a fost concluzia mea, fiind in situatia de a folosi un aluat refrigerat si semipreparat care se deruleaza usor fara a mai fi nevoie de a fi intins cu ruloul de patiserie.
Succesul competiei culinare si de punere pe piata a ingredientelor folosite in elaborarea pizzei pentru mic dejun apartine in mare masura partenerilor mei din seara antrenamentului, si precizez ca atunci cand scriem un poem, interpretam un cantec sau pregatim chiar si o simpla omleta nu o facem numai pentru noi insine…
(Va urma)