în tramvai o gospodină cu sacoşă de rafie rezistentă
kile de gogoşari o ţine
un ceferist întârziat dimineaţă aburoasă
pe şinele moi privirea le uneşte la orizont într-o buclă
o intersecţie veuri dese uitătură pe ceas
nu ştie dacă o să găsească peşte proaspăt trebuia să fie de vreo zece minute în post
un mecanic în salopetă albastră peste costum şi o cravată oranj
cravata e pentru diseară când iese de la serviciu
întlnire cu o necunoscută speră să se-nsoare
i s-a mai întâmplat şi nuştiucui
un domn melancolic cu papion
uitat de aseară-n vagon cu un buchet fleşcăit de lalele
o grimasă de stan lauren pasat de colegii de tură neşifonat
o doamnă lungă pliată în două pe scaunul scund roşu
şinele moi privirea le uneşte la orizont într-o buclă
o intersecţie veuri dese pietre de pavaj bulucite unele-n altele
stâlpi
bilete spulberate de vânt
vopseaua iese rotund alungit albastru
roşu şi alb încercuindu-se
următoarea băltoacă de roşu
apoi verde
apoi încolăceală de galben şi verde
mai mult roşu
ba un portocaliu cu o gaură-n mijloc, bună de pus pe inelar
picioare rufe în vânt unde se unesc exact un ochi încolăcit verde
tablă de lemn de şah
purtată pe cap cu graţie în echilibru
mirosuri de fructe dulci
corp de meduză dedesubt
şi-n locul sânilor ochelari şi-a pus pentru orbi
