Joc de copii. Fotografie trimisa de MirelaVoci tendentioase, negationiste si potrivnice statutului nostru ne descriu ca avand “stapani” ce ne comanda o anume tematica jurnalistica, eu nu fac decat sa reconfirm realitatea muncii noastre depuse numai in slujba unui ideal bazat pe comunicare cu lumea cititorilor, si nu bazat pe dispute nationaliste, religioase.
Repet ca mai toti editorii, colaboratorii nostri nu traiesc din scris si ca atare nu suntem scribii nimanui, nici intr-o cursa traseista.
Stapanii nostri sunt cititorii ! Ne situam printre putinele site-uri ce acorda spatiu si libera expresie colaboratorilor pe orice teme . Intentia noastra rezida in punctarea unor subiecte ocolite, marginalizate sau chiar repudiate de multe alte publicatii.
Nu facem compromisuri populiste, nu toleram abaterile de la normele bunului simt.
Exista spatiu disponibil din abundenta in subsolurile altor site-uri pentru comentarii indecente, vulgare. Revista noastra nu se vrea un blog.
Suntem adeptii dialogului cu cei ce ne citesc si nu generatori de conflicte.
Va reproduc o scrisoare primita la redactie ce exemplifica imaginea “stapanilor” nostri.
Scrisoarea apartine unei foarte tinere cititoare de origine romana, stabilita in Germania:
Bunä Domnul Florin ,
Acum 3 säptämäni cänd am intrat pe site-ul www.romanialibera.com sä mai citesc despre ce scrii Dumneata , am dat peste articolul „Un interviu care nu a mai avut loc” care mi-a dat lacrimi cät de frumos ati putut scrie despre profesorul dumitale, Nicolae Suciu… apoi am citit despre Jeno Erzse …pe care am gäsit pe site-ul You Tube niste concerte dirijate de Nicolae Suciu , si asa m-am hotärät sä ii scriu Domnului Erzse un e-mail sä mä ajute cu niste informatii legate de anumiti elevi de-ai dumnealui .
Toate acestea au pornit de la dorinta mamei prietenului meu care in anii 1970 a absolvit liceul Brukenthal din Sibiu sectia vioara – pian si era curioasä cäti din colegi cäntä la Filarmonica din Sibiu sau in alte pärti . Am avut si eu o surprizä imensä cänd Domnul Jeno Erzse mi-a confirmat cä a fost profesorul de pian si de vioarä a mamai prietenului meu … apoi si mai mare surpriza pentru mama prietenului meu care s-a bucurat enorm cä si-a gäsit profesorul …dupa 39 de ani si cum a mai aflat vesti de la fostii colegi de scoalä , räspänditi prin lume, cu sau färä activitate muzicalä.
Trebuia sä scriu acest e-mail ca sä impart bucuria si cu Dumneata , pentru cä DATORITÄ Dumneavoasträ am gäsit informatiile necesare.
Imi dau seama cät de ” micä este lumea „, cänd in ziua de azi , datoritä unui click poti salva si intretine prietenii, cä distanta nu ne poate impiedica sä cäutäm , sä speräm si sä visäm…
Demult, un unchi mi-a reamintit proverbul „Cine nu are bäträni, sä-i cumpere” … acum imi dau seama cä si sä vreau eu sä imi cumpär o bunicä ,nu mai pot , tot ce pot face este sä o vizitez mai des pe cea pe care o mai am..
Mi-am dat seama cä Victor Hugo , avea perfectä dreptate cänd a afirmat cä: „Cärtile sunt prieteni reci , dar siguri” .
„Prietenia indoieste bucuriile si injumätäteste necazurile”. – Francis Bacon
Cu stimä si deosebit respect ,
Mirela
Scrisoarea reprodusa nu e unica de acest gen si asteptam in continuare ecourile la articolele noastre.